18,605 matches
-
al spumii: Ce rost avu venirea ? Și-acum, ce sens plecarea ? Dar transfigurarea prin poezia absolută face să tacă vocile deznădejdii și ale tăgadei: Surâs și puritate! O, răsărit divin! În cupe scânteiază câte-un imens rubin! Fă dintr-un ram de santal o harfă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze! Hafiz, de asemenea, deplânge vanitatea lucrurilor omenești: De la pahar la buze totu-i deșertăciune Și ale lumii jocuri sunt tot deșertăciune... A faptei noastră roadă e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vorbirea nimănui și autorii noștri, băieții negemeni pe care nimeni nu părea să-i deosebească. Acum, când mă gândesc la asta, îmi dau seama că toată epoca aceea avea și ceva rău în ea, că nu aveam individualități, așa cum eram, ramuri ale aceluiași copac, foșnind mereu împreună. Mult mai târziu m-am descoperit pe mine. Am înțeles ce-mi plăcea și ce nu. Și mai târziu, am descoperit-o pe mama, eternul cameleon, sânge din sângele Leei, care, după ce a încetat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
au găsit în piatra scobită bucăți suculente de carne. Împotrivirea lor s-a mai înmuiat. A treia zi, cînd Omul le-a slăbit strînsoarea din jurul gîtului și i-a mutat, să-i ferească de gerul năprasnic, în adăpostul lui din ramuri și pămînt, și-au dat seama că nu pot urî făptura aceea caraghioasă care le aducea apă, îi hrănea și-i adăpostea. Și, a patra zi, în zori, lupii captivi i-au lins mîna Omului-Stăpîn, în semn de recunoștință și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și curgînd în șuvoaie repezi, poate doborî cu ușurință un animal mai plăpînd. Chiar și unul puternic poate avea probleme, dacă nimerește în mijlocul unui torent adînc. Acolo n-ai cum să înoți; apa adună tot ce întîlnește în cale, de la ramuri uscate la milioane de frunze moarte, de la rădăcini putrede la pietre rămase de la ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu te poți măsura. Din cînd în cînd, obosit de întîmplările de peste zi și legănat de șoaptele
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și cu ochii închiși, și asta nu putea decît să-i ușureze înaintarea. Era exact ceasul acela din noapte către dimineață, cînd liniștea domnește, atoatesuverană; era ca și cum un duh pus pe șotii încuiase undeva, pentru cîteva clipe, vocile pădurii. Nici ramurile nu se clătinau, nici vîntul nu susura; picior de animal nu călca, aripă de pasăre nu zbura; nimic nu părea să fi tulburat vreodată neclintirea ireală. Dacă nu i-ar fi bătut în piept o inimă de viteaz, pe Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe malurile râului Siret. Principalul factor care a contribuit la înființarea târgului de la Lespezi l-a constituit poziția geografică favorabilă pe una din principalele artere comerciale ale Moldovei, și anume “Drumul Siretului”. Acest drum, împreună cu “Drumul tătărăsc”, reprezentau cele două ramuri principale ale “Drumului Liovului” care ajungea la Suceava. De aici “Drumul tătărăsc” se îndrepta spre sud-est prin Botoșani, Iași, Bârlad etc., iar “Drumul Siretului” spre sud, urmărind râul Suceava pe dreapta până la confluență unde trecea Siretul la Pașcani, apoi pe
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
muncă (chirii, dobânzi, rente etc.). Profesia este o formă de diviziune individuală a muncii reprezentând un complex de cunoștințe teoretice și deprinderi practice necesare executării unei anumite ocupații. Ocupația este activitatea social utilă desfășurată de o persoană în una din ramurile muncii sociale și care asigură sursa principală de venit. Statutul profesional reprezintă poziția unei persoane în raport cu activitatea social-economică desfășurată și cu modul de obținere a veniturilor pe baza ocupației exercitate la locul de muncă. În funcție de statutul profesional, persoanele sunt încadrate
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
dulce vis! Ce somn cu ochii deschiși și sufletul deschis viziunii de primăvară! Imediat acum inima îl cheamă cu o pulsație, întoarce capul și după rafala acestor ochi, vede doar două cosițe blonde care îi cad pe spate ca două ramuri ale unui copac înflorit, iar jos, începutul trunchiului. Sărmana inimă îi dă alarma, ce e asta? Întors acasă se apucă să scrie concepția sa despre univers, dar trebuie să se întrerupă pentru a scrie versuri. Versuri? Versulețe, fiul meu? exclamă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
