2,318 matches
-
lingându-și buzele. - Păi, înapoi în campus. De ce? am întrebat. Și, te rog, nu te ușura în garajul nostru. - Așa-i că nu-ți mai vezi banii-napoi pentru rahatul ăsta? întrebă el, deschizând noul pachețel. Fraaaaiere! - Nu era decât rahatul pentru bețivanii care nu știu diferența - tocmai ți-am dat pudra adevărată. - Ce cărpănos ești, bombăni el. După ce a tras două linii, își lăsă capul pe spate, apoi zâmbi încet, zicând: Așa mai merge. - Orice pentru un amic. - Zi, sincer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și în același timp totul era atât de pervers pentru că scopul nu era fericirea copiilor. Ce era greșit cu a vrea doar ca ei să fie bine, mulțumiți? Ce era greșit în a le spune că viața asta e de rahat? Ce era rău în a le mai altoi câte una? Părinții ăștia deveniseră un fel de oameni de știință și nu-și mai creșteau copiii din instinct - fiecare citise o carte sau vizionase o casetă video sau navigase pe net
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casa noastră noaptea trecută. (Cu Mercedesul de culoare crem era mai complicat fiindcă avea un număr de înmatriculare de California.) Că Terby nu mă mușcase (în pofida prezenței unei mici răni în palmă) și că detectivul care mă vizitase sâmbătă mânca rahat în neștire. Să inventez un nou final de capitol, „noaptea care nu avusese loc niciodată“. Să-mi spun mie însumi că nu fusese decât un vis. Noaptea trecută visasem ca în lumina reflectată de piscină îl văzusem pe Terby țopăind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mă abțin să plâng și eu spunând: - Dar oare chiar ai fost acolo când avea nevoie de tine, Jayne? Vreau să zic, în toți acești ani, călătorind mereu, ai fost într-adevăr acolo... - O Doamne, nu începe iar cu rahatul ăsta, gemu Jayne, scufundându-se în fotoliu. - Nu, sincer. De câte ori l-ai lăsat când tu mergeai la filmări? Cu Marta? Cu părinții tăi? Cu cine altcineva? Vreau să spun, iubito, că în mare parte băiatul a crescut cu o serie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ceva de băut constituise un lucru atât de natural încât nici nu mă gândisem ce importanță avea. Fusese involuntar. - Îmi pare rău... - De ce trebuie să bei? întrebă ea. - Votca mea de consolare? - Cum de-am știut că vei spune un rahat ca ăsta? Însă nu era pic de ranchiună în vocea ei, și încă ne țineam de mâini în semiobscuritatea restaurantului. - Chiar vrei să fii aici săptămâna asta? întrebă Jayne. Era ca și cum implorarea mea din adâncul inimii - în genunchi, cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adus-o. Bun. Am inspirat profund. Ne îndreptam undeva. Relația era un bărbat. - Cum arăta tipul? Țineam strâns volanul în anticiparea răspunsului lui Pete. - Cum arăta? întrebă Pete. Ce curu’ meu? - Era tânăr? Era bătrân? - De ce vrei să știi tot rahatul ăsta? - Pete, nu vreau decât o descriere. Am coborât vocea. Te rog, cred că e important. - Era tânăr. Pete zise asta cu o undă de perplexitate. - Dar cum arăta? - Cum arăta? Ca un student. De fapt era student. Student acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în toate serile, își întindea taraba cu zaharicale pe Calea Victoriei, lângă vechea poartă a casei unde era instalat Clubul Tinerimii. Femeile cari circulau își treceau toate mâinile prin lâna bogată a Berbecului, după cum multe din ele îi cumpărau câte un rahat sau o altă zaharica. În cele din urmă, Ghiță Berbecu, care căzuse și la darul fumatului, devenise un stricat și jumătate. Prin luna lui noiembrie, sub pseudonimele Bacon și Radu Țandără, am redactat un ziar umoristic intitulat Ghiță Berbecu. Succesul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
vrea oare jidanul să-mi fie prieten?! mă întrebam. În ghiozdanul cu cărți cu care venea la școală - nu purta cărțile în traistă ca noi - avea întotdeauna câte ceva bun. Felii de franzelă cu salam italian, pastramă de oaie, cașcaval, halva, rahat, biscuiți, bomboane...De la un timp a început să le împartă cu mine. ce zici, măi Toloacă, de rahatul ăsta? vrei? Nu m-am dat în lături. Vorba ceea : bei, Grigore, aghiasmă ? (sau cum se mai zice : mânânci calule ovăz?) Dar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
