1,568 matches
-
în alte vremuri, când pădurea cea stăpână domolea a sa mișcare și dorința sa nebună de-a vui în alergare... Nu-l oprea pe-atuncea strada. Era goală... O arenă nesfârșită unde vântul era liber să triumfe prin bătaia în rafale, când trecea urlând de case să trezească-n toiul nopții păsăretu-n adăposturi și s-alunge animale din câmpiile prea goale... Iar acum, vântul stă în cumpătare... Simte peste tot rumoare. O ascultă, se oprește și, uimit, își uită zborul, lasă
URLĂ VÂNTU-N ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373108_a_374437]
-
Acasa > Poezie > Imagini > MERGEAM PE SUB CASTANI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1715 din 11 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mergeam pe sub castani cu pas grăbit, Sub șfichiuiri de frunze prinse-n vânt, Când o rafală a descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu lacrima-i
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372215_a_373544]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SE-NCHINĂ VÂNTUL ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului Se-nchină vântul la altare De clăi de fân pe dealuri scrise, Cerșind iertări pentru proscrise Rafale ce-au stârnit vâltoare. Între fânețe și ocoale, Frunzișuri murmur'a cruțare La ruga lui înălțătoare De pale tresărind domoale. Ca mir se-așterne ploaia rece Peste frunziș, pe clăi descânt Tăceri se cern peste pământ. Amin! Trei cruci! Și
SE-NCHINĂ VÂNTUL ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379760_a_381089]
-
muzica a scris, scrie și va scrie istoria umanității. În trecerea timpului, unii muzicieni au avut, au și vor avea vocația eliberării omului, pentru ca el să se urmeze pe sine în propria putere a iubirii! De aceea, marii muzicieni sunt rafala de vânt ce scutură pădurea, îi ia ghindele și le plantează în umbra bătrânilor stejari, pentru a da viață altor stejărei sub umbra cărora mâine se vor refugia alți melomani, făgăduind cu rugă dreptul și aspirația de a iubi și
DIALOGURILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371720_a_373049]
-
în butoiul de la centrifuga de scos mierea din faguri, bunicul pusese masca pe figură și se duse la primul stup, cel din capăt. Deschise stupul, dădu podișca de scânduri la o parte, suflă cu foșcăitoarea de fum de iască câteva rafale peste albinele încă amorțite de somn, și începu să scoată rame grele de faguri de miere, măturând în stup albinele așezate ciorchine pe faguri, neconvinse să cedeze așa de ușor bunăstarea lor din stup. Era agonisită cu atâta trudă, era
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
gândurile vrând să revii acasă? -De unde-ai aflat de telefon?! tresări biata. Ca să vezi?! Nici cu fetele nu mi-e rușine! Mă spionează! Bine le faci când le iei la refec! Și eu, de bună credință, le apăr de rafalele cu care le răcorești uneori! Ca să vezi?! își prelungea falsa nedumerire, doar, doar să mai câștige timp... Ar fi spus și n-ar fi spus... Dintotdeauna, dar mai ales, de când formam doar noi familia, ne respectam, fiind sincere una cu
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
în pofida toamnei din sine și din afară visând, sperând ca cel iubit să-i devină părtaș sentimentelor sale. Conștientă însă de puterea tăcutului zeu, ea revine, parcă, în realitatea cotidiană, convinsă că „niciun gând nu poate / opri / ochiul toamnei / plângând”, rafalele de vânt ce spulberă orice vis de iubire, trezind în juru-i doar „foșnet de frunze ruginii / în agonie”, încât propriile sale cuvinte nu se mai aud, chemarea sa devenind surdă, nemaiauzită. Ultima poezie a volumului pare un strigăt disperat al
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
nume atât de mult a vrut Destinul să-și ascundă, însă nu a putut. Închise ochii tristă, ea lacrima își șterse Și, scuturându-și părul, tot înainte merse. Își frământa zadarnic mâinile acum goale, Se răzvrătea amarnic sub gânduri în rafale, Regretul, amintirea s-au transformat în vină. -De ce? De ce? De ce? se întreba-n surdină. De ce își frânse visul, deși nici nu-l trăise, Deși cu fire slabe-n speranțe-l împletise? -Ia-mi inima! N-o vreau! și în genunchi
ȘI INIMA-I SE-OPRI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369192_a_370521]
-
clipă să fie trântit de trunchiul vreunui copac. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. Pe moment Valdescu crezu că-i fapta duhului necurat, dar instantaneu, din cer, se prăvăliră un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
