1,302 matches
-
neputința trecerii din imaginar în dinamismul contradictorial și, drept consecință, proliferarea excesivă a imaginarului, fie spre schizofrenie, fie spre paranoia. Dar caracteristica fundamentală a stării T este afectivitatea. Dacă se poate vorbi de o ontologie lupasciană, aceasta se desparte de raționalismul tradițional al metafizicii, trionticitatea având drept corolar în starea T afectivul. Filosoful vorbește de ecuația Dumnezeu-afectivitate, de un misterios orgasm divin, erosul uman nefiind altceva decât o "ebrietate ontologică a orgasmului"312. Interesant că și la Eminescu, semn cert al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Deși Butler folosește cuvântul „fericire” în locul „binelui (absolut)”, cele dou] exprimând același lucru, de vreme ce fericirea constituie, într-adev]r, binele absolut. Al]turi de o alt] premis] la fel de clar], egoismul raționalist naște ideea de egoism etic. Aceast] premis] este reprezentat] de raționalismul etic, care afirm] c], dac] o cerinț] sau o recomandare se vrea a fi justificat] și acceptabil], atunci îndeplinirea ei trebuie s] fie în concordant] cu rațiunea. Un splendid pasaj din Leviatanul lui Hobbes face referire atât la egoismul raționalist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]nit în lupt]? Iar dac] lupta nu se împotrivește rațiunii, ea nu se împotrivește nici drept]ții, c]ci, altfel, dreptatea nu ar mai fi expresia binelui.” (Hobbes, 1651, capitolul 15) Astfel, dac] accept]m versiunea mai liberal] a raționalismului etic - potrivit c]reia cerințele morale sunt justificate și pot fi acceptate numai dac] îndeplinirea lor nu încalc] principiile rațiunii - si versiunea similar] (ponderat]) a egoismului raționalist - conform c]reia un anumit comportament este rațional dac] va duce la îndeplinirea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este tocmai aceast] funcție de reglementare interpersonal]. Prin urmare, ar trebui s] accept]m egoismul etic și s] respingem doctrina reglement]rii conflictelor etice, sau s] respingem egoismul etic și, împreun] cu acesta, cel puțin una dintre cele dou] teorii - fie raționalismul etic, fie egoismul raționalist. Mulți filosofi au considerat c] nu este dificil s] alegi între egoismul etic și doctrina reglement]rii conflictelor etice de vreme ce majoritatea au respins egoismul etic din alte motive. În mod similar, puțini au fost dispuși s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rii conflictelor etice de vreme ce majoritatea au respins egoismul etic din alte motive. În mod similar, puțini au fost dispuși s] renunțe la doctrina reglement]rii etice. Cu toate acestea, am observat c] renunțarea la egoismul etic implic] renunțarea fie la raționalismul etic, fie la egoismul raționalist, lucru care a constituit pentru multi o alegere dificil]. Unii utilitariști care i-au urmat lui Henry Sidgwick (vezi ultimul capitol al lucr]rii sale, The Methods of Ethics) au ales doctrina reglement]rii conflictelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fie la egoismul raționalist, lucru care a constituit pentru multi o alegere dificil]. Unii utilitariști care i-au urmat lui Henry Sidgwick (vezi ultimul capitol al lucr]rii sale, The Methods of Ethics) au ales doctrina reglement]rii conflictelor etice, raționalismul etic și egoismul raționalist. (Ins] este vorba despre versiunea ponderat] a egoismului raționalist, deoarece doctrina conflictelor etice și raționalismul etic sunt incompatibile cu egoismul raționalist în forma sa radical]. În caz contrar, asocierea celor trei teorii în formă descris] mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Henry Sidgwick (vezi ultimul capitol al lucr]rii sale, The Methods of Ethics) au ales doctrina reglement]rii conflictelor etice, raționalismul etic și egoismul raționalist. (Ins] este vorba despre versiunea ponderat] a egoismului raționalist, deoarece doctrina conflictelor etice și raționalismul etic sunt incompatibile cu egoismul raționalist în forma sa radical]. În caz contrar, asocierea celor trei teorii în formă descris] mai sus ar sugera ideea c] uneori este lipsit de rațiune atât faptul de a urma propriile interese, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
realizarea binelui propriu, de vreme ce ambele modalit]ți de acțiune sunt considerate a fi în egal] m]sur] conforme cu principiile raționale? O alt] posibilitate ar fi aceea de a reține egoismul raționalist în forma sa radical] și de a abandona raționalismul etic, prin această detronând rațiunea - supremul judec]tor. În aceast] perspectiv], ideea c] s]vârșirea binelui ar putea s] afecteze interesele cuiva și deci s] se opun] rațiunii, nu înseamn] c] cineva poate sau ar trebui s] fac] mai degrab
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
În acest sens se poate aprecia frecventa referire la modelul propus de Paul Valéry, personalitatea pe care o admira cel mai mult dintre contemporani. Cel de-al doilea ciclu de eseuri, dedicat culturii franceze, se definește prin același respect față de raționalismul pe care îl întrupează mentalitatea franceză, în opoziție cu neliniștea romantică, definitorie pentru cultura germană. Această secțiune - unde figurează și un elogiu adus lui Alain Gerbault, navigatorul solitar care a traversat Atlanticul - pare a constitui doar o schiță ce urma
VIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290513_a_291842]
-
