903 matches
-
Bibliei de la Blaj" din 1795, manifestare de vârf a celebrului curent de idei din literatura noastră veche. Editor coordonator al lucrării, este totodată autorul masivului studiu introductiv, adevărată monografie a vieții cultural-literare ardelene din secolul al XVIII-lea. C. se raliază concepției unor cercetători mai vechi (Ion Breazu, [[Iosif Pervain]], George M. Marica și alții), care echivalează generația spirituală de la 1848 cu o a doua vârstă a Școlii Ardelene. În această a doua generație s-au manifestat marile spirite prepașoptiste și
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
de sovietul local al soldaților ruși staționați atunci în România aliată, la Iași. Eliberarea lui Rakovski s-a făcut fără știrea și aprobarea guvernului rus, care și-a cerut autorităților române scuze pentru incident. Ajuns la Odessa, Rakovski s-a raliat revoluției bolșevice din octombrie și a devenit membru al Partidului Bolșevic, fiind primit cu entuziasm de Lenin și mal ales de Troțki. După victoria revoluției comuniste ruse, în speranța extinderii ei în zona balcanică și a împiedicării cuceririi și controlării
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
dar instituțiile autocratice au rămas intacte. În ciuda persecuțiilor anti-boierești, a nemulțumirilor orășenilor și a procesului treptat de iobăgire a țăranilor liberi, eforturile pentru îngrădirea puterii țarilor au fost făcute fără entuziasm. Negăsind nici o alternativă la autocrație, rușii nemulțumiți s-au raliat pozițiilor diferiților pretendenți la tron. În timpul acestei perioade, scopul politic al facțiunilor boierești era acela de a câștiga influență asupra suveranului aflat pe tron sau de a-l înscăuna pe candidatul propriu. Boierii s-au luptat între ei, clasele de
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
1860. Alegerea sa a determinat șapte state sclavagiste din Sud să își declare despărțirea de SUA și să formeze Confederația înainte ca el să preia funcția. Nu s-a găsit niciun compromis sau reconciliere în ce privește sclavia. Când Nordul s-a raliat cu entuziasm de partea Uniunii în urma atacului confederat asupra Fortului Sumter la 12 aprilie 1861, Lincoln s-a concentrat pe dimensiunile militară și politică ale efortului de război. Scopul său primordial a fost reunificarea națiunii. El a suspendat unilateral dreptul
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Arkansas au votat și ele pentru secesiune în următoarele două luni. Sentimentul secesionist era puternic și în Missouri și Maryland, dar nu a reușit să determine secesiunea; Kentucky a încercat să rămână neutru. Atacul confederat asupra Fortului Sumter i-a raliat pe americanii de la nord de în apărarea țării. Istoricul Allan Nevins spune: Regimentele s-au îndreptat spre sud la luptă, răspunzând la apelul lui Lincoln. La 19 aprilie, mulțimi de protestatari antirăzboi din Baltimore, care controlau legăturile feroviare, care schimbau
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
declara liberi pe sclavii din 10 state neaflate sub controlul Uniunii, cu excepții privind zonele aflate deja sub controlul Uniunii în două state. Lincoln a petrecut următoarele 100 de zile pregătind armata și națiunea pentru emancipare, în timp ce democrații și-au raliat alegătorii de la alegerile legislative din 1862 avertizând privind amenințarea pe care o reprezintă sclavii eliberați pentru albii din Nord. Odată ce abolirea sclaviei în statele rebele a devenit un obiectiv militar, pe măsură ce armatele Uniunii înaintau spre sud, din ce în ce mai mulți erau eliberați
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
este ales pe dată strategos al tribului său din Atica. Dar și atenienii luau în acest timp cu înfrigurare măsurile necesare, cerând ajutoare de la lacedemonieni (care n-au putut veni din cauza unor opreliști religioase) și de la plateeni care s-au raliat celor 9000 de soldați cetățeni cât putuse Atica să strângă. Polemarhul din acel an faimos, 490 î.H., era Callimachos, un om ponderat, care a înțeles că nu are decât de câștigat de pe urma experienței îndelungate a lui Miltiades. Tot el
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
pe Sf. Ioan ca origenist, dar bătrânul episcop de Salamina și-a dat seama, până la urmă, de cursa în care a fost atras și a plecat grăbit în țara lui. Teofil însă, venit cu cei 26 episcopi ai săi, a raliat 10 episcopi nemulțumiți de Ioan, 3 văduve care se socoteau insultate de patriarh și pe împărăteasa Eudoxia. Sinodul, prezidat de Teofil, l-a convocat pe Ioan să se prezinte la Stejar, aproape de Calcedon, spre a se desculpa de calomnii și
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