noapte în sălbăticia asta? - Mă cam enervezi! N-ai răbdare câteva momente ca să admiri cu plăcere spectacolul pe care ți l-a pregătit strămoșul tău! În câteva minute se dezlănțuiră fulgere și trăsnete înfricoșătoare urmate de o ploaie torențială, în rafale. Deodată de lângă ei, la rădăcina unui stejar secular, apăru ca din senin o flacără plăpândă a cărei vâlvătaie se ridică treptat cam la un metru. - Sper că ai auzit de jocul galbenilor? Dar atenție că banul e ochiul meu! Dracul
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
nimeni nu pare a le acorda prea multă atenție, deși, se vede cât de acolo, că asta le lipsește bieților copii. Nu prea apuc să mă indignez de nepăsarea noastră criminală, deoarece pornește ploaia, una cu stropi mari și cu rafale de vânt absolut benefice fiindcă mai răcoresc puțin atmosfera. Și, aici apare miracolul! Tinerii aceia neînduplecați, care cu un minut înainte ne convinseseră că sunt deciși să moară în chinuri pentru a ne zgudui nesimțirea, încep să chirăie, să fugă
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
de dureri îmi stingi răsuflarea... Însetați cu iluzii întinse ca zarea, Lumini din lumină din cer s-au născut O clipă divină din tine a crescut Ai vrea să te vaiți între cer și pământ Ecoul îl stingi cu-o rafală de vânt, Sub clarul de lună când vocea suspină Se roagă pe o parte de lumina divină. Mă chemi să o gust din chinul durerii, Te sorb și mă satur prin porii de piele Din șoapte cusute cu restul tăcerii
DIN CHINUL DURERII de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362234_a_363563]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > DIN DK Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului este iarași soare în Dk pentru călători vântul bate în rafale fierbinți din fiord de-ți îngheață crema pe dinți la subțiori și între picioare vapoarele nordice taie fiordurile în ape încălzite în găleți și în marea aburită de cețuri regii vichingi fac baie în mod evident desveliți de armuri și
DIN DK de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377760_a_379089]
-
înălțimea în timpul iernii și o ușoară creștere vara), o mai slabă amestecare pe verticală a aerului (schimb turbulent mai slab), umiditate scăzută și lipsa norilor. Stratosfera este extrem de stabilă (gradientul vertical de temperatură mic nu este favorabil dezvoltării turbulențelor), aici rafalele verticale de vânt sunt slabe și cu apariție aleatoare. Ea este mai caldă în zona latitudinilor temperate și polare (în jur de -55 0C) decât la tropice (-80 0C). De aceea, gradientul orizontal de temperatură în stratosferă are sensul opus
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
medical, studiat și subliniat, sub pernă. Domnule Camil Petrescu, nu mă asculți și faci tot posibilul să mori. Da, dar vreau să mor pe ideile mele... Ce moment cutremurător (dar și întremător) execuția Mareșalului Antonescu de către slugile rușilor! După prima rafală, Mareșalul se prăbușește (împreună cu ceilalți trei condamnați). Antonescu se ridică și strigă: Mai trageți, călăilor, căci nu sînteți în stare să mă omorîți așa de ușor! Orice comentariu sună a impietate. 19 iunie A împlinit, alaltăieri, un an jumate. Este
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la mia sorte,). Tabloul 2. Tabăra lui Atilla. În noaptea iluminata de torțe se fac pregătiri pentru un banchet solemn. Atilla cu însoțitorii săi îl primește pe Ezio și îi propune să fie de acord cu un armistițiu. Deodată o rafală de vânt stinge majoritatea tortelor. Ascuns, Foresto o informează pe Odabella că în cupă din care urmează să bea Atilla, Uldino a pus o otravă puternică. Dar chiar în clipa când Atilla duce cupă la buze, Odabella, care dorea că
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori ultimul pe care rafala "mașinii de vînt", de intensități apocaliptice, îl mătură, ca pe orice alt gunoi, este "El la puterea N" el (prietenul, fratele, tînărul, dînsul, dumnealui, excelența sa, amantul, preotul). Constantin Popa Cavou bar Referințe critice Măștile absurdului În gama de stări a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Vrăjitoarea, București, 1939; Casa cu neguri, București, 1946; Sfat cu făpturile basmului, București, 1955; La miezul nopții va cădea o stea, București, 1957; Fiul lui Monte Cristo, București, 1958; Se destramă noaptea, București, 1960; Urmărirea abia începe, București, 1962; Ultima rafală, București, 1962; Casa de pe colină, București, 1964; A doua repriză, București, 1964; Căpitanul de cursă lungă, București, 1965; Doamna în mov, București, 1966; Enigma „Profesor Rebega”, București, 1966; Adevărul despre Luca Cristogel, București, 1967; Cum a murit Claudiu Azimioară, București
CONSTANTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286365_a_287694]
-
un scop din a reuși să nu audă nici sunetul inspirației sale, nici cel al expirației”. Aerul trebuie să curgă înăuntrul și în afara nărilor, într-un șuvoi foarte fin, ca o adiere tăcută și ușoară. Nu trebuie să circule în rafale bruște sau în valuri dure și sacadate și nici nu trebuie să fie aspru și greu. După cum precizează Ko Hung, „ar trebui să ne putem atârna o pană de gâscă în fața nasului și a gurii, astfel încât pana să nu se
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
trebuie să evolueze cu ușurință spre următoarea, fără întreruperi, asemenea unui pendul care se balansează. Comprimarea și pauza trebuie să aibă loc sub forma unor scurte repausuri naturale care nu determină următoarea inspirație sau expirație să se producă într-o rafală puternică. Fazele de inspirație și expirație trebuie să fie cât mai uniforme. Pentru a respira uniform, mintea trebuie să fie calmă și liniștită și emoțiile complet domolite. Trebuie să obțineți gradat cele opt calități ale respirației menționate mai sus. Durează
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
promoroacă, și să împingi ușa grea, care ceda cu un icnet scurt foarte viu. Iar acolo, în încăpere, puteai să stai o clipă fără să aprinzi lampa, privind ferestruica joasă inundată lent de amurgul violet, ascultând cum șuieră la geam rafalele ninsorii. Cu spatele rezemat de soba încălzită, Charlotte simțea cum îi pătrunde încet căldura sub palton. Își lipea mâinile înghețate de piatra călduță și soba era parcă inima uriașă a acelei izbe vechi. Iar sub talpa cizmelor ei de pâslă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
magazinele și cu luminile sale. Adeseori, deasupra întinderilor acelora moarte, se dezlănțuia viscolul. Sătulă să lupte împotriva vântului plin de ace de gheață, asurzită de șuierul lui, Charlotte s-a oprit într-o seară în mijlocul pustietății de zăpadă, întorcând spatele rafalelor, cu privirea pierdută spre zborul amețitor al fulgilor. Și-a simțit intens viața, căldura trupului slab concentrat într-un eu minuscul. Percepea gâdilarea unei picături care îi aluneca pe sub clapa șepcii și bătaia inimii sale, iar lângă inimă - prezența fragilă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zile și ultima replică avea mereu aceeași rezonanță de fericire neghioabă. Așteptarea devenea unicul timp din viața Charlottei. Timpul acela (“în timpul războiului”, scriau ziarele) semăna cu o după-amiază cenușie, o duminică pe străzile pustii ale unui oraș de provincie: o rafală de vânt apare pe neașteptate pe după colțul unei case, ridică un vârtej de praf, un oblon se zbate în liniște, omul se mistuie ușor în atmosfera incoloră, dispare fără motiv. Așa a dispărut unchiul Charlottei - „căzut pe câmpul de onoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vechi ale Saranzei, alcătuite numai din izbe mari înnegrite de vreme. Sub streașina uneia dintre ele, am reușit să ne găsim adăpost. Strada, sufocată de căldură în urmă cu o clipă, s-a cufundat într-un amurg rece, măturat de rafale de grindină. Era pavată ca pe vremuri - cu lespezi mari, rotunde, de granit. Ploaia a făcut să urce dinspre ele un miros puternic de piatră udă. Priveliștea caselor s-a estompat de după un văl de apă - și, datorită mirosului aceluia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dintr-o dată. „Parcă era ieri”, s-a gândit Charlotte. S-a ridicat și s-a dus la fereastră ca să închidă un geam. Gestul ei s-a oprit la jumătate. Viscolul (prima zăpadă din acea primă iarnă de război) căptușea în rafale pământul încă negru. Cerul răscolit de valurile de zăpadă îi atrăgea privirea în adâncurile lui mișcătoare. S-a gândit la viața oamenilor. La moartea lor. La prezența, undeva, sub cerul acela vijelios, a unor ființe fără mâini și fără picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]