nu purta cărțile în traistă ca noi - avea întotdeauna câte ceva bun. Felii de franzelă cu salam italian, pastramă de oaie, cașcaval, halva, rahat, biscuiți, bomboane...De la un timp a început să le împartă cu mine. ce zici, măi Toloacă, de rahatul ăsta? vrei? Nu m-am dat în lături. Vorba ceea : bei, Grigore, aghiasmă ? (sau cum se mai zice : mânânci calule ovăz?) Dar, într-un târziu, l-am interpelat, ca să zic așa. De ce faci asta, jidane? Dacă cumva e pentru sufletul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
printre care și limba română. O blană nu-ți cumperi, mamă?m-a întrebat, zâmbind Janeta. Nici n-am bani și nici chef s-o car până în România. Gazdele au fost foarte amabile. La intrare în atelier ne-au servit rahat, un rahat foarte fin, gustos și aromat, tăvălit prin zahăr pudră. La plecare ne-au dat bilete de tombolă pe care le-am folosit în autocar, în drum spre casă. Ne-au făcut și reduceri de prețuri la produsele cumpărate
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și limba română. O blană nu-ți cumperi, mamă?m-a întrebat, zâmbind Janeta. Nici n-am bani și nici chef s-o car până în România. Gazdele au fost foarte amabile. La intrare în atelier ne-au servit rahat, un rahat foarte fin, gustos și aromat, tăvălit prin zahăr pudră. La plecare ne-au dat bilete de tombolă pe care le-am folosit în autocar, în drum spre casă. Ne-au făcut și reduceri de prețuri la produsele cumpărate. Cu suvenirurile
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
vedem. Mm? Cum adică? Păi și la ce oră tre să fii acasă? Așa devreme? Fuck. Ți-am zis de paișpe mii de ori să te muți singură. Nici o femeie normală nu mai stă cu părinții de la șaișpe ani încolo. Rahat. O să mă mai uit și eu prin anunțuri după o garsonieră. Păi și atuncea cum facem diseară? Mai mâncăm? Păi și mie mi-e dor de tine. Păi atuncea hai tu până la mine când ieși de la job. OK. Ajungi pe la
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
v-ați despărțit? Alaltă ieri? Hai mă, fii serioasă, vă-mpăcați voi. Probabil că aveți nevoie de o pauză. Mmhm. Da. Da, înțeleg, nu știu ce să zic. Se-ntâmplă. Adică, mă rog, nu prea se ntâmplă, dar se mai întâmplă și rahaturi de astea. Adică tu n-ai știut nimic sau cum? Păi și el s-a căsătorit așa, de alaltăieri și până azi. Ieri. Mm. Mamă, ce idiot. Iartă-mă, dar e greu de crezut, pe bune. Adică nu ți-a
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Fetele, închideți dracului căștile pe aici că am început să aud niște discuții pe sus. Gata. Hai. Mai fac doar una singură. Manuela, ție nu ți se pare că e ceva asimetric la fața mea? Nu știu, monitoru ăsta de rahat e de vină. Așa. Bun. Hai. Doamne-ajută. Bine v-am găsit, stimați telespectatori. Invitatul nostru este Florin Piersic junior. Nu, nu, nu. Ceva nu se leagă. Măi, băiețaș, o să te rog să colaborăm un pic. Că altfel ajungem cu toții la
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mi zece lei. Acuma. Băi. Mai ești pe fir? Îi spun că-l ascult. Așa. Dă-mi zece lei, îi zic. Dacă pleci, s-a terminat definitiv, îi zic. Și taxiul ajunge lângă mine, și noi doi tremurăm ca doi rahați în ploaie, și eu nici măcar nu mai știu dacă tremur de frig sau de nervi. Și șoferul lasă jos geamul și mă-ntreabă dacă noi suntem cu comanda, și eu îi spun că da, numai că s aștepte o clipă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
darul ghicitului. (Mă întrerupe repede.) Bă, animalule, bă. Nu mă cheamă Cornel, bă. A, da? Iartă-mă. Dar sunt pe-aproape, așa e? Gigel? Costel? Viorel? Ionel? Vasile, bă, idiotule. Vasile. Aaa, păi de ce nu zici așa, băi Vasilică? Băi, rahat cu ochi ce ești, Vasilică să-i zici lu mă-ta. Păi să știi că eu chiar așa-i zic uneori lui maică mea. Vasilică. E un alint. Un ce, mă? Un alint, Vasilică. Alintătură. Așa-i spun. Vasilică. De
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
