4,689 matches
-
Că unele sunt și șirete, ca... - a lăsat vorba la jumătate cel care ședea în fața lui Dumitru. ― Ca ce? - a răsunat întrebarea colectivă. ― Ca vulpea, dragilor - a răspuns cel cu spusa pe jumătate. ― Uite, însă, cum te fură vorba și rachiul din ploscă râde de noi. Eu zic să lăsăm femeile să fie gospodine la casele noastre, să aibă grijă de copii, iar noi să avem zile bune în concentrarea asta - a reluat propunerea cel cu mustața cât doi hulubi, ridicând
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mine din comună. ― Uite că încet-încet începem să ne cunoaștem - a conchis învățătorul. ― Ne-om cunoaște mai bine când om trece la frecat pârdalnicul de tun. Acum, însă, ar cam fi cazul să mai întrebăm de sănătate plosca asta cu rachiu și pe urmă om vedea noi cine ne mai spune o poveste. Da’ una așa, ca pentru niște bărbați ce pleacă la oaste. ― Când făceam armata de drept, era unul în bateria mea care atât de frumos povestea de să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și eu un biet ghid la un muzeu din Iași. ― Asta nu-i o trebușoară la îndemâna oricui - a precizat profesorul. Drept urmare, te rugăm să depeni povestea, dar nu înainte de a simți ce gust mai are vreo una din picăturile de rachiu din ploscă... După ce fiecare a gustat din băutura pe care o mai avea prin vreun fund de sticlă, omul tăcut a prins a povesti: ― Întâi vreau să vă rog ca la începutul povestirii să fiți mai îngăduitori, fiindcă abia după
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care avea un har deosebit în a povesti... ― Să-l văd eu pe cel care se așează de-a curmezișul, că și-a găsit nașul cu mine! - a sărit unul dintre concentrați, care - se vedea bine - a avut plosca cu rachiu cam mare și nu s-a zgârcit la a o da de dușcă... ― Păi tocmai asta-i, că nu se împotrivește nimeni. Toți suntem numai urechi. Și dacă putem spune așa, și „ochi”, fiindcă fiecare dintre noi o vede pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spusele lotrului pe toate fețele... „Dacă mă opun, mă așteaptă dezastrul! Hoțul nu glumește. Îl știu destul de bine. Și muierea, dacă umblă după el, n o pot păzi oricât aș vrea. Eu am atâtea treburi: să merg după vin sau rachiu, să aduc lemne pentru iarnă. Apoi, nu mai spun de nutreț, fiindcă aici poposesc atâtea harabale cu mărfuri și animalele trebuiesc hrănite. Nu mai spun de oameni... Și toate aestea înseamnă alergătură... Dacă muierea îl vrea pe hoț”... ― Aștept un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am înțeles. În clipa asta pleci și uiți drumul încoace... Și nu cumvaaa... ― Chiar așa s-or fi petrecut faptele? - a întrebat o voce din fundul vagonului. ― Stai să vezi... ― Atunci trebuie să mai întrebăm de sănătate cele rămășițe de rachiu, că ni s-o cam uscat limba-n gură - a apreciat aceeași voce. ― Dacă vouă, care ascultați, vi s-a uscat limba-n gură, ce să mai zic de mine, care vorbesc de... aseară. ― Ca să-ți dregi glasul, poftește de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aprins sufletele cu povestea lui... Ne-o urcat și ne-o coborât pe toate hățișurile, de ne-o ajuns inima în gât... - a intervenit omul cu afinata. ― Ar mai fi ceva... - a răspuns povestitorul, ridicând sticla cu o boare de rachiu pe fund, pe care l-a sorbit dintr o înghițitură... La vederea unei asemenea „sărăcii”, cel cu afinata s-a apropiat de povestitor și i-a întins o glajă, aproape plină. ― Uite, asta este a dumitale. Ți-o dau din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai avem prin cele sticle - a vorbit țârcovnicul. ― Cine spune că nu ai dreptate, nu este artilerist. Înseamnă că s-a rătăcit printre noi - și-a spus părerea învățătorul, ducând la gură cu gest leneș sticla cu ultimele rămășițe de rachiu. A fost urmat aproape de toți, ca la comandă. Spiritul camaraderesc se arăta din plin... După ce fiecare a împuținat conținutul sticlei cum a crezut de cuviință, sau mai degrabă cât i-a cerut pofta, s-a iscat ca din străfunduri zvon
