867 matches
-
moarte. „Și acum, dacă stau să mă gândesc, tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine. Dar drumul, el a greșit-o. Trebuia s-o ia În altă parte.” Concluzii: a. În final, Iona se sinucide (gestul sinuciderii) rostind: „Răzbim noi cumva la lumină.” Această replică a dat naștere la diferite interpretări. Eroul aspiră spre un „dincolo intangibil”, biologic vorbind. Sentimentul singurătății metafizice este trăit acut În mijlocul unei lumi condamnate la absența dialogului (comunicării). Iona devine astfel un simbol al
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și practic, o relație autentică, umană, între critic și demersul discursiv căruia acesta încearcă să îi decripteze sensul, relație în baza căreia însuși criticismul retoric din perspectivă etică devine o posibilitate deschisă, constă în conceptul cu ajutorul căruia Black reușește să răzbească în afara "canoanelor" criticismului retoric de factură neo-aristoteliană, scriindu-și "drumul în afară": conceptul de "second persona". În prima parte a acestei analize, ne-am concentrat atenția asupra pastorului Chapman și a întreprinderii sale discursive profund creatoare, constatând că actul său
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
1859, ai fost hirotonit la biserica Sf. Paraschiva din Târgul Frumos. Din acea clipă, însă, începe calvarul vieții de ginere și de diacon, după cum singur mărturisești: „Patru ani la biserica Patruzeci de Sfinți, trăind într-o casă în care mă răzbea ploaia și mă orbea fumul și femeia. De sărăcie nu m-am temut niciodată căci totdeauna a fost cu mine...” Eu aș mai adăuga că te asuprea rău de tot socrul, căruia îi venea așa din senin să te sugrume
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
apărea întotdeauna la început un pic întunecată și amenințătoare. Imediat se iveau ținuturi neexplorate, care apoi se tot întindeau și întindeau; prin ele bântuiau umbre negre; fiarele urlau altfel acum și parcă nu mai puteai fi sigur că ai să răzbești. Te bucurai și dacă Nana îți spunea unde este căminul și că, de fapt, Țara Niciunde exista doar în închipuire." (J. M. Barrie, Peter Pan) (c) "Și din ceasul acela au început a vorbi ele înde ele, că Spânul defel
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de la trăsura magistrului pentru a se înhăma ei înșiși în locul animalelor spre a-l duce pe iubitul profesor la locuința sa. La capătul unei vieți ne întâmpină imaginea celor care ne-au format, a celor ce ne-au ajutat să răzbim demn în viață, să o înțelegem mai profund, iar înțelegând-o, să ne-o facem, nouă și altora, mai frumoasă și mai adevărată. Printre astfel de artiști ai vieții, care văd dincolo de orizontul palpabil și material - iar sesiunea omagială de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
de marea sarcină a artei de a oferi imagini individuale ale unor caractere și destine și nu abstracțiuni și utopii. Totul se cuvine să fie subordonat în artă legii ce decurge din această îndarorire. Viața este atît de bogată și răzbește în așa de multe puncte, în cadrul unei singure personalități, ca și într-al unui neam, încît trebuie să intervină o limitare, o cizelare potrivită, în măsura în care toate trebuie să-și capete drepturile. Atît în privința caracterelor individuale cît și a destinelor în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
el însuși din inimă, socotind că omul care a rîs măcar o dată în viață, din toată inima, nu putea fi cu totul rău (v. § 13). Dar rîsul său era însoțit, în mod curios, de o glumă deseori amară sau care răzbea sub forma unui efect de contrast. Carlyle este humorist prin simțul său pentru contradicția dintre miez și înveliș, prin înțelegerea faptului că învelișurile se schimbă și trebuie să se schimbe. Idealismul său este însă, așa cum e în general idealismul romantic
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
verifică cum au fost cheltuiți banii de la trenuri și vapoare. Interesant este că toate aceste dosare par să fi luat în greutate mai demult, organele de anchetă au strâns filă lângă filă încă sub guvernarea pesedistă, dar abia acum ele răzbesc vioaie la suprafață, ca niște stafii. Și încă nu s-au luat serios la puricat programe grandioase, gen „Cornul și laptele“, sau marile contracte externe, mai mult politice decât comerciale. Iar după revocarea întregului consiliu de administrație și concedierea șefului
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
inițiatorii, totul se subsuma tragerii de timp: încă o zi fără dezbateri pe regulament egal o zi pentru Năstase și Văcăroiu. Ai zice că însăși viața celor doi e în discuție. Între timp în Senat ploua din tavan, apa a răzbit prin cupolă, ca un semn de sus, dar senatorii nu s-au clintit; cu cârpe, cu umbrele în mâini, ei au rămas la post, neclintiți, doar era în joc soarta lui Năstase și a lui Văcăroiu, ultimele redute pesediste. Între
