1,269 matches
-
cu ochii lor cum navele Cuceritorilor au protejat corabia noastră, gata să deschidă focul Împotriva galerelor turcești. Acum, ai noștri sunt În Mediterana și peste o săptămână vor intra În Marea Adriatică. Au scăpat datorită noului conducător al Cuceritorilor. Istanbulul e răvășit de aceste schimbări. - Ce se Întâmplă... Cine e... - Și Încă ceva. Din ordinul aceluiași conducător, toate misiunile Cuceritorilor au fost anulate. - Vrei să spui... - Exact. Unul din oamenii care l-au răpit pe Cosmin avea semnul șarpelui și săgeții. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de pe corabia moldoveană. Numele acestuia putea fi Alexandru Oană sau Alessandro Frassetti. Acesta trebuia să intre imediat sub protecția Cuceritorilor, dacă se afla cumva În pericol. Angelo ridică mâna, Întrerupând cuvintele Apărătorului. Cei cinci conducători ai Ordinului tăcură. Cu toții erau răvășiți de veștile primite. Era o schimbare incredibilă la vârful Ordinului Cuceritorilor, care aducea o schimbare a raporturilor de forțe din estul și centrul Europei. Rămânea, totuși, o Întrebare fără răspuns. Dacă Marele Maestru era, Într-adevăr, Ștefan Oană, atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea calmă a lagunei. Nu rezistă tentației de a privi ce face fratele său. Se Întoarse pe culmea dunei de nisip și privi. Ștefănel era cu spatele la el. Stătea nemișcat. Adierea caldă a mării Îi răvășea pletele castanii. Își ridicase, Încet, foarte Încet, brațele. Apoi le coborâ și le Împinse, la fel de Încet, Înainte. Părea un fel de dans, un fel de pantomimă lentă. Se lăsă, treptat, milimetru după milimetru, să cadă În genunchi. Acea lentă cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în afară de acea emoție. Finis-tu en queue de yrjsson peut-etre? . . . Tu ești pesemne Eva nedesăvârșită a lui Hans Lvi . . . van . . . Dumnezeu știe van ce ... Unde or fi stampele acelea să ne mai distrăm - și se repezi la biroul lui Rim răvășind. Mini palpită. Acolo erau și prețioasele planșe anatomice, pe care le studia Rim în legătură cu funcțiile fibrelor nervoase, alterațiile și deviațiile lor. Acele de la care Mini spera realizarea întîmplătoare a credințelor ei într-un trup integral al sensibilității. Un sertar rezistă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și ai ecranului. Paradoxul nu ar fi fost lipsit de adevăr. Poate îl completa educarea precoce a ochiului și a timpanului în puericultura modernă, când copiii sunt implicați în traiul adulților. Dar poate că era numai pleiada numeroasă a intelectualilor răvășiți de izbucnirea violentă a războiului și ciopliți în reducție de noul regim alimentar ca și de cel moral; erau acei care nu compun o nație, dar o reprezintă în toate ocaziile, care nu cer decât aspecte; acel prim rând pus
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și deschide nările ca pe niște porți; este stăpânul generos, care permite aerului să zburde prin plămânii săi. Când și-a scos panamaua ca să-și netezească petecul de chelie, lumina i-a aruncat străluciri orbitoare. Când vântul mării i-a răvășit o șuviță de păr cărunt, aceasta a plutit ca o cunună de laur în jurul capului său. Confruntat cu această viziune, Jonathan s-a mai însuflețit. Iată un om înțelept, un om bun. Jonathan era încă asistentul lui și împreună porniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îi sunt ținute strâns, picioarele desfăcute, simte cum mâini străine îi frecționează fiecare bucățică de piele, desfăcându-i și fesele, ridicându-i scrotul, deschizându-i gura, suflându-i în nări și urechi, dându-i înapoi prepuțul, ridicându-i brațele și răvășindu-i părul. În acest timp, figura aceea care debordează de energie, cu șapca roșie, se leagănă în câmpul lui vizual apoi în afara acestuia, zornăitul oaselor se aude în urechea lui, incantațiile circulă în jur, apoi bătrânul face o pauză ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trupul tăinuit de tăceri Zâmbet de nufăr al zilei de ieri... Vântul sălbatic îmi sfâșie glasul Umbre-nghețate le simt la tot pasul, Dorinți izvorăsc din gândul pustiu Chemând iubirea pe-un covor argintiu... Dansăm tangoul de noi doar știut Răvășind cuvinte în alb așternut, Timpul s-a oprit în tăcerea din noi Amintirile-și cer iar dreptu-napoi... Prea târziu Ce straniu este... și ce frig îmi vine-n codru să mă pierd, De ce n-auzi când eu te strig Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
