908 matches
-
comunitate la comunicare, unde mass- media, Internetul fac legea. A doua: Societatea postindustrială în care apare ca dominant un mod de producție dozat pe procesarea informației, nu a materiei brute; halatele albe iau locul halatelor albastre. Trei: Transferul de la regularitățile raționaliste de tip mobil, așa cum au fost instituționalizate de revoluția lui Gutenberg/ Caxton la vizualitate, prezență virtuală și interacțiune computerizată. Televiziunea și Internetul ne-au schimbat radical viața, ne-au redus-o la două dimensiuni, ecranul plat al laptopului sau aparatului
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de rupere de propriile rădăcini religioase, fapt care, evident, generează probleme la toate nivelurile, însoțite de teroarea relativismului, produs al postmodernității. Indiferent de modurile specifice în care termenul "postsecular" e definit, numitorul comun e negarea pretențiilor ideologizate ale științei pur raționaliste și refuzul de a ține știința pe un fel de piedestal, ca pe o expresie supremă, de nezdruncinat, a adevărului în comparație cu orice alt tip de discurs. Aceasta e una dintre consecințele stranii ale relativismului postmodern (semnalat de mulți intelectuali, inclusiv
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
propriului eu, încât poetul ajunge să nu se mai recunoască în propria-i imagine: "Je est un autre", cum scrie Rimbaud în faimoasa scrisoare către Paul Demeny (1871)27, nu atinge la Barbu accente atât de dramatice. Spirit mai degrabă raționalist, poetul român, se vrea, așa cum, de fapt, subliniază și motto-ul parafrazei, "în domeniul gândului, Despot". Poetul de geniu ("aedica stirpă a Usherilor"), în exil voluntar printre oameni, dobândește astfel distanță interioară și detașarea necesare pentru a-i iubi; pe
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
declară, weberian, "afon din punct de vedere religios"5 și, cu detașarea aferentă acestei poziționări asumate, semnalează faptul că hermeneutica reprezintă în cultură ceea ce democrația reprezintă în politică: modalitatea de preluare a mesajului creștin despre iubire ca singură lege. Tradiția raționalistă a Occidentului e, în acest context, versiunea laică a monoteismului. Idealurile Iluminismului sunt expresia evoluției de la un Dumnezeu adorat ca putere la un Dumnezeu adorat ca iubire și, simultan, de la subordonarea omului față de o putere infinită la cercetarea și recunoașterea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și a romanticilor. La fel de greșită. este și izolarea literaturii, de influențele directe intelectuale sau sociale. Poezia secolului al XVIII-lea, susține Bateson, e limpede și clară pentru că limba devenise limpede și clară, astfel că poeții, indiferent dacă erau sau nu raționaliști, trebuiau să folosească acest instrument gata făcut. Dar Blake și Christopher Smart demonstrează că scriitorii cu concepții iraționale sau antiraționale despre lume pot transforma stilul poetic sau se pot întoarce la o fază mai veche a acestuia. Într-adevăr, simplul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
unei sistematizări. 304 Canonul lui Boueau, de exemplu, include pastorala, elegia, oda, epigrama, satira, tragedia, comedia și epopeea ; totuși, Boileau nu definește baza acestei tipologii (poate pentru motivul că el consideră că tipologia este un dat istoric, nu o construcție raționalistă). Nu sunt cumva genurile lui Boileau diferențiate după subiect, după structură, după forma versului, după mărime, după tonul emoțional, după Weltanschauung sau după publicul specific căruia i se adresează? Nu se poate da un răspuns. Dar putem afirma că pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lui Lucian Raicu - stratul prim al personalității criticului comentat; cel deal doilea strat, mai adânc, al criticii streiniene îl reprezintă "obsesia demnității profesionale". Opunânduse confuziei de valori proprie anilor "-", Vladimir Streinu a imprimat acțiunii lui critice "o anume linie hotărât raționalistă, carteziană în marginile esteticului." Cu finețe, Lucian Raicu surprinde evoluția criticului pe două axe principale: "Cu trecerea timpului, marginea "raționalistă" a acțiunii sale critice se înăsprește, întunecându-se tot mai mult la culoare, în sensul unui misionarism logic intratabil, de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
obsesia demnității profesionale". Opunânduse confuziei de valori proprie anilor "-", Vladimir Streinu a imprimat acțiunii lui critice "o anume linie hotărât raționalistă, carteziană în marginile esteticului." Cu finețe, Lucian Raicu surprinde evoluția criticului pe două axe principale: "Cu trecerea timpului, marginea "raționalistă" a acțiunii sale critice se înăsprește, întunecându-se tot mai mult la culoare, în sensul unui misionarism logic intratabil, de o unilateralitate inchizitorială aproape fascinantă." Ni se dă și modelul acestei implacabile atitudini justițiare: "excesivul pamflet, camuflat în eseu, "Tremuricii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Dogma privind evoluția liniară a istoriei se regăsește pînă tîrziu, în teoriile secularizării atottriumfătoare, care au fost puse în chestiune abia spre sfîrșitul secolului trecut. Totuși, după ce dominase în mod exaltant mentalitatea secolului al XIX-lea, evoluționismul liniar, de tip raționalist, și-a putut privi, în secolul XX, roadele cele mai sinistre. Totalitarismele au văzut în istorie și, timp de cincizeci de ani, comunismul a făcut efectiv din ea marșul unor deținuți, împinși sub escortă ideologică spre un paradis carceral. Raționalitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
