800 matches
-
aia cu pupături, direct pe Kalașnikov. El de când cu afacerea „turnurile gemene", fusese declarat „cel mai bun prieten al președinților americani", și cu veselie, antren și voie bună, a adus servicii neprețuite, ori de câte ori se simțea nevoia. Clinton, președintele saxofonist, se războise aiurea fără nici un rezultat palpabil prin Balcani, bântuind în special Serbia dar aici, vorba vecinilor țaței Veta, canci petrol, canci alte rezerve minerale. Dar în 2000, când a venit următorul președinte Bush și a văzut că petrolul este pe terminate
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
facă dreptate românilor care au luptat pentru împărat. Din anul 1989 se fură încontinuu, distrugem și pritocim legi peste legi și nu construim nimic valoros și durabil. Viclenia, prostia și defăimarea au înlocuit dictatura comunistă. Pretinșii oameni politici doar se războiesc fără rușine: „Jos cutare! Jos cutare!”, iar din capul lor îngust nu iese o confruntare academică de idei, așa cum e normal. Se împung ca și berbecii. Trăim ca într-o junglă spulberând și puținul rămas din bunul simț. Suntem guvernați
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
doctorul Luca s-a mulțumit să-i explice că unul dintre marii regi ai Spaniei, anume Carol Quintul, s-a retras la bătrânețe într-o parte rezervată a castelului unde doar câțiva servitori aveau voie să pătrundă, pentru a se război cu treizeci de pendule; armată pe care n-a izbutit s-o învingă. După aceea a schimbat vorba și s-a întors la răutățile debitate pe seama sa: "Nelly și prietenele ei își închipuie că mă mână viciul prin taverne. Dar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sînt astfel încît victoria unuia te poate face să te temi de acela care a învins, sau nu sînt. În oricare din aceste cazuri, îți va fi întotdeauna mai de folos să-ți arăți pe față atitudinea și să te războiești în mod deschis și leal; căci în primul caz dacă nu-ți arăți intențiile, vei fi întotdeauna prada aceluia care va învinge, și aceasta spre bucuria și satisfacția aceluia care a fost învins; nu vei avea nici un motiv și nici un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
adversarul avînd timp să se refacă, în campania următoare apărea din nou și începea disputa în privința celor hotărîte cu un an înainte. În țările unde există multe fortărețe, armate care se întind pe o suprafață de zece mile vor face război treizeci de ani și vor cîștiga, dacă au noroc, zece mile de teren. În țările deschise, tăria unei bătălii sau a două campanii decide soarta învingătorului și-i pune la picioare imperii întregi. Alexandru, Cezar, Gingis-han, Carol XII și-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nimic, domnule Învățător. Dacă ar fi fost altfel... cum „altfel” nu știam, aruncasem și eu o vorbă. CÎte vorbe n-aruncă omul... Acum... Cine știe? Eram uluit. Dacă și Lung e arestat, Îmi spuneam, dacă pînă și cu Lung se războiesc...Tatăl Anei rămase la rîndul lui uluit, Însă nu de cele Întîmplate, ci de neputința mea declarată, pe care n-o Înțelegea. El socotea rostirea neputinței mele ca fiind mascarea inabilă a unei desolidarizări de lumea lor uitată În cîmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Îmi voi aduce aminte de acele seri. Adică de tine, de noi doi - dacă-ți mai amintești, căci știu că judecătorii au memorie scurtă - de vocea ta venind din insatisfacții și revolte, tu contra ta și amîndoi Împotriva destinului. Te războiai cu tine, ca două ființe față-n față; pînă la urmă mi-ai transmis și mie neliniștile tale fundamentale, și mă uitam În ochii tăi dilatați și rotunzi pînă ce draperiile imaginare ale timpului Începeau să tremure În bătaia destinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că datoria soldatului este să-i fie credincios împăratului său, că misiunea lui e să lupte împotriva Răului. Crezi că va trece de partea lui Vitellius și i se va opune lui Galba? Dacă Vitellius ajunge împărat... Doi împărați se războiesc între ei. Adu-ți aminte de Caesar și Pompeius. Era în vremea republicii, dar fiecare voia să fie mai presus de celălalt... Și Caesar a fost mai presus - Titus îl privi furios pe Valerius. Sper să nu fie mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Judaea i-a prezis lui Vespasianus că toate proiectele lui se vor realiza. Mai mult, astă-noapte, curierul meu nubian mi-a povestit că, la un moment dat, pe câmpul de luptă de la Bedriacum s-au văzut două acvile care se războiau între ele. Cea care a învins a fost însă alungată de o a treia, venită dinspre răsărit. Oare nu dinspre răsărit va veni Vespasianus în Italia, ca să-l înlăture pe Vitellius, care l-a învins pe Otho? — Ai știință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia semințiilor lui Israel, și nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel? 18. Domnul te trimisese, zicînd: "Du-te, și nimicește cu desăvîrșire pe păcătoșii aceia, pe Amaleciți; războiește-te cu ei pînă îi vei nimici." 19. Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai aruncat asupra prăzii, și ai făcut ce este rău înaintea Domnului?" 20. Saul a răspuns lui Samuel: "Am ascultat glasul Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
stăpâni catastrofa. Cifrele de morți și dispăruți sporesc pe măsură ce trece timpul și e încă prematură evaluarea exactă a pierderilor de vieți omenești și bunuri materiale. în altă ordine de idei, situația din Libia se agravează pe măsură ce trece timpul. Gaddafi se războiește cu propriul popor, care nu mai poate suporta un regim dictatorial, instaurat la conducere prin violență, de peste 42 de ani. Mii de refugiați se îndreaptă spre Tunisia și de aici, prin Italia, spre restul Europei. La 24 martie se anunță
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am traversat În adolescență, când, așa, din Întâmplare, am descoperit brusc că se poate muri; adică, la un moment dat, Într-o zi oarecare, poți să nu mai fii. Am fost complet răscolit. De ce am fost aruncat În existență, mă războiam eu cu Întrebarea hamletiană, dacă atât de ușor pot să nu mai fiu? Cine poate să se joace cu noi atât de sadic? A trăi este oare Întâmplarea cea mai banală cu putință dată omului? Mă frisona ideea că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai potoli vălmășagul, tânărul Iuga coborî și el, găsi anevoie o trăsură și porunci să-l ducă acasă în strada Argintari. Birjarul apucă pe calea Griviței, lată, murdară și gălăgioasă, cu fel de fel de magazine, în fața cărora vânzătorii se războiau cu trecătorii șovăitori să-i facă negreșit clienți, cu zeci de hoteluri, hanuri și ospătarii menite să adăpostească scump și prost pe călătorii pe care Gara de Nord îi vărsa capitalei, mereu alții, și mereu mai mulți. Pe trotuarele largi se vânzolea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
șoseaua... Și-apoi de unde atâta frică pe tine, când prin părțile astea e liniște deplină? ― Dă-o încolo de moșie acuma! făcu Gogu. O ai arendată, lasă pe arendaș să se descurce cu țăranii. ― Tu crezi serios că țăranii se războiesc cu femeile? Aida de! ― Bine, nu insist, fiindcă insistența mea te face să te încăpățînezi mai rău! zise Gogu. Am vorbit și cu tata. Și dumnealui crede că e o nebunie ce vrei să faci... Nu-ți mai spun de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
De altfel, nici țăranii nu-l mai luară în seamă, căci primarul Pravilă, auzind că mulțimea a dat buzna în cancelarie, sosi într-un suflet, galben, speriat și plîngător: ― Ce-i cu voi, măi creștini? Nu v-ajunge să vă războiți cu boierii de-ați început și cu statul? Ați nebunit, oameni buni, ori nu mai aveți mult? Trifon Guju, însă, sări, înfruntîndu-l: ― De ce-ai ascuns porunca lui vodă, dom' primar? Pravilă, aflând numai acuma despre ce e vorba, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
privire, dar nu se opri. La ușa locuinței lui Leonte Bumbu se grămădeau unii cu răcnete amenințătoare pe care însă le întreceau țipetele nevestei logofătului, dinăuntru. Alături, în cancelarie, se învîrteau mai mulți, spărgând ce le cădea în cale și războindu-se mai ales cu registrele în care erau însemnate învoielile și datoriile oamenilor. Petre trecu în curtea cealaltă. Între cele două clădiri înghesuiala era mai mare. Mulțimea se frământa în același loc, așteptând parcă o poruncă sau măcar un semn
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și nici în anul maimuței nu desenase maimuțe. Ba chiar și în anii aceia mai creiona câte o spinare solzoasă, împodobită cu aripi zimțuite. Filip zâmbise, răsfoindu-i caietul cu notițe. „Ce-i cu dragonomahia asta ?