1,050 matches
-
rămăsese decât o dungă neagră pe o bucată umflată de carne, arăta ca un boxer care-a Încasat prea multe lovituri la cap. Efectele adverse ale pasiunii, se gândea Kitty Întinsă În pat, uitându-se cu mâhnire la fața desfigurată, răvășită, a prietenei sale. Arunci cu cea mai mare nesăbuință bogățiile sufletului tău Într-un foc ce carbonizează tot și, când nu mai e nimic de mistuit, focul se stinge și rămâi doar cu cenușa. Fiecare plăcere prezentă e răsplata unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu o dorință copleșitoare. Era acolo, În brațele lui, fericită, vibrantă și Înnebunită după el. O duse sus, În dormitor, și făcură dragoste Încă o dată, și Încă o dată, și Încă o dată. Când apuse soarele, erau Încă În patul lui supradimensionat, răvășit. — În seara asta mergem la un restaurant italienesc, o anunță el cu o solemnitate prefăcută. Nu crezi că a venit momentul să avem și noi o Întâlnire adevărată? Chicotiră amândoi. — Nu! Urăsc Întâlnirile, zise ea râzând. Nu ți-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
grădină și se Întinse la soare, așteptându-și prietena. O oră mai târziu, Desert Rose descărca un șir interminabil de valize pe aleea lui Matthew. Se Îndreptă spre intrare cu un sac de piele atârnat pe umăr, obosită, tristă și răvășită, iar când o văzu pe Kitty stând În ușa casei luxoase, cu un zâmbet fericit pe buze, o Întrebă sarcastic: — Deci, când te muți aici? Nu știu decât când plec de-aici, adică În seara asta la șapte. Intrară, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
artist pe jumătate bulgar, pe jumătate american, instalase 7 500 de porți portocalii de vinil, capitonate cu nailon portocaliu, pe care le ancorase de 15000 de baze de oțel, pe 37 de kilometri de alei. Cu inima, gândurile și stomacul răvășite, la două după-amiază se urcă În taxi și plecă să se Întâlnească cu Matthew la Columbus Circle. Ziua era destul de răcoroasă, iar Central Park părea ireal, Înghețat sub zăpadă și decorat cu cele 7500 de porți budiste de culoarea șofranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Înghețată mutrele, iar În privința necesităților firești va trebui să respectați urgențele...! Avem la dispoziție doar patru WC-uri turcești În timp ce voi netrebnicilor sunteți peste două sute cincizeci...!” Tony Pavone se considera sub protecția Șefului de cameră totuși, execută ordinul cu gândurile răvășite În ce-a mai teribilă stare de nesiguranță...! Într-o Învălmășeală de-a dreptul halucinantă unii arânjară saltelele În timp ce majoritatea dădură buzna la toaletă unii să aprindă țigările iar alții ocupară cele patru poziții de eliminare a excrementelor cu puternice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vom căpăta condamnare ori nu, noi trebue să opținem cât mai Înalte funcții În pușcărie, pentru a ne asigura o existență privelegiată, pentru a nu putea fi la discreția bunului plac a te miri ce netrebnic...!”, avea inima Îndurerată, gândurile răvășite umbrite de cele mai negre presimțiri...! Spre deosebire de alte ierni ale timpului trecut, iarna anului 1981 se dovedi incredibil de aspră. Viscole deosebit de violente, căderi masive de zăpadă, ger cumplit ce-ți paraliza respirația sufoca orice activitate pe toate șantierele de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a fost doar o simplă formalitate, iar drept compesație, la câteva zile secretara instituției Îl chemă să-i Înmâneze aprobarea comisiei de-a efectua această vizită turistică În Statul Israel...! Urmară alte zile de așteptări Înfrigurate, de incertitudini, de gânduri răvășite, de nesiguranța zilei de mâine În timp ce Lct.Col. Tudose Ion informă conducerea Co-operativei facând agitație. Protejatul lor tehnicianul Tony Pavone va fi arestat foarte curând iar el va motiva arestarea pregătind acte care va demonstra furtul secolului douăzeci, iar implicațiile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că poate ajunge ca Nietszche ori Van Goch. - Iartă-mă, Doamne, iartă-mă pentru păcatele mele!... Nu mai știu ce spun, Doamne... Nu mai sunt stăpân pe gândurile mele, iartă-mă! În fapt, Iorgu nu hulea... avea doar sufletul prea răvășit de atâta suferință -după pierderea Vasilicăi-, și bântuit de îndoieli. Dar, frământările nu-l slăbeau, se întorcea în pat pe-o parte și pe alta... ar vrea să doarmă, să scape de dialogul din lăuntrul său, dar, nu putea, gândurile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