concentrezi asupra unei flori pan? floarea Începe s? creasc?. Cre? te În p?mânt sau În interiorul ț?u? O filozofie a a?tept?rii, o civiliza?ie a simbolurilor mari. O mân? dibace ?i o minte În?eleapt? pun trei ramuri Într-o vaz?. Prive?te-le cu aten? ie! Este o imagine a rela?iei dintre om cu p?mântul pe care st???i cu cerul pe care Il contempl? sau alt simbol. Lumea este plin? de semne, totul este
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
bucurat cândva, În „vremuri de mult trecute", cănd „gândul era paz? de vis ?i de eres", cănd „basmele iubite erau Încadev?ruri", În epoca sacr? a mitului, singura care putea reconcilia idealul cu realul, spa?iul mitic fiind un ț?ram magic În care zeul I?i f?cea sim?it? prezen?a prin crea?ie, iar omul putea oricând accede c? tre lumea absolut? a cunoa?terii: „ În vremi de mult trecute, cănd stelele din ceruri Erau copile albe cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lului care ?ție s? citeasc? semnele Întoarse din cartea lumii ?i ap??? legea veche; mitul erotic „cu nuan?? idilizant? din micile poeme bucolice" sau cu nuan?? filozofic? („Luceaf?rul"); mitul oniric prin care poetul imagineaz? „lumile posibile, spa? iile cosmice , ??ramurile unde st?pane?te o alt? ordine ?i cre?te o alt? flor?", unde „se desf??oar? existen?e paradisiace care scap? de mă?în?ria lumii istorice"; „mitul Întoarcerii la elemente" ce sugereaz? „existen?a unui spa?iu de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
necunoscute". E. Papu) În poezia „Peste vârfuri" de exemplu, Eminescu „deseneaz? liniile esen?iale ale peisajului ?? u", dominat de aceea?i lun? magic? ce trece solemn???i trist? deasupra codrilor: „ Peste vârfuri trece lun?, Codru-?i bate frunză lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sun? ". Spa?iul exterior deschis orizonturilor nem? rginite devine lume interioar? proiectat? În abisul sufletului poetului. Este acesta universul ??u pentru c? doar Eminescu poate fi „unicul interpret ?i ecou al unei nostalgii cosmice" , doar sufletu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Cand nostalgia iubirii ?i cântecul dep?rt?rilor Îi Înl???uie sufletul, el cere de la lumina stelelor, de la oglindă lini?țiț? a lacului În care acesta se reflect?, de la seninul cerului pe chipul c?ruia str?luce?te luna, de la ramurile copacilor ce bat În geam ?i de la fream?tul plopilor, senin?tatea gândurilor ?i Împ?carea durerii, lini?tea ?i Împlinirea pe care numai iubirea i le pot da: „ ?i dac? ramuri bat În geam ?i se cutremur plopii E
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
chipul c?ruia str?luce?te luna, de la ramurile copacilor ce bat În geam ?i de la fream?tul plopilor, senin?tatea gândurilor ?i Împ?carea durerii, lini?tea ?i Împlinirea pe care numai iubirea i le pot da: „ ?i dac? ramuri bat În geam ?i se cutremur plopii E că În minte s? te am ?i-ncet s? mi te-apropii. ?i dac? stele bat În lac Adâncu-i luminându-l E că durerea mea s-o-mpac Inseninându-mi gândul ? i dac
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Inseninându-mi gândul ? i dac? norii de?i se duc De iese-n luciu luna E că aminte s?-mi aduc De tine-ntotdeauna " ??i dac?..) O coresponden?? tainic? leag? universul naturii de sufletul poetului: imaginii plopilor ce tresar ?i a ramurilor care bat În geam Îi corespunde emo?ia reg?sirii icoanei iubitei În inima să; luminii lacului În care se reflect? str? lucirea stelelor Îi corespunde seninul gândului luminat de speran??? ?i lini?te; str?lucirii astrului nocturn ce spulber
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Începutului lumii; trunchii „veciniei" ai copacilor poart? sub coaj? suflete, „evocând" cu a glasului lor vraj? „mituri" din timpuri str? vechi; izvoarele aduc, cu undele lor harnice, licurind printre pietre, apa vie ????toare de via?? ve?nic?. În acest ț?ram paradisiac, floarea albastr? devine un „atribut magic" , „umplând Întreaga lume" cu parfumul ei. Simbol al iubirii pure, ea este purtat? de față de Împ?rât la nunta sacr?: „Astfel, vine ml? dioas?, trupul ei frumos Îl poart?, Flori albastre are-un
