1,605 matches
-
calabalâcul în spate, ne-ar fi luat în primire cu indiferență, dacă în locul acestor îmbrățișări spumoase de festival interminabil am fi găsit un peron gol - nici un om, nici o vietate -, doar niște sticle de plastic plimbate, iritant, încolo și încoace, de rafalele vântului pe dalele de ciment... Ce s-ar întâmpla dacă am fi lăsați să ne descurcăm singuri într-un oraș pustiu, în care nimeni să nu ne aștepte și să nu întrebe de noi, unde ar fi posibil să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trîntesc portiera cu putere, să se închidă. Don Șef a trîntit și el portiera, se convinge că e încuiată, apoi pornește spre intrare, făcîndu-mi semn să-1 urmez. Vîntul, mai rece și mai puternic decît dimineață, aduce din cînd în cînd rafale de zăpadă viscolește mai ceva decît în toiul iernii!... Rămîn pe treptele de la intrare, să simt mai bine viscolul, cu obrajii îmbujorați de fulgii reci topiți pe el. Haideți! îmi strigă Don Șef. Intrăm în pavilionul administrativ, ne scuturăm de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
strălucea soarele, din ce în ce mai tare... Sub folia protectivă de poliester - ce idee trăznită, în astfel de condiții! -, bărbatul desfăcu o ciocolată amăruie și gustă o bucățică. Așteptă să se topească, încetul cu încetul, apoi înghiți și ascultă șuieratul vântului. Ploua în rafale, iar bombardamentul umed lovea insistent cortul, cu o evidentă nervozitate. Demnă de o cauză mai bună, își spuse, fiindcă o asemenea zi frumoasă nu ar fi trebuit să se transforme într-un coșmar pentru turiștii surprinși pe munte. Dar cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mine, păstrați-vă bocancii în debara, nu mă mai brăzdați cu frânghii, nu înfigeți pioleți în carnea mea... Cortul gemu, un geamăt de pânză impermeabilă traumatizată de zgâlțâielile insistente. Se văzu în furtună, aproape înecat de picăturile mari, pălmuit de rafalele vântului, cu hainele șiroind, în vreme ce șuvițe rebele de păr erau smucite într-o parte și în cealaltă. Reușea cu foarte mare greutate să își mențină echilibrul precar, în timp ce cortul se zbătea mut printre crengile unui brad. O zdrențuită pată de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ivit din senin o întoarse la geam. Poate că, dacă simțea ploaia, își aducea mai bine aminte de acea duminică îndepărtată și de compunerea pe care o scrisese. Deschise cu băgare de seamă geamul și întinse mâna în aer. O rafală de vânt pătrunse în sufragerie, neașteptat, cu aripi reci și grele de apă. Un zgomot puternic, asurzitor, o înțepeni locului. Rafala de vânt se strecurase într-o clipită prin cameră, deschizând cu viclenie ușa dinspre bucătărie și năpustindu-se cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și de compunerea pe care o scrisese. Deschise cu băgare de seamă geamul și întinse mâna în aer. O rafală de vânt pătrunse în sufragerie, neașteptat, cu aripi reci și grele de apă. Un zgomot puternic, asurzitor, o înțepeni locului. Rafala de vânt se strecurase într-o clipită prin cameră, deschizând cu viclenie ușa dinspre bucătărie și năpustindu-se cu voluptate drept în geamul pe care Clara îl lăsase deschis mai devreme, pentru aerisire. Clara înmărmurise, cu mâna întinsă încă în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
strecurase într-o clipită prin cameră, deschizând cu viclenie ușa dinspre bucătărie și năpustindu-se cu voluptate drept în geamul pe care Clara îl lăsase deschis mai devreme, pentru aerisire. Clara înmărmurise, cu mâna întinsă încă în aer. Era ca și cum rafala de vânt care se năpustise dinspre sufragerie înspre bucătărie într-o goană nebună fusese un fluture uriaș, orbit de fulgere, care se aruncase în gol pe geamul de la bucătărie, pră bușindu-se într-un zbor grotesc, cu aripile mari și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de la bucătărie, pră bușindu-se într-un zbor grotesc, cu aripile mari și îngreunate, prin ochiurile plasei de stropi. își reveni cu greu și se repezi să închidă fereastra din sufragerie. Dar era prea târziu. Intră în bucătărie exact când rafala turbulentă izbi geamul. Geamul vibră, mirat, încremeni o clipă, crispat, apoi se frânse în zeci, sute de cioburi cristaline, care se prelinseră ca niște țurțuri de gheață pe pardoseală. Clara privi cu mâna la gură dezastrul din bucătărie. Frumoasa ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