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
vă imaginați sfârșitul petrecerii: toată lumea ghiftuită, toată lumea amețită, îmbujorată, prin ușa întredeschisă frigul se insinuează punând culoare în obraji celor Trei Grații... brusc, lumina se stinge, un singur reflector luminează o femeie stând pe treptele scării, de undeva, de departe, răzbește o voce răgușită, cântând stângaci. Gabriel le spune invitaților aflați pe picior de plecare povestea calului Johnny și a bătrânului său bunic, „un gentleman“. Calul Johnny, a cărui funcție era să se învârtă în cerc, pentru a pune instalația fabricii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Liceu „Anastasie Bașotă“ din localitatea Pomârla (Dorohoi). Promovează bacalaureatul în anul 1942 la Liceul „Ștefan cel Mare“ din Suceava. Fiu de țărani, cu posibilități materiale reduse, tânărul Ilie Bursuc, înzestrat cu o inteligență pragmatică deosebită, s-a arătat hotărât să răzbească în viață în ciuda condițiilor care, în acea perioadă, nu erau dintre cele mai favorabile. În continuare traiectoria profesională este puternic marcată de realitățile economico-sociale ale vremii: războiul, schimbarea regimului politic, schimbările în statutul social al locuitorilor României, greutățile economice. În
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
moale. În sat luminile se aprindeau rând pe rând, zarva creștea necontenit, câinii lătrau de zor la necunoscuții care, zornăind din clopoței, se apropiau voioși de ferestrele împodobite de sărbătoare. Glasurile vesele de copii, înfierbântate de iureșul urăturilor, răsunau pretutindeni, răzbeau până departe pe câmpia întinsă și pustie, albastră ca o mare liniștită după apusul soarelui. Doar la casa omului purtat fără voia lui prin locuri necunoscute de mârțoaga nărăvașă, ferestrele erau oarbe. Înăuntru, nevasta țăranului și copiii lui stăteau în jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Stătu așa, nemișcată, câteva clipe să hotărască ce să facă, dacă avea ceva de făcut în ziua aceea. Se rezemă de stâlpul ușii și privi în lung strada principală, puțin animată, a orașului... Deodată tresări, întrucât de undeva, de departe, răzbeau până la ea sunete întretăiate, larmă de glasuri vesele și abia atunci observă în jos pe șosea un autocar din care coborau tineri gălăgioși. Curios i se părea că ei se opriseră tocmai aici unde nu era nimic de văzut. Turiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să iasă. M-am ridicat și m-am apropiat de peretele pe care se afla desenul, ceasul ticăia în spatele meu. Aproape înfiorat am întins mâinile spre el. Rama era lustruită. Am preferat să mă retrag, fără teamă. Prin ferestruica mică răzbeau glasurile vesele de copii jucându-se sub arbori. Am luat tabloul și l-am întors pe dos, cartonul era îngălbenit de timp. L-am șters ușor cu brațul dar nu avea praf. Atunci am văzut dedicația pe care o scrisesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
săturase parcă de atâtea zboruri nocturne, vroia altceva. Acum, la senectute, se plictisea de avion, se înfricoșa de el. Doar albastru imaculat al cerului, soarele arzător de deasupra norilor, verdele străveziu al câmpiilor și sclipirile argintii ale râurilor șerpuitoare, ce răzbeau până sus, îi temperau răzvrătirea. Atunci silueta avionului se estompa, dispărea, până în noaptea următoare. Trebuie să dau jos fotografiile, își spunea. Umbrele astea de pe pereți devin fantome. Bine că mă trezesc, altfel și ziua aș visa cu ochii deschiși că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de țară; iar iarna, pentru că tata nu-mi făcea săniuță (de teamă ca să nu pățesc ceva pe derdeluș), furam "fundul" de scândură pe care mama întindea aluatul cu făcălețul când ne făcea turte sau plăcinte și dus eram până mă răzbeau frigul și foamea. Nu mă temeam nici de neplăceri, pentru că eram atâția frați și surori, încât lipsa unuia dintre noi trecea neobservată. De pe la 4-5 ani însă, regimul se înăsprea, intram în procesul de producție. Așa cum am mai scris pe undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
război va aduce schimbări neașteptate. Tânăra absolventă se poate înscrie la Medicină, urmându-și astfel vocația înnăscută. Va urma cursurile Facultății din Iași, în anii atât de grei ai războiului, 1940-1946, lucrând paralel în spital - ca infirmieră - pentru a putea răzbi împreună cu mama sa, Maria, ființă aleasă, de o rară gingășie sufletească, excepțională pianistă, interpretă măiastră a unor compozitori de geniu precum Chopin, Grieg, Beethoven, Schubert. Dintre profesorii eminenți ai Facultății de Medicină de la Iași vor rămâne chipuri de neuitat: Gr.T.
