141,440 matches
-
nu doar de eminenți filosofi și savanți, ci și de scriitori și oameni politici. Aceștia din urmă i-au încredințat mai multe misiuni în SUA, în special pe lîngă președintele Wilson, pentru a-i convinge pe americani să intre în război de partea aliaților. În 1927, Bergson a obținut Premiul Nobel pentru literatură și apoi a fost decorat cu Marea Cruce a Legiunii de onoare. Dar după moartea lui, în 1941, a început o lungă perioadă de dizgrație pentru cel ce
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
libertății de creație. Sedus și el ca atâția scriitori și artiști de utopia comunistă, unii dintre ei bine plătiți de Kremlin (a se vedea studiul lui Stephen Koch, Sfârșitul inocenței. Intelectualii din Occident și tentația stalinistă. 30 de ani de război secret) Malraux împărtășea în particular opiniile critice la adresa bolșevismului din cunoscuta carte a lui André Gide, însă nu s-a pronunțat în nici un fel despre ea. Calomniat în U.R.S.S., nu i-a luat apărarea. Mai mult, autorul Condiției umane
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
care compromiteau „ideile nobile” zice S. Damian. Care idei nobile? Deportările, înfometarea populației, gulagul, execuțiile, genocidul? Peste ani, scriitorului îi va fi rușine de această atitudine condamnabilă. Crezând în utopia comunismului, se spune că Malraux a condus o escadrilă în războiul civil spaniol, firește, contra lui Franco, de asemeni, că sub numele de colonelul Berger ar fi comandat în timpul Rezistenței brigada Alsacia-Lorena. S. Damian ne informează că în toate acestea intră și multă legendă. Malraux n-a avut calificare de pilot
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
aprecierile și considerându-l un trădător. Malraux „va divulga cu voce tare cât l-au oripilat practicile (criminale n.m.) Kremlinului, va dori ca din lecția lui de rătăcire să se învețe ceva.” (Fie vorba între noi, destui intelectuali francezi de după război nu prea au învățat!). Ministrul lui De Gaulle nu poate fi de acord cu propaganda stalinistă în Franța, cu ruperea de tradiție, de normele libertății spiritului: „Nimeni nu are voie să ne dispenseze de valorile eterne”. „Stalin nu înseamnă nimic
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
putem spune epocală, dintre Soljenițîn și Tvardovski. Marele prozator a cărui operă a fost capabilă să schimbe structural opinii politice și mentalități demult înrădăcinate, pe fondul naivității și al lipsei de suficientă informație, fusese ofițer pe front în al doilea război mondial, arestat pentru că cineva l-a denunțat că ironiza cultul personalității lui Stalin. Este internat în lagăr cinci ani, se îmbolnăvește de cancer, dar supraviețuiește, i se fixează domiciliul obligatoriu. În fine, după ani de prigoană, e numit învățător la
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
de interpretare a artei, plasând pe marii exponenți autohtoni (mai propriu era să spună români) pe orbita europeană”. De fapt, el relua ideile lui E. Lovinescu și G. Călinescu, vizibile și în lucrarea sa fundamentală Literatura română între cele două războaie mondiale. Oricât de ciuntite în primele ediții, Croh. a repus în circulație prin studiile lui mari creatori ca Rebreanu, Arghezi, Blaga, Ion Barbu. În ultima vreme, avea o mare deschidere pentru noile metodologii critice, precum în vol. Cinci prozatori în
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
1989, care nu înțelegea de ce a fost pus pe lista marilor vinovați, dar nici n-a încercat să se explice, să-și examineze critic evoluția. S-a eschivat până și în vol. Amintiri deghizate. Autorul Literaturii române între cele două războaie mondiale credea că epoca comunistă n-a fost încărcată de tragism, n-a fost mai rea decât altele din istoria autohtonă”. Mă întreb: Croh. nu citise pe Soljenițîn, nu auzise de Canal, de Sighet, de Gherla, de lagărele de concentrare
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
îndoială, cu reținerea sa genuină de a vorbi în public despre experiențele trăite; el nu s-a exprimat direct nici imediat după fuga sa în Occident și nici în anii ’60 despre ce a văzut și a îndurat în anii războiului în ghetoul cernăuțean și în detașamentul de muncă obligatorie în România. Pe de altă parte, adeziunea sa la un „realism” sui generis este nu mai puțin celebră: „N-am scris vreodată un rînd care să nu fi avut de-a
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
de specialitate trebuie completate cu prelegeri de cultură generală în Universități. O dezbatere publică este absolut necesară. Guvernarea 1996-2000 nu a fost la înălțimea așteptărilor, deoarece n-a reușit să dea lovitura decisivă sistemului instaurat în România după al doilea război mondial. Dar, guvernarea a realizat reforme importante în multe domenii. Un asemenea domeniu a fost învățământul unde s-a înregistrat un progres important apreciat de instituțiile competente ale Uniunii Europene. Din nefericire, după alegerile din 2000, în loc ca reforma să