plângând, cu gândul la Vasilica. ... A doua zi, de Crăciun, se trezi singur în casă, într-o casă pustie, tristă și rece... Întâlnindu-și chipul în oglindă, tresări... Se privi îndelung; se simți tare îmbătrânit. Cu fața palidă, suptă, sprâncenele răvășite iar semnul posomorârii dintre ele, mult mai adâncit... Aproape că nu se recunoscu. Apoi, murmuă liniștit, de parcă și-ar fi continuat un gând, pipăindu-și obrazul cu degetele. - Ce-a mai rămas din tine, bătrâne!... Ce-a mai rămas!... Părea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de acul înghețat, ținut strâns între labele păroase, dizolvat interior de saliva otrăvitoare, îngerul gemea de plăcere. Căci auzeam din nou zgomotele de dragoste din camera de sub podeaua mea. Implorare, suferință, satisfacție, deznădejde, dizolvare într-un orgasm copleșitor. Femeia repeta, răvășită, numele celui care o pătrundea: "Victor!" Dumnezeule, am visat sau am trăit orele care-au urmat? Dacă am visat, visul meu m-a impregnat de miros de femeie și mi-a îngreunat mușchii și oasele; dacă a fost realitate, am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din camera de alături. Părintele se ridică, își făcu nițel curaj cu încă o dușcă de whisky și intră alături. în mijlocul încăperii, în picioare, se distingea o femeie masivă, cu părul atârnându-i în neorânduială peste umeri și cu chipul răvășit. Era îmbrăcată în ceva ce aducea cu un lințoliu. Părintele St John Froude o privi și simți cum e cuprins de o groază tot mai puternică. Apoi se lăsă în genunchi. — Să ne rugăm, murmură el răgușit. îngrozitoarea apariție se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
toți, în starea în care suntem. Acum simt și eu ca ei: ar fi suficient să se tragă cu pușca, să se strige strident sau să se audă un lătrat răsunător pentru ca firul gingaș pe care se ține capul meu răvășit de o furtună mută să se rupă. Acum, în liniștea moartă a nopții, mă tem tocmai pentru acest firicel. Stau în fotoliu. Capul mi-e atât de încordat, încât îmi pare că vibrează. Corpul mi s-a răcit, a amorțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încă de la intrare. Totul era atât de simplu, de elegant și misterios. Se apropie de silueta de femeie din firidă. Când se întoarse, dădu cu ochii de o oglindă mare. Își văzu fața și se sperie de felul cum arăta. Răvășit total! Aproape nu se recunoscu. De câte ori s-o fi privit ea în această oglindă! Mângâie oglinda și deodată sări ca ars atinsese ceva, nu-și dădea seama ce. Oglinda culisă și în spatele ei apăru o nișă luminată puternic de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
În orice caz, seamănă izbitor cu Sapdaru în A fost sau n-a fost? De fapt, toată scena pare desprinsă din comedia tristă semnată Corneliu Porumboiu. Un moș trecut prin multe degustări la viața lui, cu ochii uscați și părul răvășit, privește dincolo de pereții de chirpici și geamurile termopan. Șade stresat pe marginea unui colțar nou-nouț din odaie și-l ascultă pe domnu’ reporter venit de la București, special pentru el. Ține în mână un microfon, pe care-l frământă ca pe-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
dacă asta ți-ar ajuta, adăugă Jones. Mi-ar ajuta foarte mult, da, o temă generală... de ce nu? am zis eu. Mi-ar fi indiscutabil de folos. Părintele Keeley și-a dres glasul. — Mă gândesc, zise bătrânul cleric cu mintea răvășită, ca tema să fie „Adevărul lui continuă să meargă înainte“. CAPITOLUL TREIZECI ȘI UNU „ADEVĂRUL LUI CONTINUĂ SĂ MEARGĂ ÎNAINTE...“ Membrii Gărzii de Fier a Fiilor Albi ai Constituției Americane s-au așezat pe niște scaune rabatabile aranjate pe câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
marginea pădurii, mi-a strigat peste umăr: Când vei auzi zvon de trâmbiță, să pornești către grădina din poiană! Așa voi face, părinte. - am răspuns eu, nădăjduind că a auzit ce am spus. Am rămas singur să-mi adun gândurile răvășite. Nu știu de ce nu mi-a trecut prin cap până acum că va sosi și clipa despărțirii... Dar nici bătrânul parcă nu a fost atât de afecatat la sfârșitul celorlalte întâlniri. Poate că de astă dată șederea mea fiind mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că textul meu de încuviințare a fenomenului devine atac virulent. În ziua cu pricina, mă prezint la antroposofi acasă și citesc glacial textul meu, care era probabil caraghios de stângaci, dar dârz instalat împotriva lor. Stupoare, plec de acolo ușurat, răvășit, dar și cu sentimentul că am scăpat de o povară. Peste puțină vreme, în pauza concertului, în holul filarmonicii, mi se șoptește discret înștiințarea care conținea, amenințător, și o condamnare în absolut: „Marele Maestru a aruncat anatema asupra ta.“ Cam