Își Încheie poemul György László XE "László" , cu o notă de umor -, el ar prefera bărbații sași, pentru hărnicie, și femeile românce, pentru frumusețe. În acest fel, versificatorul maghiar făcea loc (dar numai Într-un mod palid și formal) și raționalismului iluminist, care spunea că toți oamenii sunt egali sub raportul capacităților potențiale, iar etichetele aplicate În mod global unei națiuni nu reprezintă decât generalizări nefondate. În primul rând Însă, el ține să etaleze În fața cititorilor săi vechile prejudecăți tradiționale, ilustrate
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cultural care modulează perspectiva lui Kazinczy, trebuie să ținem cont de faptul că jurnalul călătoriei sale prin Transilvania datează din anul 1816, așadar de la Începutul secolului al XIX-lea. În consecință, el este Încă marcat de sensibilitatea specifică iluminismului, de raționalism și de spirit critic. Viziunea lui Kazinczy asupra feminității românești este impregnată de acest criticism care Îl Îndeamnă să examineze cu luciditate prejudecățile și imaginile preconcepute. Dat fiind că frumusețea româncelor constituie un asemenea stereotip, Kazinczy se simte dator să
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
succesive, în finalul Personificărilor (sec. XII) nu se va mai face o distincție radicală ca și, mai târziu, Dimitrie Cantemir în Divanul (1698). Disputa dintre Suflet și Trup sau dintre înțelept și Lume cunoaște grade diferite : de la concilierea, în spiritul raționalismului ortodox, și până la problematizări cu accent cazuistic evantaiul prelucrărilor de către imaginar se dovedește foarte larg. Astfel, reflexe din acest dualism (id est = o altă expresie a "echilibrului instabil") sunt ușor detectabile în literaturile sud-estice. Am analizat de plidă modul cum
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
liberalismului intern la o scară mondială. Această perspectivă este cea mai răspândită în comunitatea academică, având o genealogie impresionantă, care-l include, printre alții, și pe Hans Morgenthau pentru care nașterea idealismului în perioada interbelică este marcată de [proiectulț combinării raționalismului și liberalismului din domeniul politicii interne în arena politicii externe. Suganami descria în 1989 același proces ca fiind rodul analogiei domestice prin care autorii liberali din perioada interbelică înțeleg explicarea fenomenelor politice și economice internaționale prin extrapolarea experiențelor politice și
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
de observat că în sânul paradigmei realiste, Kenneth Waltz este unul dintre primii teoreticieni care avertizează asupra complexității naturii umane și respinge explicațiile reducționiste ale primei imagini, pentru a promova explicațiile stucturale ale cauzelor războiului. Așa cum remarca Ashworth în analiza raționalismului ca sursă a idealismului, această poziție este alimentată de credința în capacitatea rațiunii de a crea o anumită formă a armoniei intereselor (Ashworth, 2002, p. 38). Departe însă de internaționaliștii liberali ai secolului XX ideea că această armonie a intereselor
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
dintre cele două războaie mondiale care să țină cont, pe cât posibil, de observațiile prezentate în acest capitol. Una dintre cele mai convenabile definiții este oferită de Charles Kegley Jr. și Eugene Wittkopf. Program de cercetare construit pe convingerea că aplicarea raționalismului și a universalismului etic în domeniul Relațiilor Internaționale poate conduce la crearea unei lumi mai cooperante, caracterizată prin ordine și principii etice, în care anarhia internațională și războiul pot fi controlate prin intermediul organizațiilor internaționale și alte reforme instituționale ce asigură
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
obicei la libertatea ce există în interiore hominis. Libertatea politică nu este o libertate interioară, ci o libertate relațională și instrumentală al cărei scop principal este crearea contextului libertății, a condițiilor pentru libertate. În perioada de început a filosofiei moderne, raționalismul și preocupările pentru cercetarea științifică a naturii determină o puternică tendință de abandonare a explicațiilor speculative, atât de răspândite în evul mediu, de promovare a explicațiilor naturaliste bazate pe principiul cauzalității. În dezbaterea problematicii libertății, am ales o serie de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
alegerile sale nu sunt dictate de instinctul natural, ci de judecată. Toma susține că omul fiind rațional este necesar să fie înzestrat cu liber arbitru. II.1.3. Problema libertății în filosofia modernă În perioada de început a filosofiei moderne, raționalismul și preocupările pentru cercetarea științifică a naturii determină o puternică tendință de abandonare a explicațiilor speculative, atât de răspândite în Evul Mediu, de promovare a explicațiilor naturaliste bazate pe principiul cauzalității. În dezbaterea problematicii libertății, cel mai important exponent al
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
capabil de certitudini; 3) certitudinile sunt obținute printr-o cunoaștere directă, printr-o intuitție nemijlocită.) Pe de altă parte însă, Descartes vorbește despre rațiune ca despre “lucrul cel mai bine rînduit din lume”) motiv pentru care a fost considerat întemeietorul raționalismului modern. Acest statut nu i se poate contesta la fel cum însă este incontestabil faptul că, în ceea ce privește teoria cunoașterii, religia și metafizica, nu există diferențe esențiale între filosofia lui Descartes și cea tradițională.) Morala Unii interpreți, ca de pildă J.