începe să înțeleagă că istoria este, cum spunea același Reisner, cea de-a opta zi, aceea care a urmat căderii în păcat sau, cu formularea de mai tîrziu, căderii în timp. Judecată în raport cu fondul productiv al culturii moderne (o cultură raționalistă și individualistă), mișcarea religioasă își trăda, crede Cioran, sensul. Ea venea să compenseze "epuizarea lăuntrică" a culturii, neputința acesteia de a mai produce valori noi, de a face din actul creației ceva spontan și, deopotrivă, liber. Și asta într-un
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nu în orice fapte ci în cele care răsfrâng politicul și eticul deopotrivă. Și nu orice politic, ci cel de la noi, din ultimii ani, adică din primii ani de libertate. Și nu prin orice lentilă ci prin lentila unor etici raționaliste. Cum evoluează cel care locuiește acest spațiu, cel care a trecut de la autobiografie la CV, de la cenzură la libertate, de la catedra de CSP la catedra de filosofie? Ce-i e dat țării acesteia și de ce? O carte de publicistică, însă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
barbar dar eficient în cetățeni (ieftini și înapoiați) și guvernanți (cărora le strigă de la obraz: Daține statul înapoi!” și ideile (mentalitățile). Țara, oamenii, ideile, toate sunt cuprinse în faldurile ordonatoare ale nevoii de etică. Ce fel de etică? O etică raționalistă în orice caz, cu toate nuanțele ei, de la utilitarism la deontologie, de la contractualism la etica drepturilor. O etică în care se pune problema mai multor tipuri de dreptate. Cum este țara în care trăiește Mihaela Miroiu? Cum sunt oamenii acestei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Un cetățean al unui stat liberal se întreabă cum pot face încât copilul meu să aibă șanse egale la educație? - Țara în care ar vrea să trăiască Mihaela Miroiu este o țară în care practicile ar fi controlate de etici raționaliste și de politici coerente îndreptate spre viitor. Democrația este o cucerire care trebuie apărată de orice fundamentalism, chiar și de cel religios. Religia, pretinde autoarea, trebuie închisă în spațiul privat. În spațiul public, raționalitatea trebuie să răzbată. Poate tocmai pentru că
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la acest capitol, cât se poate de preciși, pe puncte: 1. împreună cu întreaga sa generație, cu Nae Ionescu în frunte, Constantin Noica n-a crezut niciodată în democrația de tip occidental, bazată pe pluralism și drepturile omului, socotite pure abstracțiuni raționaliste. El a fost pe față, și a rămas, un spirit de dreapta. într-un articol 15, el scria între altele (dar astfel de exemple sunt mult mai numeroase): (...) în fața unei ideologii dizolvante și atomizatoare, adică democratismul, proslăvitor al individului, există
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
teorie, sistem. De la concretul poetic, la abstracția gândirii. Suntem încă mult prea lirici, prea poeți în toate. Și rezolvăm mult prea multe, încă, doar prin intuiții și imagini. Avem nevoie de o nouă cultură: teoretică, mai sistematică, mai rece, mai raționalistă, mai pătrunsă de spirit critic, de luciditate, de un superior bun simț. Iraționalismul, misticismul au făcut destule ravagii și la noi. Avem prea mulți filozofi-mit, profeți, egumeni-mesianici (Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Petre Țuțea etc.). Nu de sentimentul tragic al vieții
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
construcții ideatice argumentate, inteligibile, organizate, sistematizate și deschise criticii și corectărilor. Prea se mizează mult, în cultura română actuală, doar pe inspirația de moment, pe intuiție, impresie și improvizația scrisă (sau pretins bine scrisă). în această fază intelectuală imediată, rigoarea raționalistă, abstractă, rece și sistematică tinde să corecteze, în mod necesar și salutar, abuzurile dogmatismului marxist, dar și toate exagerările lirico-intuitive-bombastice venite din direcția opusă. Chiar și mesajele, platformele și mai ales programele politice au nevoie de această exigență și colaborare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