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
cum toate actele de delincvență sunt efectul lecturilor tinerilor din cărți ce atentează la bunele moravuri. Ca și cum nici procesele, nici postfața lui Șuluțiu nu existaseră. Totuși, în ciuda acestor reacții sporadice, se depășise un prim prag al prejudecății publicului. În perioada războiului problema raportului dintre moralitate și artă va trece într-un plan secundar, pentru ca o dată cu instalarea proletcultismului termenii ecuației să se repolarizeze în favoarea celei dintâi. O bună parte din operele interbelicilor va fi interzisă. Povestea poveștilor e ca și inexistentă. În timp ce
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
unde împreună cu „răsucitul și răsucitorul” său coleg de liceu, Ion Caraion, redactează și tipărește caietul de poezie Zarathustra (4 numere) și scoate placheta de versuri Fata din Brazi, din care, la ora actuală, nu mai posedă nici un exemplar! În plin război, se mută la București, unde studiază medicina și se apropie de lumea literară „centrală”. Se apropie, dar nu i se integrează: „N-am frecventat decît ocazional și sporadic cafeneaua artistică și redacțiile, cele două spații care acționau asemenea unor fermenți
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
regularitate asiduă anticarii de la Vama Poștei, un microcosmos pe malul Dâmboviței de altădată, mai modest, dar asemănător ca farmec cu acela al buchiniștilor de pe Sena”. Acea lume literară evocată totuși cu retrospectiv fior era dominată de așa-numita „generație a războiului”, asupra căreia s-a oprit frecvent în interviurile d-sale. Componenții săi: Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Ioanichie Olteanu, Ion Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, Ben Corlaciu, Mihail Crama, Iordan Chimet, Marcel Gafton, Mircea Popovici, C. T. Lituon ș.a. O succintă
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, Ben Corlaciu, Mihail Crama, Iordan Chimet, Marcel Gafton, Mircea Popovici, C. T. Lituon ș.a. O succintă caracterizare ni se pare pertinentă (cu excepția calificării nete a „trăirismului” drept o „pseudo-aventură” - opinie asupra căreia, firește, se poate discuta): „«Generația războiului», deși n-a fost o grupare sau un curent, a înfăptuit o înnoire substanțială și o «modernizare» a liricii românești, punînd în mișcare a doua ofensivă, mai puțin schematică, mai puțin mimată, a avangardei. Promovînd nu o dată fronda, anticalofilismul, inovația
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
Pompiliu Constantinescu”. Urmează o crudă perioadă de tăcere, între 1947 și 1964. Cuvîntului poetic i s-a pus călușul ideologic. „Mult mai mult mi-ar plăcea să vorbesc, scrie Alexandru Lungu, despre cei ce-au purtat valul poetic din vremea războiului numindu-i «poeții cărora li s-a sucit vrejul». Împrumut această pitorească, amară și sugestivă expresie de la sculptorul Ion Vlad, prieten strîns al poeților, el însuși un mare poet al materiei, care prin anii ’47, la un pahar și o
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
al cinicului fără scrupule (dedulcit, probabil, la plăcerile nocturne ale vieții de play-boy, îi venea din ce în ce mai greu, dimineața, să îmbrace salopeta populismului agresiv) radiografiază starea de spirit din partid. Vulnerabilitatea bruscă arătată de premier poate deschide în orice clipă securea războiului dacă nu pentru succesiune, măcar pentru un plasament mai convenabil pe tabla de șah a puterii. Avându-i deja în coastă pe câțiva dintre fidelii lui Iliescu (indescriptibilul Cozmâncă taie și spânzură în partid, iar guvernul e bine garnisit cu
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
citit un interviu luat celui mai cunoscut scriitor israelian, Amos Oz, de către Michael March, directorul Festivalului Cărții de la Praga. Apropo de Carte: o consideră sacră? „Nici o carte nu e sacră pentru mine. Sacră e doar viața, viața omenească”. Apropo de război: Cioran spunea că fiecare carte e o sinucidere amînată; este fiecare război o carte necitită? „Fiecare război e un eșec - răspunde Amos Oz - chiar dacă se termină cu ceea ce se crede a fi o victorie, tot un eșec este.” Poate fi
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
Michael March, directorul Festivalului Cărții de la Praga. Apropo de Carte: o consideră sacră? „Nici o carte nu e sacră pentru mine. Sacră e doar viața, viața omenească”. Apropo de război: Cioran spunea că fiecare carte e o sinucidere amînată; este fiecare război o carte necitită? „Fiecare război e un eșec - răspunde Amos Oz - chiar dacă se termină cu ceea ce se crede a fi o victorie, tot un eșec este.” Poate fi considerat scriitorul vocea memoriei, a conștiinței? „Mi-ar plăcea să fie așa