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Descartes a crezut în om ca valoare supremă; din corespondența lui reiese adeziunea sa la modelul înțeleptului care gustă viața pămîntească și apreciază rațiunea și voința aducătoare de independență. ”) Întrega operă a lui Descartes este în fond o atitudine etică; raționalismul cartesian nu se întemeiază pe îndoială ci “impulsul libertății stă de fapt la bază”) așadar o rădăcină etică. Morala cartesiană nu este una declarată și nici declarativă. Ceea ce declară Descartes cu prudență este doar supunerea, dar el alege acțiunea. Morala
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ca unul ce propune o trecere elgantă și înțeleaptă spre un nou tip de acțiune, acțiunea prin spirit, singura trecere în care omul nu numai că rămîne întreg dar se și întregește spre desăvârșire. Se spune că Descartes este “părintele raționalismului” “întemeietorul epocii moderne” dar a spune doar acest lucru este o nedreptate. “Descartes este unul dintre oamenii care a început din nou”) care a știut să treacă de la prejudecată la judecată, de la conștiință la conștiința de sine, de la somn și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
nevoie, fără să o absolutizeze și fără să distrugă filosofia în favoarea științei. De aceea, din punctul nostru de vedere gîndim ca fiind utilă reiterarea demersului cartesian și reconfigurarea acestui drum unic, acțiuni prin care devine posibilă înțelegerea efortului grație căruia raționalismul se derulează în filosofia și conștiința europeană de mai bine de trei veacuri. Revenind la “frumusețea și naivitatea” cunoașterii de acum trei secole, aplecîndu-ne iarăși asupra ei cu o privire proaspătă, relecturînd discursul cartesian, putem înțelege și reconstitui “tiparul în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
pentru a cunoaște lumea exterioară, corporală, toate actele ce-i mediază accesul, trebuie să se fundamenteze pe gîndire ca intelecție pură. Aceasta este aidoma unei oglinzi care captează lumina soarelui, reflectînd-o apoi înlăuntrul eu-lui și luminîndu-l astfel. Această latură a raționalismului în general, și a celui cartesian în special, a fost însă pregătită îndelung și cu răbdare de gînditorii medievali care încă din secolul al XII-lea au început “să recunoască pentru rațiune drepturi pe care ea însăși le lăsase pradă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și a celui cartesian în special, a fost însă pregătită îndelung și cu răbdare de gînditorii medievali care încă din secolul al XII-lea au început “să recunoască pentru rațiune drepturi pe care ea însăși le lăsase pradă uitării”.28) Raționalismul s-a dezvoltat încet dar sigur, ca un râu subteran, în a cărui matcă au curs apele rațiunii însăși, pure și simple, pe care ar fi greșit să o îndiguim cu termeni de genul: antică, medievală sau modernă. CAPITOLUL VI
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
aspect problematic al cartesianismului pare acela de a vrea să stabilească existența unei ființe înainte de a-i defini esența. În fond dacă recitim remarcile lui Descartes, numeroase în opera lui, despre caracterul incomprehensibil al infinității lui Dumnezeu, putem afirma că raționalismul cartesian este, la origine, rezonabil, în sensul că el recunoaște limitele folosirii rațiunii. Totuși, demersul rațional al demonstrării existenței lui Dumnezeu rămîne posibil, prin modul unei intuiții intelectuale ce furnizează subiectului gînditor o cunoaștere certă. Vom vedea că stabilirea dovezilor
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
acesteia și prin ea Descartes a dus un alt fel de luptă împotriva extremismelor secolului XVII, scepticismul și fanatismul alimentat de prejudecăți. La capătul acestei bătălii a fost câștigat cogito-ul și prin el, libertatea, lumina rațiunii libere. Ca urmare a raționalismului său Descartes ar putea fi trecut în rîndul “filosofilor increduli” dar ar fi o greșeală, căci filosoful nu poate să nu creadă. Atunci cînd se numește raționalist pur, el își retrage credința la nivelul rațiunii, dar credința lui rămîne întreagă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]