magazin și că trebuie să iasă cât mai repede. Aruncă discurile în geantă, să nu le mai vadă, să nu și mai aducă aminte de domnul Neacșu, și ieși grăbită din supermarket, trezindu-se deodată îmbrâncită de la spate de o rafală de vânt. Se întoarse cu spaimă, aproape sigură că fusese împinsă de același fluture mare și negru care se aruncase în hăuri prin geamul ei de la bucătărie. Dar nu zări nici un lepidopter funebru. în schimb, umbrela i se desfăcu ne
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
imediat câteva bancnote desfăcute din buzunar și le aruncă pe tejghea, nederanjându-se să Întrebe cât făcea vinul. Fără a-i spune ceva lui Brunetti, se Întoarse și se duse către ușa barului. Brunetti Îl urmă. Afară Începuse să plouă, rafalele purtate de vânt ale toamnei. Viscardi se opri În ușă dar numai cât să-și ridice gulerul hainei. Nespunând nimic, nesinchisindu-se să arunce o privire În spate la Brunetti, păși afară În ploaie și dispăru imediat după un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bun la președinție? Sfârșitul guvernului Boc. Cum iese România din blocaj politic Premierul Emil Boc sfârșește ca într-o scenă Mosfilm: soldatul sovietic moare dramatic, în cel puțin cinci reluări artistice, și, când crezi că-i terminat, mai trage o rafală în cădere și strigă uraaaa. Moare, dar nu se predă. Imaginea căderii în gol înțepenește pe ecran. Amploarea blocajului politic se vede acum, după decizia Curții Constituționale, în mici detalii. Nici guvernare în forță, nici majoritate funcțională în Parlament. Traian
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
vicleni și sfredelitori. Picioarele îi erau îndesate în niște cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna era îndoit ca un arc. O rafală bruscă de vânt făcu copacul să vibreze. În rafale, fulgii dansau magnetizați. Spânzuratul se învârtea în gol. Pe sol, lângă picioarele lui, ea văzu ceva maro pe jumătate îngropat în zăpadă. § Zoia își făcu cruce cu două degete și ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna era îndoit ca un arc. O rafală bruscă de vânt făcu copacul să vibreze. În rafale, fulgii dansau magnetizați. Spânzuratul se învârtea în gol. Pe sol, lângă picioarele lui, ea văzu ceva maro pe jumătate îngropat în zăpadă. § Zoia își făcu cruce cu două degete și ezită. Fulgii răzleți se îngroșau și se adunau, lovindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
al materiei animale În putrefacție. În Porto Rico, mangustele sunt la fel de comune ca și câinii vagabonzi prin alte părți. Nu te‑ai fi gândit că animalele astea circulă În voie pe drum și pe ulițele laterale din sate. Noaptea, izbucneau rafale de muzică tribală, venind din oraș. Cocoșii Îți știrbeau somnul. Dar eu oricum nu puteam dormi și nu puteam mânca decât fulgi de porumb. M‑am plâns lui Rosamund de apa de la robinet, și acum, profund Îngrijorată, se ducea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în lumina săracă a lămpii cu petrol, pielea sa albă, fără nici un rid în fața ochilor deși trecuse demult de patruzeci de ani părea și mai albă, aproape cadaverică. Undeva o ușă se trânti, cumpăna alb-roșie a barierei scârțâi jalnic sub rafala iute de vânt, lovind geamul cu o pală de zăpadă parcă destinată anume. Și aproape imediat, de undeva de departe, parcă de la capătul lumii, se auzi ca un ecou întârziat sunetul prelung, tânguitor, al sirenei unei locomotive. Sunetul acela
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sfiit ca să înfrunte colosul sovietic și care pe 25 decembrie 1989 a mers spre locul de execuție cântând Internaționala, până când un individ pe nume Boieriu i-a zis mitocănește: „Taci, băă!”, și l-a făcut să tacă definitiv cu o rafală de automat trasă de aproape și în plin înainte ca să se comande: foc. Apropo, știați că tot unul de al-de Boieriu a participat și la execuția lui Nicolaie Iorga, de unde se vede că unii care poartă acest nume sunt
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