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Te rog să iei paharul și să ciocnim. A urmat îndemnul locotenentului și nici nu și-a dat seama când deja a dat de dușcă conținutul paharului... Nu-și amintea măcar dacă a răspuns la urarea ofițerului. Fapt era că rachiul băut începea deja să-i dea o stare de bine și de curaj. Locotenentul l-a lăsat anume câteva minute pentru ca rachiul să-și facă treaba... Umplând din nou paharele, l-a îndemnat: ― Hai! Povestește! ― Nu știu de unde să încep
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dat de dușcă conținutul paharului... Nu-și amintea măcar dacă a răspuns la urarea ofițerului. Fapt era că rachiul băut începea deja să-i dea o stare de bine și de curaj. Locotenentul l-a lăsat anume câteva minute pentru ca rachiul să-și facă treaba... Umplând din nou paharele, l-a îndemnat: ― Hai! Povestește! ― Nu știu de unde să încep povestea... Păi, eu cred că e cel mai bine să pornești din momentul când ați ieșit pe poarta cazărmii. ― Apoi, după câtă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
armă e feciorul matale?” - am întrebat noi. „Îi la Vânători de munte” - a răspuns ea. „Nu avea grijă, că peste tot se găsesc oameni de treabă ca dumneavoastră” - am răspuns eu. Ne a pus de mâncare și o sticlă cu rachiu într-o desagă. „Păi, nu putem intra cu rachiul în unitate” - ne-am plâns noi. „Cel mai rău lucru e să vi-l rețină la poartă. Dar dacă o să le explicați de unde îl aveți, n-are să fie nici o supărare” - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Vânători de munte” - a răspuns ea. „Nu avea grijă, că peste tot se găsesc oameni de treabă ca dumneavoastră” - am răspuns eu. Ne a pus de mâncare și o sticlă cu rachiu într-o desagă. „Păi, nu putem intra cu rachiul în unitate” - ne-am plâns noi. „Cel mai rău lucru e să vi-l rețină la poartă. Dar dacă o să le explicați de unde îl aveți, n-are să fie nici o supărare” - a vorbit omul, care făcuse și războiul. ― Cum îl chema
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Stați să vedeți. Ne-am luat rămas bun de la oameni și am pornit așa într-o doară pe malul pârâului în sus. Nu ne grăbeam. La plecare, nu ni s-a spus când să ne întoarcem. Așa că de mâncare aveam, rachiu aveam, nu trebuia să facem nimic altceva decât să hălăduim prin pădure, strigând din când în când: „Măi Traistă, unde ești? Vino încoace!” Se făcuse de chindie, iar noi eram deja răgușiți și de Traistă al nostru nici pomeneală. Pădurea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dacă se întunecă, adio Traistă și cai” - și-a spus părerea camaradul meu. „Ai dreptate, dar până atunci mai e ceva vreme” - l-am îmbărbătat eu. Și... cum mergeam noi agale, mai ales că am cam umblat la sticla cu rachiu, mi s-a năzărit că pe islaz, taman în creasta dealului, se vede coborând la vale un om cu doi cai, duși de dârlogi. „Tu vezi ce văd eu?” - l-am întrebat pe camaradul meu. „Văd, dar nu prea deslușesc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu îndrăznea să se așeze. În cele din urmă a făcut-o, cu un oftat dureros. Se vedea și se simțea că nu mai avea nici un strop de vlagă în el. Sprâncenele îi erau pârlite. I-am întins sticla cu rachiu. Cu o mână care tremura ca de friguri, a luat-o și cu greu a dus-o la gură. După câteva înghițituri de rachiu și puțină hodină, parcă a revenit cu picioarele pe pământ. L-am lăsat să mănânce în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
avea nici un strop de vlagă în el. Sprâncenele îi erau pârlite. I-am întins sticla cu rachiu. Cu o mână care tremura ca de friguri, a luat-o și cu greu a dus-o la gură. După câteva înghițituri de rachiu și puțină hodină, parcă a revenit cu picioarele pe pământ. L-am lăsat să mănânce în tihnă. Încet-încet, își revenea... ― Ai procedat tocmai cum trebuia. Dacă îl luai la întrebări prea repede, întâi nu aflai nimic și apoi cine știe ce șoc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prezint un raport asupra celor întâmplate și motivul pentru care nu ai venit cu caii la timp, ca să putem pleca după terminarea aplicației. Ia să auzim. Ce s-a întâmplat?” ― Eu zic să luăm și noi câte un păhăruț de rachiu, ca să fim „în formă”, cum se spune. După ce au gustat din rachiu, ofițerul l-a îndemnat : ― Acum abia aștept să aflu pățania lui Traistă. ― Traistă nu s-a lăsat rugat. A început să povestească. La început mai poticnit, dar pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