-i dea accepția desacralizată a colportajului ("Zic mitologie, pentru că circulau fel de fel de zvonuri pe seama ei - că era protejată de cutare ministru, că era marea pasiune a unui foarte distins ambasador..."582) sau să o situeze într-o perspectivă raționalistă ("Exista o mitologie a Leanei, din care fiecare accepta ce-i plăcea, sau ce-i convenea. Dar mitologia aceasta se întemeia pe câteva date reale, abil, chiar fabulos elaborate de acel grup de scriitori și artiști care se entuziasmaseră de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ideea antinomiei transfigurate În lucrarea Eonul dogmatic, pe care o elaborează în cel de-al doilea deceniu al secolului trecut și care apare în 1931, Lucian Blaga dezvoltă o metodă de gândire și cunoaștere surprinzătoare și chiar scandaloasă pentru spiritul raționalist occidental metoda antinomiei transfigurate. Deși o descoperă într-o zonă mai veche a istoriei filosofiei, Blaga vede în ea rezolvarea problemelor cu care se confruntă gândirea la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, probleme legate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
misterele existențiale devin clasificabile după simetria și congruența lor, sau un raport ideal potrivit căruia misterele existențiale devin atenuabile în proces indefinit, permanentizabile, sau potențiabile"117. În raport cu ontologia censurii transcendente, raționalitatea cunoașterii este, în totală opoziție cu marile sisteme metafizice raționaliste, o structură "disimulatoare", un izolator, iar nu "o punte de contact" între om și misterul existențial sau transcendent. Raționalitatea este o structură sau caracteristică a cunoașterii, dar de aici nu se poate deduce raționalitatea obiectului cunoașterii. Dimpotrivă, spune Blaga, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
diferite sisteme de gândire metafizică de-a lungul timpului. În acest sens, distinge cinci modalități 126: • Metafizica raționalistă europeană, prin Eleați, Aristotel, Spinoza sau Leibniz, s-a construit pe supoziția că transcendentul e raționalizabil și formulabil. • Kant, analizând pretențiile metafizicii raționaliste, va argumenta că încercarea rațiunii de a trece dincolo de limitele experienței, pentru a cuprinde transcendentul, duce la construcții antinomice. De aici va conchide că transcendentul e neraționalizabil și neformulabil, ceea ce îl va transforma într-un adversar al metafizicii tradiționale, constructivă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
îl va transforma într-un adversar al metafizicii tradiționale, constructivă în esența sa. Această supoziție, prezentă în criticismul kantian, stă la baza tuturor sistemelor agnostice de gândire metafizică. • Hegel, reacționând față de criticismul kantian, își va construi metafizica pe o supoziție raționalistă modificată: transcendentul e dialectic raționalizabil și formulabil. • Plotin, Schelling, Bergson, Goethe vor alege o altă cale, în care rațiunea nu mai joacă nici un rol. Pentru ei, transcendentul este trăibil printr-un fel de intuiție intelectuală. • În sfârșit, o cale aparte
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
hegeliană și cea a lui Plotin sau Schelling drept variante hibride, născute dintr-o tendință confuză de a împăca intelectul cu concretul intuitiv, astfel că le exclude din acest tablou 127.În cadrul situațiilor rămase, filosoful român respinge mai întâi poziția raționalistă. El constată că teza raționalizării transcendentului a produs sisteme metafizice pline de dificultăți logice, pe care autorii lor (un Spinoza sau un Leibniz) nu au știut să le învingă, în schimb s-au priceput să le ocolească. Nici un sistem de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să le ocolească. Nici un sistem de metafizică întemeiat pe metode ale intelectului enstatic n-a fost în stare să raționalizeze neted și complet experiența și transcendentul, spune Blaga; după toate au rămas resturi neraționalizabile"128. De aceea, spune el, "metafizica raționalistă a lăsat în urma ei mai multe îndoieli decât certitudini"129, critica lui Immanuel Kant apărându-i, în felul acesta, ca perfect justificată. Pe de altă parte, Blaga se delimitează și de poziția lui Kant. În primul rând, nu este chiar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ideației dogmatice îi întărea această convingere. Așadar, antinomiile nu trebuie să înfrângă elanul cunoașterii metafizice. Dimpotrivă, antinomiile devin pentru Blaga un argument, un motiv pentru calea dogmatică. Redescoperirea ideației dogmatice îi permite, așadar, lui Blaga să privească altfel decât filosofii raționaliști și decât Immanuel Kant posibilitățile rațiunii de abordare a transcendentului. Deși nu a fost luată în seamă, de teama contradicției, această supoziție de construcție metafizică, că transcendentul este neraționalizabil dar formulabil, se dovedește a fi deosebit de fertilă. Dogma este produsul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
e soluția lui Lucian Blaga pentru dezvoltarea viitoare a metafizicii. Voi prezenta în continuare argumentul său135. Orice sistem metafizic bazat pe intelectul enstatic atinge inevitabil contradicția. Contradicția, antinomia este, cum a dovedit Immanuel Kant, țărmul la care eșuează orice metafizică raționalistă, limita oricărui sistem raționalist încrezător în puterea rațiunii de a organiza transcendentul. Pentru a da șanse metafizicii de a depăși acest obstacol inevitabil, soluția ar fi metoda dogmatică, raționalismul ecstatic. Astfel, susține Blaga, contradicția (antinomia) ar intra în mod constitutiv
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]