“, întrebase. „Dragonii nu se războiesc și nu sunt animale“, răspunsese Cosmina, „sunt gânduri. Așa îi descriau vechii înțelepți chinezi : dragonul este acea făptură care se află acum pe pământ, în clipa următoare printre nori, dar nu știi care e drumul pe care l-a străbătut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca omul să se cruțe pe sine. Cuvântul trudește în locul tău, în timpul ăsta poți să te odihnești. Făcu semn ca și ceilalți să-și apropie capetele. — De ce credeți voi că a fost inventată diplomația ? Ca să poți câștiga și altfel decât războindu-te. Dar cine spune că diplomația trebuie să fie a vorbelor frumoase ? Înjurăturile își au și ele frumusețea lor, sunt făcute cu măiestrie, au culoare. Te surprind atât de tare, încât uiți la ce-ai venit. Dacă Homer ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei un contingent de militari, care a luptat, în 1166, alături de bizantini. Virtuțile militare ale românilor sud-dunăreni erau binecunoscute bizantinilor, astfel, unul din cronicarii lor notează că "aveau fortărețe numeroase ridicate pe stânci abrupte" și de multe ori "s-au războit cu romeii" (Anna Comnena). Din informațiile deținute rezultă că românii din Haemus și sudul Dunării se bucurau de anumite privilegii economice și politice și își aveau propria lor nobilime. Încă din secolul al X-lea, când sunt amintiți pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Amur, de o parte și de alta a râului Kerulen: mongolii locuiau pe malul stâng, iar tătarii pe malul drept. În vecinătatea lor trăiau și alte triburi de același neam, purtând însă nume diverse: keruiți, merkizi, oirați ș.a., care se războiau frecvent între ele și cu vecinii lor. În rândul triburilor mongole se diferențiase o ramură, care trăia mai ales din vânătoare și pescuit, răspândită în ținuturile împădurite, iar o altă ramură a lor, mai numeroasă, practica nomadismul ecvestru și se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și secuii au închis pasurile munților, ca să nu mai poată trece din nou". La rândul ei, cronica veche rusă consemnează că, după înfrângerea ungurilor, tătarii s-au luptat cu românii: "Tătarii au izgonit pe unguri la Dunăre și s-au războit și cu valahii". Cronicarul francez Philippe Mousket, contemporan cu evenimentele, spune că "a venit veste despre tătari..., cum că regele din țara vlahilor i-a învins la o trecătoare"; de fapt, este vorba despre țarul de la Târnovo, conducătorul statului vlaho-bulgar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împotriva prințului și a Comisiei Internaționale. În 1914, situația era deci extrem de nefavorabilă intereselor naționale ale albanezilor. Guvernului central i se împotriveau puternice grupuri de rebeli. În sud activau detașamente sprijinite de greci. Susținătorii austriecilor și cei ai italienilor se războiau între ei pentru obținerea poziției dominante în țară. Lipsit de experiență în privința problemelor albaneze, prințul nu putea face față situației. El a pierdut curînd controlul asupra mediului rural, guvernul lui administrînd practic o regiune ceva mai mult decît orașele Durrës
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fost într-adevăr livrate mai multe arme, dar ele nu erau niciodată suficiente. Existau, evident, unele temeri ale părții germane că armamentul livrat României sau Ungariei ar fi putut fi utilizat de cele două aliate ale Axei pentru a se război între ele în problema Transilvaniei. Pentru Germania, importanța fundamentală a alianței cu guvernul român era garantarea dată de acesta că vor putea fi folosite vastele resurse economice ale țării. Petrolul și grîul românesc erau deosebit de importante. Cu toate acestea, pe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
deosebit de nociv asupra acestei situații fragile. Perioada scurtă dintre cele două războaie mondiale a constituit un interludiu ciudat. Toate dificultățile împărțirii pe criterii naționale a Balcanilor au devenit extrem de evidente. Statele din regiune nu numai că au continuat să se războiască între ele, dar, în cadrul politicii interne, problemele naționale amenințau adeseori să pună în dilemă guvernele oficiale. Cele mai crîncene conflicte au izbucnit în Iugoslasvia, dar și problema Macedoniei a produs dezastre în politica Bulgariei. Nici relațiile cu marile puteri nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în pieptar de zale, într-o armură întreagă". Dacă tânăra era într-adevăr încarnarea unei zeițe antice, nu era aceea a Venerei născute din unde, ci mai curând a Minervei, care ieșise împlătoșată din țeasta lui Jupiter, gata să se războiască cu el! Asemenea unei adversare de temut, tânăra respinge toate incursiunile asaltatorului ei, indiferent dacă sunt îndreptate asupra sânilor, coapselor sau a porțiunii dintre coapse. Ca o fecioară din vremurile apuse, este o fortăreață de necucerit. Sleit curând de această
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]