n-am simțit ploaia care cădea-n neștire, învăluind clipele cu-n văl de mistere. Sfârșit de iarnă... Agățate de gânduri stinghere ramuri de vis stau rezemate, vântul adie și ușor împrăștie miros de flori scuturate . Printre crengi de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s toate adormite. Din înalt în valuri de mătase cad picături de aer înghețat parcă-s fulgi geruiți de zăpadă sau poate iarna s-a descălțat. Și din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prin lumea de tăcere... Am dispărut lăsându-ți semne prin zăpezi Și lacrimi înghețate-n cupe de necaz De vrei, mă vei găsi prin scurtele amiezi Să îmi aduci surâsul iarăși pe obraz... Toamnă târzie Se-așterne-n suflet argintul multor brume Răvășind trăiri presate în albume, Pe alb obraz vom desena un rest de zâmbetEl s-ascundă urma unui ultim plânset... A fost iubirea noastră poate un blestem... Și astăzi mă întreb și astăzi te mai chem, în vise lungi și-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un clopot bun are nevoie de lovituri puternice ca să sune cum trebuie? Totul depinde de felul în care le „acordați“ pe fete, sarcină la care știm cu toții că excelați. — Pușchea pe limbă-ți, Shim! Bătrâna doamnă izbucnește în râs. Împăratul răvășește plăcuțele încoace și încolo pe tava de argint, ca și cum ar fi iritat. — Arăți epuizat, fiul meu, zice Marea Împărăteasă. — Sunt, mamă. Nu conta pe mine să vin mâine, căci n-o s-o fac. — Atunci trebuie să decizi azi. Concentrează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai tare - de ce tremuri, mă?» - ălalalt zbiera Înăbușit sub palmă. «Și când te-ai proptit a treia oară, câți centimetri ai vârât, mă? Zece? Cinșpe? Sau a Încăput toată mătărânga?» - și, scurt, l-a Înjunghiat În burtă și i-a răvășit mațele. «Nu eu, nu eu, am mințit», apucase să strige lăudărosul Înainte să primească toată lama. «Știu», a răspuns Enin cel tânăr În timp ce scotea oțelul plin de borhot și sânge, «da’ nu trebuia să minți În gura mare...» A plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu izbutea s-o stăpânească. „A zis tata că o să mi-o dea de nevastă când m-oi face mare...” Lovi cu pumnul și răspândi În toate vânturile baloți de paie din șiră. Vârteje se iscau din mișcările lui largi; răvășeau văzduhul și-l murdăreau cu resturi ridicate din țărână. „Da’ eu n-o s-o iau dacă n-o să fie fată mare...” Palma uriașă Îl apucă pe prostovan și-l azvârli spre soare. Lui Mihai Enin Îi rămăsese sânge Între degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dacă n-o să fie fată mare...” Palma uriașă Îl apucă pe prostovan și-l azvârli spre soare. Lui Mihai Enin Îi rămăsese sânge Între degete. Se șterse cu un șomoiog de paie. Titel strângea parașuta, băieții plecau la casele lor, răvășiți de vorbele lui Odraslă. Scăpase și de data asta nebătut. Mihai Enin nu mai ceru să zboare. Îl durea sufletul și se simțea sfârșit. Tot nu izbutise să-l nimicească pe lăudăros. Lăsă pe mai târziu acea cumplită treabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o însoți pe drumul morții. Cu aceste cuvinte, femeia își dezgoli gâtul și căzu de propriului ei pumnal. — E timpul... Plângând și strigându-se unele pe altele, cele cincizeci de femei rămase se împrăștiară curând ca florile dintr-o grădină răvășită de furtună, iarna. Zăceau pe o parte sau cu fața în jos, ori se înjunghiau, îmbrățișându-se între ele. În mijlocul acestei scene tulburătoare, se auzeau plânsetele copiilor încă neînțărcați sau prea mici pentru a părăsi poalele mamelor. Disperat, Sozo urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kazumasu, Hideyoshi nu se ostenise să ocupe castelele mici, ci hotărâse să atace principala fortăreață a inamicului. În acel moment Hideyoshi începu să primească mesaje urgente din Nagahama, Sawayama și Azuchi. Situația nu era deloc simplă; norii și valurile care răvășeau lumea se schimbau de la o zi la alta. În prima depeșă scria: „Avangarda din Echizen a trecut prin Yanagase. O parte din ea va invada curând partea de miazănoapte a provinciei Omi.“ Următorul curier aduse un mesaj asemănător: „Katsuie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pășesc pe calea mănăstirii din piscul dealului care, pare că mă privește încurajator cu toate razele soarelui revărsate pe chipul ei de piatră...Niciodată nu mi s-a părut atât de frumoasă zidirea de pe creastă...Merg încet, dar gândurile îmi răvășesc mintea. Parcă ar fi un mușuroi de furnici răscolit. Vreau cu disperare să le opresc în loc și, înșirându-le ca rândunelele pe sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