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
de la Praga. Apropo de Carte: o consideră sacră? „Nici o carte nu e sacră pentru mine. Sacră e doar viața, viața omenească”. Apropo de război: Cioran spunea că fiecare carte e o sinucidere amînată; este fiecare război o carte necitită? „Fiecare război e un eșec - răspunde Amos Oz - chiar dacă se termină cu ceea ce se crede a fi o victorie, tot un eșec este.” Poate fi considerat scriitorul vocea memoriei, a conștiinței? „Mi-ar plăcea să fie așa, dar sînt destui scriitori care
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
Ileana Cantuniari Născut în Liban în 1949, Amin Maalouf trăiește în Franța din 1976. Romancier, eseist și istoric recunoscut, a fost și jurnalist, străbătînd în această calitate numeroase țări și acoperind cu reportajele sale evenimente importante, de la războiul din Vietnam pînă la revoluția din Iran; a fost redactor-șef al ziarului “Jeune Afrique”. Este autorul cărților: Les Croisades vues par les Arabes / Cruciadele văzute de arabi (1983), Léon l’Africain / Leon Africanul (1986), Samarcande(1988), Les Jardins de
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
tatăl lui Maimun nu face decît să pîndească semnele, mai ales pe cele care privesc anul așteptării dezamăgite, 1648. De fapt, anumite evenimente grave s-au petrecut în anul acela, dar oare a existat vreodată un an fără evenimente grave? Războiul din Germania s-a sfîrșit; după treizeci de ani de masacre s-a făcut pace. Nu trebuia oare văzut aici începutul unei ere noi? În același an, au început persecuții sîngeroase împotriva evreilor din Polonia și Ucraina, conduse de un
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
nu o dată se contrazice, mai ales conjunctural. Românul are o propensiune spre arhaitate, revelând un străvechi fond etnic. Atitudinea este eminesciană și sadoveniană. Împotrivirea față de civilizație ar fi ca o pavăză contra noilor veniți, a străinilor. Lui G. Călinescu, înainte de război, i se pare că orășanul cu deosebire, nu are spirit constructiv, nu este edil, ba din contra, este indolent. Nu aruncă zăpada, nu curăță poleiul, răspunzând, când i se face observație, în stilul miticist al unui "farniente" dâmbovițean: "Ce să
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
asta dată la nivel diplomatic, în urma unui interviu acordat cotidianului israelian Ha’aretz. In interviu, dl Iliescu a afirmat că în lagărele de concentrare n-au fost numai evrei, ci și reprezentanți ai altor etnii și că în România, în timpul războiului, comuniștii au fost tratați la fel de rău ca evreii. Or dl Iliescu ignoră, uită sau nu știe că evreii au fost trimiși în lagărele de concentrare pentru a fi exterminați, nu doar pentru a fi puși la muncă. Evreilor trebuia să
Scandalurile președintelui Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13675_a_15000]
-
Camerei Superioare, fost președinte al PNL, epigramist și umanist. Textul nu-l privește însă pe contemporanul nostru, ci pe tatăl d-sale, care semna Ionescu-Quintus cărți de literatură epigramatică sau umoristică, era o mare figură a liberalilor de dinainte de primul război, cînd s-a ales și deputat. Textul este o recenzie publicată în 1910 de către Ilarie Chendi, cel mai cunoscut cronicar literar al vremii, și reluată în volumul postum, Schițe de critică literară, Cultura Națională, 1924. (În paranteză fie pomenită împlinirea
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
mai mare pondere, cu cît, după cum recunoaște însuși Z. Ornea, ea iradia și în spațiul cultural-politic al Junimii, acordînd puncte de reper lui Xenopol, lui Eminescu, lui C. Radulescu-Motru, situîndu-se la izvoarele sămănătorismului iorghist și ale naționalismului dintre cele două războaie. Din păcate, Z. Ornea apreciază poziția liberalilor drept demagogica, întrucît ar fi avut "menirea de a ascunde esență, în fond retrogradă, a atitudinii adoptate față de probleme-cheie, ca aceea a chestiunii rurale, care nu prea se deosebea de a junimiștilor. Blamarea
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
că e mai uman, că dragostea lui e însoțită de tragedie, că înțelege slăbiciunile omenești și dă-i și dă-i. Profesorul Landry a citit lucrările chiar în clasă, pe loc. Toți scriseseră despre Corneille, despre eroism, eram în plin război; numai Țoiu despre Racine. Profesorul a întrebat cine e Țoiu, s-a uitat atent la mine și a spus, în franceză: Tu seras un écrivain!. Pe urmă s-a dus jos, la Cancelarie și le-a spus celorlalți profesori că
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]