expresie de nepătruns. - Cine este bărbatul acela? m-a întrebat Severo, revenindu-și din amorțeală și arătând spre Rotari. - Este Rotari, fiul lui Nandinig... N-am apucat să-mi termin fraza, căci episcopul, ca și cum ar fi primit pe neașteptate o rafală de putere, a exclamat: - Ducele de Brescia, un bărbat drept, pe care l-am cunoscut pe când eram în vizită la episcopul Felice. Trebuie să te mândrești cu tatăl tău, fiule! Rotari s-a prosternat la picioarele episcopului. - Ai fost botezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în seamă, căci am auzit zgomot de pași. Într-adevăr, ușa s-a deschis, și doi soldați mi-au țintuit pieptul cu sulițele. În spatele lor, un centurion mă privea batjocoritor. A venit lângă mine și m-a amețit cu o rafală puturoasă de usturoi și vin. - Te-aș putea ucide dintr-o singură lovitură, a spus, dar am alte porunci. Du-te la fereastră, deschide bine ochii și taci mâlc. Deși m-am opus și am amenințat, mi-au legat mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu totul diferit. Eram doar eu, cu Rotari și Gundeperga în încăperea cu ușile deschise unde se dădeau sentințele de condamnare la moarte, încotoșmănați în blănuri grele. Se înserase. Draperiile groase care acopereau ferestrele mari fluturau din pricina vântului, aducând înăuntru rafale înghețate de zăpadă ce sfârâia peste vasele cu jăratic fumegânde. Flăcările torței agățate de o grindă riscau să se stingă în orice moment. Eu însă tremuram nu atât de frigul iernii, cât de cel din inimă. Rotari și Gundeperga se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unor negustori sarzi care așteptau să-și umple vasul cu fier, bronz și aramă, metale plătite în avans. Eu stăteam în spatele cortului și-mi curățam cu pieptenele barba și părul de acele de pin cu care mă pricopsisem de pe urma unor rafale de vânt dinspre mare. Preferam să stau de unul singur, căci nu mi-au plăcut niciodată urmările victoriilor, ale violențelor și al jafurilor; deși pricepeam că plata soldatului este prada de război, și răsplata lui, tinerețea femeilor. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și cum vorbeau oamenii despre ele după aceea - mereu surprinși de măiestria cu care natura punea în scenă acest spectacol. Ăsta e răspunsul. Așa cum distruge liniștea orașului, natura poate să ne distrugă toate planurile dacă îi e pe plac. O rafală de vânt pătrunse prin ușa întredeschisă și suflă prin hârtiile de pe masă și rafturi. Înjură încet și închise ușa. Comuniunea cu natura și toate cugetările astea existențiale erau mărețe, nimic de zis, mai ales la ora două dimineața, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ne-am fi văzut foarte des în tot timpul acesta, Doar atât a spus la un moment dat, Nu ți-ai luat blocul de desen! Și cuvintele ei au încins și mai puternic în mine vâlvătaia, au fost ca o rafală de vânt care sporește și împrăștie focul în loc să-l stingă, blocul de desen ar fi fost o promisiune, și ea regreta oare că nu l-am adus cu mine?! Mi-ar fi permis ca alte dăți s-o desenez, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toți acești ani, de aceea nu m-am putut desprinde atât de ușor de ea, Ana n-avea cum să înțeleagă, Ai aflat taina, Theo? curios, Daniel vrea să știe, Acea toamnă cu frunzele îngălbenite de soare ține puțin, o rafală mai puternică de vânt și a împrăștiat toate frunzele, și-n acea scurtă toamnă mi se face dureros dor de ea, toamna asta n-am s-o mai văd, anul trecut am văzut-o cu ochii mei teferi pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sperii ca un câine rău zburătăcind un stol de păsărele și-mi spun, consolându-mă pentru o vreme, n-a venit încă timpul! Să fi văzut părintele Ioan dincolo de cuvintele mele toate acestea?! Pe cerul întunecat al verii cad în rafale stele, mi-am terminat țigările și-aș vrea ca lumea să se sfârșească acum, în ceasul acesta! Mă ridic apoi și cobor la izvor, 6 august, dimineața mă trezesc devreme și-mi adun lucrurile în rucsac cu gândul netulburat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a ticluit un plan ca să Împiedice lupta. — Zeii mi-s martori că mă voi ruga pentru izbânda lui. Dacă ne atacă vecinii, sunt gata să-i Înfrunt imediat. Afară se lăsase noaptea. Cerul era negru ca smoala. Vântul sufla În rafale, iar focul din gura marilor cuptoare vâjâia slab, Întețindu-se. Hiyoshi, ghemuit În fața plitelor, simți miros de orez ars. — Hei! Se arde orezul! Lăsați orezul să se ardă! Ia dă-te la o parte, mă! răspunseră servitorii, fără o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]