la fel? Nu prea mai știe ce să creadă. Aud cum respiră greu câteva secunde, apoi închide telefonul. Aștept liniștit, mă uit pe hârtia pe care mi-am notat câteva lucruri de rezolvat azi. Sună.) Da, Vasilică. Băă, ești un rahat impotent. Rahatule, mie să mi spui dom Vasile. Ai înțeles, zdreanță ce ești? C-așa mă cheamă. Vasile Mititelu. (Tace. S-a prins că a vorbit prea mult. Apuc al doilea telefon mobil pe care-l am și încep să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Nu prea mai știe ce să creadă. Aud cum respiră greu câteva secunde, apoi închide telefonul. Aștept liniștit, mă uit pe hârtia pe care mi-am notat câteva lucruri de rezolvat azi. Sună.) Da, Vasilică. Băă, ești un rahat impotent. Rahatule, mie să mi spui dom Vasile. Ai înțeles, zdreanță ce ești? C-așa mă cheamă. Vasile Mititelu. (Tace. S-a prins că a vorbit prea mult. Apuc al doilea telefon mobil pe care-l am și încep să umblu la
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
bicicleta ei.) Am urcat și am așteptat-o. A ajuns peste un sfert de oră, transpirată, de zece ori mai furioasă, roșie la față. Urcase cu bicicleta pe scări, șapte etaje. Credeam că urmează un episod din ăla de tot rahatul, în care n-o să ne vorbim câteva zile. (Oricum, eu n-aveam de gând s-o împac.) Dar ea a explodat și m-a jignit în fel și chip. Mi-a spus că am lăsat-o singură pe stradă, noaptea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
N-au prețuri pipărate, nici lămpi de câte o sută de kile bucata. Nu înjură nici guvernul și nici opoziția. Te întâmpină rezervat, îți arată unde o să stai. Și tu deschizi geamul și respiri aer de pădure. Sunteți în mare rahat acolo, îți spun eu. România e o mlaștină. Aici e bine. Aici avem tot ce ne trebuie. Bărbatul face o pauză ciudată, pare că se gândește la ceva. Eu mă gândesc că, dacă am aruncat deja vreo două mii de dolari
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
câmpii așa. Bine, omule, îți dau zece mii de euro, îți dau cât vrea mușchii tăi, numai programează-mă la operație. Luna asta. Nu, mâine. Așa facem. Mă operezi mâine și-ți dau zece mii de euro. În mână. Fără factură, fără rahaturi de astea. Ți-i aduc eu, îi prind cu elasticul de la chiloții mei și ți-i aduc. E bine? Așa. Așa te vreau, nenicule, că doar nu ne știm de azi, de ieri. Hai. La ce oră? Bun. Gata. Îmi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de treizeci de ani. Se uită la mine ca și cum aș fi gândacul lui Kafka. Dar manevra mea a fost bine-venită. Îmi smulge revista din mână și aruncă pe tejghea o bancnotă de zece lei. Mersi, frate, m-ai scos din rahat. Am o noapte lungă-n față. Pentru câteva clipe îmi imaginez viața brunetului. Nu reușesc să-i dau o identitate clară. Poate e paznic. Dar un paznic nu-și părăsește postul. Poate e tirist. Dar un tirist nu conduce pe
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de lectură, zic și ei cu oarecare îndreptățire; fac și ei ce face aproape toată lumea. Totuși, dacă ar fi citit, ar fi știut ce se întâmplă cu cei care confundă gura cu fundul și nu se mai satură de mâncat rahat. Ei, ce se întâmplă? Sunt aruncați în Cloaca Maxima bucureșteană ca să înoate în dejecțiile târgului și, când vor să iasă, „Principele” îi împinge cu papucul de aur și catifea înapoi, la locul unde au crezut că nu vor fi aruncați
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ar fi străfulgerat prin cap ideea: „președintele are și dreptate”. Că, uite, nu știu cum să vă spun, tot la școală se învață și despre conjuncția și, care te poate salva, dar ce zic eu salva, te scoate pur și simplu din rahat, că doar nu spui „ca calul”, „ca cafeaua”, bagi un și și ești salvat. Că acest și se bagă și unde nu trebuie, ține tot de școală, la fel ca și „deci”, rostit stereotip, tâmp și anapoda, trăgând concluzia înainte de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
într-o funcție mult prea înaltă pentru înălțimea lor, „gâtul”, acea parte a corpului care ar trebui apărată mai abitir decât altele, „li se înalță de trei ori mai sus”, încât nu le mai ajungi nici c-o prăjină de rahat la nas, devin importanți, inabordabili, se cred predestinați să revoluționeze domeniul lor de activitate, iar când, în sfârșit, sunt dați jos, zic ceva care aduce cu vorbele lăsate posterității de împăratul Nero: „Ce artist pierde Roma!” Acțiunea și ambiția ministrului
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]