1,198 matches
-
Pergamul, așezată pe una dintre ultimele înălțimi ale marelui munte Ida. Câmpia este aluvionară și solul ei e nisipos, prăfos și arid la suprafață, cu părți mai umede și mai înverzite de-a lungul luncii râului. Cresc pe ea arbori răzleți, un smochin sălbatic bătut de vânt, un tamarisc, un stejar înalt, lângă poarta de nord a cetății. Undeva înspre Troia, sunt și câteva morminte vechi. Iar într-un alt loc, lângă una din porțile Troiei, țâșnesc două izvoare, unul cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu o stea pierdută în goalele întinderi cosmice, între uriașe depărtări. Numai că, în spațiul acela, corpurile cerești au între ele o relație structurală, se constituie într-un cosmos geometric, în ansambluri concentrice și, între ele, coerente. Pe când insulele, relicve răzlețe ale unor străvechi emergențe și prăbușiri, nu. Sunt fiicele vitrege ale mării, având a se mulțumi cu propria lor viață, osândite la a fi doar ele însele. Iar pe de altă parte, astrele se află în eternă mișcare, în timp ce insulele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care va dori să o aducă pe scenă. În Teatrul și dublul său (Le Théâtre et son double), care apare în 1938, sunt adunate scrierile sale despre teatru din 1932. Înaintea plecării sale în Mexic, a adunat chiar el texte răzlețe, articole publicate în La Nouvelle Revue française, conferințe, scrisori etc., ce demonstrează lunga sa experiență de actor și de regizor, dobândită la teatrul Alfred Jarry, pe care l-a fondat în 1920 împreună cu Vitrac 27. Dacă, în mod tragic lovit
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spre apus... În timp ce suia povârnișul prin stejărișul luminos, auzi pași.. Vâjâitul ninsorii îl împiedecă să recunoască ce fel de animal era acela. Se piti după un trunchi de stejar bătrân, doborât de furtună și așteptă... Când colo, văzu un lup răzleț și se ridică să-i taie calea. Ca totdeauna, în fața unui animal mai puternic, îl cuprinse o poftă de luptă ațâțătoare; lupul însă, căruia îi lipsea curajul jderului, îl evită căci foamea încă nu-i dăduse și lui îndrazneală. Astfel
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iarăși, tremurând și nins, în fața ușii stacojii, umflate de umezeală. Un lacăt mare, ruginit, pe care nu-l văzusem înainte, atârna pe ușă, prins în inele șubrede. Mi-am lipit urechea de lemnul ud. Pe scorojeala vopselei înnegrite fluturau fulgi răzleți de zăpadă. La început n-am auzit nimic, nici măcar tăcerea, de parcă spațiul dinăuntru ar fi fost plin, compact. încetul cu încetul însă, ca niște mesaje teribile venite dintr-o lume scufundată, ca mârâitul înfundat al unui animal înspăîmîntător, am deslușit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urcai pe acoperiș. Casa era la capătul unei terase de tip „două sus, două jos“, tencuită toată cu alb, astfel că cioburile mici de piatră și cuarț sclipeau În lumina de pe stradă, imitând zăpada. Viscolul se transformase Într-o ninsoare răzleață, care plutea lent prin noaptea aspră. Pășiră Împreună prin zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva de dinăuntru. După două minute, ușa fu deschisă de o femeie ploeștită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
răceala se întindea asupra mea ca un suflu venind din pâlnia imensă. Mi-am strâns aripile lângă mine și am privit dincolo de golul în care se învârteau, într-o spirală interminabilă, culori, ramuri de copaci înfloriți, raze de soare, frunze răzlețe, sclipiri aurii, valuri de apă limpede, zăpadă spulberată înspre nori și ace de ceas. Era ceva amețitor și impresionant, acea priveliște rotitoare... însă, fără să-mi dau seama, pâlnia se apropia de locul în care mă aflam, întinzându-și din ce în ce mai