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se simtă, în mod simultan și invizibil, și privirea zeului care stă la pândă și examinează de sus, cu o privire largă și neomenească, precizia faptelor, judecata de dincolo de fapte, precizia lor spirituală. Nu ajunge să te zbați, cu ochii răvășiți - poate de groază și durere - și cu părul ridicat sălbatic deasupra capului, și să-ți rupi cămașa la piept strigând: iată, sunt ținta vieții, sunt un om lovit! Nici lovitura sau glonțul vieții, care te fac să cazi, cu fruntea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ea, bineînțeles, și eu o susțineam în fața lui Niki, care, știi cum sunt bărbații ! Mai comozi ! El gândea ca dumneata, mai practic, dar noi am păstrat-o și la noi a murit, biata madam Ana. Și cât avea mintea de răvășită, ce crezi ? încă își mai aștepta băiatul ! Că ea știe că el trăiește, că simte... Bineînțeles, nimeni nu o lua în seamă ! Și ce crezi ? Cam la vreun an după ce a murit madam Ana, primim o vizită. Un om pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un oftat înăbușit. Într-un tîrziu, femeia saltă puțin obrazul dintre genunchi, trece vîrful degetelor în lateral peste ochi și lasă ochelarii să-i revină la loc. Privește spre fotoliu și-l vede gol. Obrazul ei îmbujorat se crispează, privirea răvășită se aruncă spre ușă, iar buzele, cu conturul frînt de durerea adunată pe ele, se deschid să rostească o chemare. În colțul său, Mihai mișcă balansoarul mai tare și atinge biblioteca. Speriată de zgomot, Liliana întoarce capul. Se uită lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bun prieten, vei fi avînd ceva... Da! rîde Mihai. Am scris un nou scenariu. Și cred că-mi încep și romanul dacă prietena Tamara nu-mi mai dă vreun ciubuc industrial. Scuză-mă, am glumit! se precipită el, văzîndu-i privirea răvășită. Îți promit că e ultima oară cînd mă mai amestec, Mihai! îi șoptește Tamara. Și-a întărit afirmația cu o scuturătură puternică din cap, după care se ridică din fotoliu și, luîndu-i umerii între palme, îl privește lung, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
existența, să ducem și să cîștigăm singuri bătăliile noastre! tremură Liliana, rostindu-și vorbele cu înverșunare. Chiar dacă înțelegem că vom pierde războiul ? o strînge Mihai de mînă cu putere, obligînd-o să-i înfrunte privirea. Te rog! adaugă, impresionat de chipul răvășit al femeii. Cred că puțină vodcă ți-ar face bine. Ciocnește cele două pahare și pune unul în mîna ei. Dezorientată, Liliana se ridică în picioare. Aruncă o privire lui Mihai, apoi paharului din mîna sa. Eu am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
i-a făcut plăcere discuția, ceea ce-ar fi adevărat niciodată mai adevărat ca acum! Dar vocea femeii, chiar așa subțire, de copilă, hotărăște cu fermitate: Îmi pare rău că nu pot să vin să te iau cu mașina sînt răvășită de somn, mi-ar trebui un ceas să mă pregătesc. Dar tu mai ții minte, desigur, adresa... Mihai s-a pierdut. Apoi, trecînd timpul, pe măsură ce se pregătește, își dă seama că inițiativa femeii l-a descumpănit. Cînd ajunge în fața intrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o termini cu ea, într-un fel sau altul! îi hotărăște ferm, apoi adaugă cu tandrețe: Eu sunt din alt roman, mult mai luminos; întotdeauna, un copil aduce cu el lumină asta a făcut fiica noastră. Astăzi, te-am ghicit răvășit de-a binelea și te-am adus înapoi pe nisipul din Eforie că să-ți spun că întotdeauna mai există un tren și să-ți mulțumesc pentru nopțile mele de singurătate cînd îmi spui cuvinte frumoase prin cărțile tale. Tiberiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Stensland a fost arestat și că Ed Exley a avut o contribuție la chestia asta. Să nu care cumva să te răzbuni. S-a Înțeles? Sedanul roșu - poate. Poate. Apartamentul lui Cathcart Întors pe dos și curățit, iar hainele lui răvășite...??? Cindy Păcătoasa: visul prostesc al lui Duke cu vînzarea de materiale porno. Royko Fulgușor despre Duke: „Preocupat de o afacere nouă“. Dukey, omul cu talente deosebite, Încercînd să recruteze dame de companie. Moravurile au fost pe fază: nimic concret În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]