la diferite reviste ca "Der Spiegel", "Die Buribunken", "Schattenrisse" și altele, proiectând chiar un ciclu de poezii, și a elaborat un studiu despre Theodor Däubler, un cunoscut poet contemporan. S-a împrietenit cu Hugo Ball (un scriitor care ulterior s-a raliat mișcării dadaiste din Zürich) și cu Franz Blei. A devenit un admirator al poetului Konrad Weiß, un exponent al catolicismului politic. Cu câțiva ani mai târziu s-a împrietenit cu scriitorul Ernst Jünger și cu pictorul Richard Seewald. În același
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de Tisa. În decembrie 1919 a trecut în rezervă, la cerere, și s-a înscris în Partidul Liberal, fiind numit ministru de război în guvernul prezidat de Alexandru Vaida-Voevod. În anul 1921, Generalul Moșoiu a fost numit senator de drept, raliindu-se politicii liberale, caracterizată prin deviza "Prin noi înșine". Odată cu venirea la putere a guvernului prezidat de I.C.Brătianu (19 ianuarie 1922 - 30 martie 1926), la 24 ianuarie 1922, generalul Traian Moșoiu a fost desemnat titular la Ministerul Comunicațiilor și
Traian Moșoiu () [Corola-website/Science/302712_a_304041]
-
de Război, acesta acordându-le o subvenție, precum și concursul Armatei Române pentru executarea scenelor militare. De asemenea, realizatorii filmului au mai primit finanțare și din partea Casei Regale, cei doi suverani români urmând a fi portretizați în film. Ulterior s-au raliat la producția filmului și Pascal Vidrașcu și Leon Popescu, a căror contribuție va fi tratată mai jos. Una dintre primele dificultăți ale întreprinderii a fost apariția concurenței, care dorea crearea unui film cu același subiect. Directorul filialei bucureștene a casei
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
semnalare a abuzurilor autorităților. APADOR-CH nu se implică în cazuri de conflicte între persoane fizice sau între acestea și instituții private. Asociația decide - în funcție de strategiile sale pe termen scurt și mediu - dacă preia un caz anume, dacă și cum se raliază unor acțiuni inițiate de terți sau dacă și cum reacționează în unele situații ce pot degenera în amenințări la adresa drepturilor civile și politice ale omului. Documentele postate pe siteul asociatiei pot fi consultate și folosite de orice persoană, inclusiv de
Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki () [Corola-website/Science/303379_a_304708]
-
La inițiativa regelui, papa a ripostat, pronunțând excomunicarea urmată de destituirea lui Henric și de dezlegarea supușilor acestuia de jurământul de fidelitate. Principii laici au început să se agite, iar episcopatul, care trecuse de partea regelui, a înclinat spre papalitate, raliindu-se deciziei de destituire. Într-o adunare ținută la Tribur, prinții au cerut abdicarea lui Henric IV, dacă excomunicarea nu era ridicată. Izolat de toți cei care l-au sprijinit, eșuând în încercarea de a convoca concilii la Mainz și
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
eveniment, Garibaldi, care nu avea libertate de acțiune, i s-a opus lui Mazzini, care prefera căile diplomatice, sigur de susținerea lui Ledru-Rollin. În 1855, alături de Pallavicino și Manin, Garibaldi și-a manifestat distanțarea față de strategia mazziniană și s-a raliat monarhiei, văzând în aceasta mijlocul de a obține unitatea italiană. Garibaldi i-a reproșat lui Mazzini punerea în aplicare a unor acțiuni slab pregătite care prea adesea duceau la eșecuri și la moartea autorilor lor, precum și a sa „doctrină de
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Suedia în numeroase războaie (1700-1721, 1741-1743, 1788-1790) și Imperiul Otoman (1710-1711, 1735-1739, 1768-1774, 1787-1792, 1806-1812). Rusia Țaristă participă la cele trei împărțiri ale Poloniei (1772, 1793, 1795), alături de Prusia și de Austria, anexând Ucraina Subcarpatică. Țarul Alexandru I s-a raliat coaliției antinapoleoniene (1805-1807, 18112-1815), suferind marile distrugeri provocate de invazia franceză în propriul teritoriu (1812) până la prăbușirea Imperiului Napoleonian. Congresul de la Viena (1814-1815) îi confirmă posesiunile și-i conferă un loc important în noua coaliție absolutist-monarhică, Sfânta Alianță, creată pentru
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
prizonieri. Se adaugă de partea franceză un număr foarte mare de „dispăruți”, cea mai mare parte soldați care au fugit de pe câmpul de bătălie și despre care nu s-a mai știut nimic, deci nu ar mai fi putut fi raliați pentru continuarea ostilităților. Armata franceză, "l'Armée du Nord", înceta să mai reprezinte o forță de luptă unitară sau viabilă. Cavaleria prusacă, încă destul de proaspătă, și-a putut urmări inamicul până după Genappe, trecând râul Dyle. Împăratul Napoleon avea deci
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