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Cum de i-a venit să se facă? Nu i-a fost ei milă de nimica? Se mirau și oamenii de atâta răutate. Da tot i-am făcut noi de petrecanie. Cu greu am scăpat de ea; da tot am răzbit-o". Există aici o triplă codare binară: viața-moarte, suflet-trup, acțiune-reacțiune. În acest conflict violent ar putea interveni două instanțe. Prima instanță, statul, care amenință sancționarea celor care au "profanat" mormântul: "Zicea jandarii că ne dă la lege. Că de ce am
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
din suprafața acestuia 33. În al doilea rând, "niciodată nu se întâlnesc în istorie țărani distruși prin superioritatea de exploatare a marilor concurenți"; "în concurență liberă a muncii economice n-ar fi reușit niciodată cei mari, în aceasta țăranul a răzbit pretudindeni"34. Ceea ce Madgearu considera ca fiind viitorul României, statul social agrar, se datora îmbogățirii funcției sociale a proprietății: "România astăzi este un stat agrar. Mai mult decât atât, ea este astăzi un stat social agrar, spre deosebire de epoca dinainte, când
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
pro tanto o învățătură care aproape că atinge canonul. Este exemplul o mediocritate exemplară insului care și-a luat viața pe cont propriu, nu de puține ori în răspăr și, folosind de nu știu cîte ori interstițiile insolite ale vieții, răzbește și e învingător. Iar cel mai important lucru este că acest om mediocru îți arată pe viu și, mai mult decît atît, de ce poate fi un om de ispravă: pentru că nu mai este un condamnat pe viață la mediocritate, căci
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și practic, o relație autentică, umană, între critic și demersul discursiv căruia acesta încearcă să îi decripteze sensul, relație în baza căreia însuși criticismul retoric din perspectivă etică devine o posibilitate deschisă, constă în conceptul cu ajutorul căruia Black reușește să răzbească în afara "canoanelor" criticismului retoric de factură neo-aristoteliană, scriindu-și "drumul în afară": conceptul de "second persona". În prima parte a acestei analize, ne-am concentrat atenția asupra pastorului Chapman și a întreprinderii sale discursive profund creatoare, constatând că actul său
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
În fruntea fiecărei comunități (turme) se află câte un lider religios: părintele Fotios slab, ascuțit, palid, zdrențăros, și porcul de popă - gras, rumen, bine îmbrăcat. Părintele Fotis propune ca soluția diferendului să fie dată de rezultatul confruntării celor doi preoți. Răzbește liderul zdrențăroșilor dar pactul nu e respectat și turmele se războiesc. - Exercițiul suferinței - askesis. Criminalul are mai multe șanse să se apropie de Dumnezeu decât omul cumințel care nu iese din confortul lui. Acesta este paradoxul creștinismului-că topește istoria anterioară
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
strălucite"20); e chiar posibilul "cufundat în cele înalte", "sprijin altei lumi uriașe"21, al coborârii în sus22. Dacă "urcam lăuntric veștedul meu șes"23 răsfrânge în imagine antifraza ce exprimă transretoric paradoxul înălțării ascetice prin străbaterea pustiei, aceasta pentru că "răzbim din lut, urcăm scări de luceferi,/ Silim să ducem cerul mai departe", "prin lut urcăm în cerul sfânt.// Sub pajiștile de senin/ Stau lumile zămislitoare/ Din întunericul deplin./ Și-n seva sacră ne unim/ Cu veșnicia subterană/ Din fundul căreia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de posibilități pe toți versanții lui individuali; cu acest gest reflex, echipa se întorsese la armonia ei familiară, păzită apotropaic pe deasupra disensiunilor de curbura fină a surâsurilor cu zeitățile ei tutelare. Numai acele superlative ale solidarității funcționale, care sunt șenilele, răzbesc pe terenurile desfundate. Zalele lor formează un fel de punte flexibilă, pe care mașinăria echipată cu ele își distribuie greutatea corpului rigid până ce el dobândește un punct de sprijin mai avansat, pentru a pivota apoi în juru-i după voie. Ca
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ce constituie, la urma urmei, tot atâtea încercări ale lui de a-și afla măsura proprie. Coatele sunt organele desemnate simbolic ca specializate într-astfel de explorări, iar nomazii știau mai bine ca oricine că, folosindu-le viguros, se poate răzbi înspre un loc mai moale și mai cald. Dezamăgiți de locuire, se simțeau deseori incitați la luarea de noi măsuri ale lumii interioare, adică la o remăsurare a forțelor proprii cu cele ale adversității înconjurătoare. Cât ești de "tare", de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]