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de copaci... la fiecare colț de stradă răsuna un ecou, niște pași, niște glasuri, niște prezențe fantomatice care erau de fapt poveștile... însă nu locuitorii. Legendele de demult și basmele încă neinventate, așteptând să apară, alunecau invizibile ca niște vorbe răzlețe, înșiruite pe lîngă pereți, pe trotuare, pe după gardurile vii, proaspăt înfrunzite, într-un oraș cu anotimpuri amestecate, unde în unele locuri ningea, în altele era soare strălucitor, în altele răsăreau flori, în altele era lună și seară sau dimineață și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ușor enervată. Au închis și ea s-a simțit ușurată, apoi obosită, prea obosită chiar ca să mai deschidă cartea. S-a trezit cu sentimentul deconcertant că o privește cineva. S-a uitat afară pe geam și a văzut câțiva fulgi răzleți în lumina de la intrare. În cameră aproape că se întunecase, dar se simțea prezența cuiva. — Jesse? — Hei. Scuze. Te-am speriat? Când se uită mai bine, văzu că stătea în balansoarul din lemn de mahon în celălalt capăt al camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
deasupra unei replici aproape În mărime naturală a Atlantei În flăcări. TÎmplarii chinezi tăiau panourile cu fum pictat, care se ridicau În sus spre cerul Shanghai-ului, greu de deosebit de focurile care se Înălțau Încă deasupra Orașului Vechi, unde membrii răzleți ai Guomindang-ului rezistaseră invaziei japoneze. TÎnărul cu cuțitul era Încă pe urmele lui, strecurîndu-se prin mulțime cu pantofii lui sport ieftini. Pe Avenue Joffre, chiar În centru se afla punctul de control al poliției, amplasamentul acestuia, Înconjurat de saci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să savureze primul act, zâmbind și chiar râzând tare pe alocuri, dar, pe măsură ce piesa se desfășura, rămaseră tăcuți. Textul, desigur, devenea din ce În ce mai sumbru, și fără Îndoială acesta era motivul tăcerii. Când Încheie, epuizat și răgușit de efort, se auziră aplauze răzlețe, Însoțite de zâmbete politicoase și mulțumiri murmurate din partea actorilor, care Însă săriră de pe scaune și dispărură cu o viteză deconcertantă. — Unde au plecat toți? se Întrebă el cu glas tare, În timp ce Compton Îl ajuta să Îmbrace paltonul. — S-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să mai adun, Câțiva fulgi ce zburdă-n stol, Leac la inima să-i pun. Mai târziu, pe lângă foc, Rătăcesc în poezii Diamante, ce-și fac loc Iarna-n nopțile târzii. Trece iarna printre vii, Atingând raze de stea, Dans răzleț printre stihii, Sărută inima mea.
Pl?nge iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83325_a_84650]
-
aș da să mai fie aici și să-mi lucreze și mie și fratelui meu... Doar noi doi am mai rămas. Doar noi și amintirile noastre”. Trecând în lumea amintirilor, se aplecă și rupse o plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând cu ardoare printre visuri albe, o nouă dimineață învăluită în senin. Spre zări, departe de vălmășagul nebulos și întortocheat al amintirilor răzlețe, stă Dragostea. Acolo, unde cerul plânge de mila pământului!
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
rămâneam până seara târziu. Mi se părea foarte important pentru sănătatea ei. Luam totul mult prea în serios. Încet-încet, am început să aduc cu mine și cărți, la început de poezie - poezia se poate citi pe sărite, uneori doar rânduri răzlețe strâng lumea ca boabele de rouă, cele citite se desfac în imagini din alt strat de realitate, se amestecă pe loc cu cele din jur, cu viața ta dintotdeauna, se deschid uși de aer, mereu și mereu și mereu, dincolo de
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
la Departamentul de Poliție din Los Angeles, post deținut anterior de mult iubitul nostru coleg Russ Millard. Preston Exley se ridică. Civilii se ridicară și ei. Oamenii Biroului se ridicară ca unul, la semnalele insistente ale lui Thad Green. Aplauze răzlețe, lipsite de entuziasm. Ed Exley stătea În poziție regulamentară de drepți, În vreme ce Bud rămase tolănit pe scaunul lui. Își scoase pistolul, Îl sărută și suflă niște presupuse urme de fum de pe țeavă. CAPITOLUL 41 O nuntă de gală, pe pajiște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