mai reprezinte o forță de luptă unitară sau viabilă. Cavaleria prusacă, încă destul de proaspătă, și-a putut urmări inamicul până după Genappe, trecând râul Dyle. Împăratul Napoleon avea deci în față o decizie capitală și extrem de dificilă: să încerce să ralieze trupele în jurul său și, cu armata pe care i-a pregătit-o Davout, să continue lupta, sau să se întoarcă la Paris pentru a se asigura că nu vor exista comploturi și trădări ca în 1814? Până la urmă, îngrijorările sale
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
orei 21:30, saxonii fiind din nou luați drept trupe inamice. Complet demoralizați, saxonii din Corpul al IX-lea francez s-au retras într-o dezordine de nedescris, între 22:30 și 23:00, toate încercările comandantului de a-i ralia eșuând. În fine, un ultim atac a fost dat începând cu ora 21 de Corpul al III-lea francez al lui Davout împotriva excelentei poziții defensive de la Markgrafneusiedl, acoperite de Corpul al IV-lea austriac al lui Rosenberg. Francezii din
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
o parte din francezii lui Masséna, erau în plină retragere dezorganizată, în direcția Raasdorf. Aici, primii fugari, în frunte cu un Bernadotte care galopa în rândul gloatei dezorganizate, ignorând procedura militară care cerea comandantului să depună toate eforturile pentru a ralia trupele, l-au întâlnit pe Napoleon în persoană. Pe lângă manevrele absolut neinspirate din ziua de 6 iulie, se pare că, în seara precedentă, Bernadotte ar fi declarat în public că Napoleon a condus prost atacurile din seara de 5 iulie
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
susținute de 8 escadroane de husari din regimentul "Erzherzog Ferdinand", au lansat imediat o contraatac. Martor al dificultăților întâmpinate de Morand, Friant l-a sprijinit cu cele două regimente ale brigăzii Gilly, care au lovit flancul austriecilor. Încercând să își ralieze trupele, generalul Nordmann a fost rănit mortal de un glonte, fiind descoperit într-un tranșeu de către francezi, iar austriecii au fost respinși pe pozițiile lor inițiale. Friant a angajat în cele din urmă întreaga sa divizie și a reușit să
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
austriac s-au dispus în mase pentru a pune capăt acestei urmăriri. Susținuți de focul unei baterii franceze, Marulaz și Lasalle s-au repezit către inamic, străpungând una din mase, apoi îndreptându-se către a doua. În timp ce încerca să-și ralieze oamenii pentru cea de-a doua șarjă, Lasalle s-a prăbușit, împușcat în cap. Francezii îl pierdeau pe cel mai faimos comandant de cavalerie ușoară al epocii. Marulaz a preluat comanda escadroanelor sale și le-a raliat. Între timp, sub
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
încerca să-și ralieze oamenii pentru cea de-a doua șarjă, Lasalle s-a prăbușit, împușcat în cap. Francezii îl pierdeau pe cel mai faimos comandant de cavalerie ușoară al epocii. Marulaz a preluat comanda escadroanelor sale și le-a raliat. Între timp, sub protecția unui regiment de ulani, oamenii lui Klenau și-au reluat retragerea înspre Bisamberg. Decis să răzbune moartea lui Lasalle, Marulaz s-a adresat regimentului 8 de husari: „Husari! Sunt 30 de ani de când vă comand. Numele
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
din 881 până în 887. A fost obligat să abdice în adunarea de la Trier în 887 pentru că nu a făcut față atacurilor normanzilor. La apus de Rin, în luptele ce au urmat detronării lui Carol cel Gros, seniorii locali s-au raliat în jurul contelui Parisului, Odo, fiul lui Robert cel Tare, a cărei stăpânire asupra comitatelor Angers, Tours, Blois și Orleans, a fost recunoscută de Carol cel Gros în 886. Odo nu era carolingian, dar era avantajat căci avea numeroși vasali, fiind
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
intrarea în război, aliată deschis cu America și transformând Războiul Revoluționar într-un conflict mondial major. Pierderea orașului Philadelphia de către Washington determină unii membri ai Congresului să discute înlăturarea acestuia de la comandă. Această încercare eșuează însă, după ce suporterii săi se raliază în apărarea acestuia. Armata lui Washington își așază tabăra la Valley Forge în Decembrie 1777 și rămâne acolo pentru următoarele șase luni. În cursul iernii 2500 de oameni dintr-un efectiv de 10000 de oameni mor de frig și boli
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
același an. Participă la campania din Italia din 1797, sub ordinele generalului Napoleon Bonaparte. Din februarie până în aprilie 1798 este ambasador al Franței la Viena și ministru de război din 3 iulie până în 14 septembrie 1799. Refractar la început, se raliază în cele din urmă lui Bonaparte, după lovitura de stat din 9 noiembrie 1799. Se căsătorește cu Desirée Clary, sora soției lui Joseph Bonaparte și în același timp fostă logodnică a lui Napoleon Bonaparte, fapt ce îl aduce în grațiile
Carol al XIV-lea Ioan al Suediei () [Corola-website/Science/312552_a_313881]