venit cu caii la timp, ca să putem pleca după terminarea aplicației. Ia să auzim. Ce s-a întâmplat?” ― Eu zic să luăm și noi câte un păhăruț de rachiu, ca să fim „în formă”, cum se spune. După ce au gustat din rachiu, ofițerul l-a îndemnat : ― Acum abia aștept să aflu pățania lui Traistă. ― Traistă nu s-a lăsat rugat. A început să povestească. La început mai poticnit, dar pe urmă povestea a curs ca apa. „Apoi, după ce am deshămat caii de la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o spuneți dumneavoastră acum, dar noi, care îl aveam în față și îi ascultam povestea? Ne treceau fiorii! ― Cum și unde i-a găsit? ― Așteptam și noi cu sufletul la gură sfârșitul poveștii. Traistă a mai luat o gură de rachiu și a continuat: „Am pornit ca unul fugărit de streche. Ajuns în sat, l-am întrebat pe primul întâlnit dacă nu a văzut doi cai străini. <Am auzit eu că un gospodar din ceea parte de sat ar fi găsit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am văzut, însă, pe culoarul vagonului, căutând un loc, am deschis ușa compartimentului și l-am invitat lângă mine. Și ce credeți? Mai aveam vreo urmă de necaz în suflet? Nici pomeneală. Ba el a scos și o sticlă cu rachiu pe care o avea între bagaje și ne-am cinstit gospodărește. Când am coborât din tren, ne-am despărțit ca doi buni prieteni! - a vorbit caporalul. Nu știu cum, dar din prima zi de concentrare toți l-au ascultat pe Dumitru fără
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că cu instruirea ai dreptate. Dacă nu ședeam lângă tine, m-aș fi uitat la tun ca mâța în calendar. ― Tot îs buni și verii la ceva. Asta înseamnă că la gară ai să dai și tu un țoi de rachiu, ca orice bun creștin. ― Da’ ce? Numai creștinii beau rachiu? Beau și păgânii. Așa că țoiul de rachiu am să-l dau ca orice om de treabă, fiindcă și mie mi-i dor de o gură de harașpincă. N-am pus
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
m-aș fi uitat la tun ca mâța în calendar. ― Tot îs buni și verii la ceva. Asta înseamnă că la gară ai să dai și tu un țoi de rachiu, ca orice bun creștin. ― Da’ ce? Numai creștinii beau rachiu? Beau și păgânii. Așa că țoiul de rachiu am să-l dau ca orice om de treabă, fiindcă și mie mi-i dor de o gură de harașpincă. N-am pus pe limbă o picătură de când am intrat pe poarta cazărmii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mâța în calendar. ― Tot îs buni și verii la ceva. Asta înseamnă că la gară ai să dai și tu un țoi de rachiu, ca orice bun creștin. ― Da’ ce? Numai creștinii beau rachiu? Beau și păgânii. Așa că țoiul de rachiu am să-l dau ca orice om de treabă, fiindcă și mie mi-i dor de o gură de harașpincă. N-am pus pe limbă o picătură de când am intrat pe poarta cazărmii... După un mers răzbit, au zărit gara
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o înghețat și sufletul în tine... ai să mergi pe lângă cal ca coteiul boierului. Și cu dinții clănțănind... ― Cum văd eu, tu îmi ții predici în loc să mă poftești colea la crâșmă, unde să văd și eu dinainte un țoi cu rachiu și o măslină-două acolo. Hrana rece s-o lăsăm pentru drum, fiindcă avem oleacă de cale... ― Da’ de când poftești tu la măsline? Că eu acum aud de așa ceva la un țoi de rachiu. ― Eee... Asta-i treabă boierească, măi Todiriță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
văd și eu dinainte un țoi cu rachiu și o măslină-două acolo. Hrana rece s-o lăsăm pentru drum, fiindcă avem oleacă de cale... ― Da’ de când poftești tu la măsline? Că eu acum aud de așa ceva la un țoi de rachiu. ― Eee... Asta-i treabă boierească, măi Todiriță. N-ai de unde să știi tu așa ceva... ― Uite la el! I s-o urcat boieria la cap de când îi mare sergent! ― Asta o știu de dinainte de concentrare. Am fost și eu la crâșmă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]