White privind asasinarea prostituatelor. Însemnările trădau un om mărginit ce se Întindea pînă la stele și le dădea jos pe cele mai multe dintre ele. Limite depășite prin intermediul unei strălucite furii persistente. Dreptate absolută, anonimă, fără surle, trîmbițe și avansări. Un rînd răzleț despre frații Englekling Îi spuse că asasinul lor era Încă liber. În camera 11 de la motelul Victory Îl vedea pentru prima oară pe Wendell „Bud“ White așa cum era el. Ed a Înțeles de ce Îl trimisese acolo și a dat urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe Răzlețe, razele iubirii îmi cad pe suflet ca o ploaie fierbinte de vară. Cu fruntea sprijinită în palme, răman pe gânduri, așteptând veștile care s-au împotmolit printre iluzii. Apoi cu degete tremurătoare, adun de prin zări însăilate crochiuri de zâmbete
Bucuria by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83312_a_84637]
-
de obicei urmărea, stând la dreapta Ioanei Sandi, fâșia de asfalt înghițită cu repeziciune de automobil, în timp ce carburatorul gâfâia, curbele la dreapta și la stânga, porțiunile drepte și întinse ca în palmă, în care mașina zvâcnea ca un bolid, câmpurile, arborii răzleți, satele mărunte, stâlpii de înaltă tensiune, pădurile, de o parte și de alta. Ioana Sandi conducea cu siguranța dintotdeauna, după un timp cu o singură mână, cu cealaltă mângâindu-i piciorul și coapsa, când nu schimba vitezele, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lume. Dar în același timp era o față onestă, o față în care puteai avea încredere. Și dacă priveai dincolo de această față, ce vedeai? Am mijit ochii în lumina amurgului de afară. Nu vedeai mare lucru. Se aprinseseră câteva lumini răzlețe de-a curmezișul curții și bolboroseala înăbușită a televizoarelor și a aparaturii stereo ieșea prin ferestrele deschise. Era o seară de august înăbușitoare, absolut tipică pentru o vară care părea să aibă plăcerea cinică de a duce londonezii până la limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a fost cineva. — A fost. Știu eu că a fost. Am mers în continuare pe drumul principal și între noi s-a căscat un mic spațiu nefamiliar. Până la portalul de la intrarea noastră era o scurtă alee mărginită de câțiva leandri răzleți și acolo, înainte de a descuia ușa, sperasem să încerc să-i fur Fionei o primă sărutare. Dar atmosfera nu mai era propice. Ea părea încă încordată, ținându-și poșeta strâns la piept, iar eu eram atât de emoționat, încât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să coborâm de pe biciclete și să le împingem. Fiindcă eram copii cuminți, în mod nefiresc, cred acum - știam că părinții noștri se îngrijorau dacă lipseam mai mult de două ore, ceea ce însemna că la început vizitele noastre tindeau să fie răzlețe și pe fugă. Ne luam cu noi cărți, creioane, hârtie și ceva de mâncat, dar de obicei, din lipsă de elan, sfârșeam prin a ne petrece aproape tot timpul cu Harry și cu animalele. Cel puțin așa îmi amintesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
destinație. Singurele zgomote erau behăiturile oilor, geamătul molatec al vântului care se aduna și ropotul unei ploi dese care părea gata să se transfmorme nu peste mult timp într-o constantă aversă. Singurele lumini veneau de la ferestrele câtorva case izolate, răzlețe și îndepărtate. Michael își încheie pardesiul pentru a se ocroti de ploaie și porni la drum; dar după numai câteva minute auzi uruitul îndepărtat al unui motor și întorcând capul văzu fascicolele gemene ale farurilor unei mașini la nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Întorc o filă din trecut Și-ncep să plâng de dor. Încerc ca să mă apăr cu un scut, Dar nu-i folositor. A fost un drum greu și răzleț Cu bine și cu rele. Încet îl calcă un drumeț Uitându-se spre stele. Cuprins de amintiri el urcă prin pădurea rară Învăluit în tainica visare. Își duce în spate greaua lui povară Și fredonându-și ultima cântare. Și tot
Amintiri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83187_a_84512]
-
Ziua în declin - în vântul adiind răzleți fulgi de nea Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Nici un nor pe cer - un bocanc fără șiret lângă vechiul gard Zăpada sclipește - două inimi desenate pe fereastră Solstițiu de iarnă - ascultând rapsodia la vechiul
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]