eu mai adăugam și de la mine, parcă intrată în sufletul femeii. Mă punea de multe ori să citesc ce am scris și eu citeam și ceea ce am adăugat, dar nu mă oprea , ofta și zicea: -Așa, e foarte bine... Ieșeam răvășită de durerea ei dar știam că nici răspuns nu va primi prea curând, pentru că iar mă chema și începea cu aceeași formulă. Rar, după mult timp mai venea câte o scrisoare și bătrâna mă chema de foarte multe ori să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fac față tuturor noilor coregrafii. O mașină decapotabilă claxonă și doi băieți blonzi rânjiră la mine. I-am ignorat, Întrebându-mă dacă chiar nu aveau nimic mai bun de făcut. M-am oprit În fața unei vitrine să-mi aranjez părul răvășit de vânt. ― Ți-ai găsit o oglindă? mă tachină o voce de băiat. Am tresărit când l-am văzut pe Damian stând lângă mine. ― Mă urmărești? ― Desigur, șopti el. În fiecare zi. ― Serios, ce cauți aici? am repetat râzând. ― Am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ca să pot afla mai multe despre el. Dar niciodată, înainte de momentul ăsta, n-avusesem curajul să-l întreb ceva cu atâta tupeu. Spre uimirea mea, o umbră dureroasă a trecut peste chipul lui Chris. Era ca o pală de vânt răvășind un lan de porumb. Așa de tare mă obișnuisem să cred că omul ăsta deținea mereu controlul și că le știa pe toate, încât vulnerabilitatea lui m-a speriat. — Să știi că nu e prima oară când sunt internat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu mă gândeam că Nu se simte atras de mine. Știam că era atras de mine. Aș fi băgat mâna-n foc. Luke s-a așezat politicos pe canapea și la fel de politicos nu m-a trântit pe podea ca să mă răvășească. Ce ciudat era să fim amândoi în aceeași cameră și după mai mult de cinci secunde să mai avem haine pe noi! Sunt gata într-o clipă, am promis eu. Stai liniștită, a spus el. I-am simțit ochii urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lift foarte încet. Era mult prea cald ca să ne mișcăm mai repede. Ușa apartamentului era deschisă. Luke stătea întins pe podea, îmbrăcat doar într-o pereche de blugi tăiați. Pieptul și picioarele bronzate îi erau goale. Ventilatorul bătea pe el, răvășindu-i părul lung până când șuvițele îi intrau în ochi. Când am ajuns față-n față cu el, ochii i s-au întunecat, apoi Luke mi-a zâmbit. Cu subînțeles. Cu o promisiune ascunsă sub pleoape și o umflătură în pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era...? Se putea oare...? Doamne Dumnezeule, nu se putea să fie... Era... Era el. —Bună, Luke, m-am trezit spunând. Luke s-a ridicat în picioare. Era mai înalt și mai masiv decât îmi aduceam eu aminte. Părul îi era răvășit, iar fața frumoasă îi era nebărbierită. Era o imagine atât de familiară, încât am simțit că mi se oprește inima în loc. Pentru o clipă, am fost inundată de un val de încântare. Luke, Luke al meu, venise să mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cal mort îmi trecuse de mai multe ori prin minte. Dacă o persoană o supăra, Vivian era dispusă să-l sau s-o termine în orice fel putea: contractele erau anulate în funcție de cheful ei, reputațiile erau distruse, iar spiritele erau răvășite. Dar cel mai rău era că Vivian deschidea focul ca răspuns la orice insultă percepută de ea. Ceea ce însemna că era în stare să calce în picioare orice amărât care nu făcuse altceva decât să-i zgândăre paranoia acută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
grai al mulțimii. Ochii lui trec prin sală. Brusc, o priveliște neașteptată. Concentrarea lui e tulburată. O recunoaște, fata care nu ia notițe cum fac restul. Actrița, fără machiaj. Impactul e ca lumina zorilor care gonește întunericul. Senzația acestuia îl răvășește. O sămânță adormită încolțește. Ea se uită înt-o parte, știind că el și-a pierdut concentrarea. Atenția lui e îndreptată acum asupra ei, numai a ei. Asta se petrece în liniște deplină. O crizantemă sălbatică se deschide în taină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]