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
gra?iei divine; În dumbr?vile de aur cu poiene „constelate" unde se afl? palatul zânei Dochia, stele „izvor?sc pe ceruri", a?a cum florile „izvor?sc pe plaiuri a lor via?? de misteruri", iar cire?îi poart? În ramurile lor „snopi de flori" a c?ror petale I? i „troienesc om?tul trandafiriu" pe c???rile preș?rate cu „pulbere de-argint". Ochii albă? tri ai lunii „arunc? peste nori" „flori de aur", iar peste undele apei flori de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i „iluziile" ei ?i departele senin ? i rece al lumii ideilor, floarea albastr?, ca simbol al aspiră?iei spre absolut, este In poezia eminescian? un topos poetic a c? rui semnifică?îi confer? originalitate ?i adâncime universului s?u „ț?ram de magic? plenitudine; că În folclor, scânteind de ape ?i lun?, r?sunând de vraj? de izvoare ?i c?deri de flori" (Zoe D.-Bu?ulenga). Codrul „A? vrea s? v?d acum natală mea v?lcioar? Sc? ldat? În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
codrului reune?te În structura să concentric? toate topos-urile poeziei sale. Axul central În jurul c?ruia graviteaz? aceast? „corol? de minuni" este Lacul (imago mundi) În oglindă c? ruia se reflect? ochiul cosmic al lunii, diadema argintie a stelelor, ramurile copacilor, zborul p???rilor, chipul iubitei Întreg universul: „ Leg?nându-se din unde În adâncu-i se p? trunde ?i de lun???i de soare ?i de p???ri c??? toare, ?i de lun???i de stele ?i de zbor de r
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ri fluizi peste prundul din r?stoace / În cuibar rotind de ape" (C?lin -file din poveste), sclipirile de argint sau „tremurul" albelor valuri printre pietre des?văr?esc frumuse?ea feeric? a ?? durii. („Peste albele izvoare / Luna bate printre ramuri" Povestea codrului; „Vino-n codru la izvorul / Care tremur? pe prund" Dorin?a). Simbol al Începutului vie?îi, izvorul „r?sare" de lang? „teiul nalt ?i vechi" din mijlocul p? durii („Amândoi vom merge-n lume / R???ci?i ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ei plete". (Memento Mori). În acest univers mitic, codrul este „Împ?rât sl?vit": „Împ?rât sl?vit e codrul, Neamuri mii Îi cresc sub poale, Toate Înflorind din mila Codrului, M?riei Sale! [...] „Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, Imprejuru-ne s-adun? Ale Cur?îi mandre neamuri: Caii m?rii albi că spumă, Bouri nal?i cu steme n frunte Cerbi cu coarne r?muroase Ciute sprintene de munte ". (Povestea codrului) Animalele mitice („curteni din neamul Cerb", „bouri nal
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de valuri Prin mi?carea naltei ierbi Eu te fac s-auzi În tain? Mersul cardului de cerbi". ??durea este divinitatea protectoare a copil? riei, a „farmecului" ?i „vrajei" ce transform? anii În clipe ?i clipele În veacuri, este ț? ramul magic În care „timpul sacru" al mitului devine echivalent cu timpul etern al copil? riei: „ ?i privind În luna plin?, La v?paia de pe lacuri, Anii ț?i se par că clipe, Clipe dulci se par că veacuri". Ie?irea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ideii de permanen??, de leg?tur? sufleteasc? om natur?, o relev? versurile „Scrisorii III". B? trân, În?elept, vechi asemenea naturii al c?rei simbol este, Mircea devine de asemenea un Ales al istoriei ?i al naturii; de aceea „râul, ramul" sunt Întruchip?ri metaforice ale acestei leg?turi indestructibile natur?-om-istorie, pe care codrul o consfin???te ?i o sacralizeaz?: „ ?i de-accea tot ce mi???-n ?ara asta, râul, ramul Mi-e prieten numai mie, iar???ie du?mân este
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
un Ales al istoriei ?i al naturii; de aceea „râul, ramul" sunt Întruchip?ri metaforice ale acestei leg?turi indestructibile natur?-om-istorie, pe care codrul o consfin???te ?i o sacralizeaz?: „ ?i de-accea tot ce mi???-n ?ara asta, râul, ramul Mi-e prieten numai mie, iar???ie du?mân este ". ??i abia plec? b?trânul... Ce mai fream?ț, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot ?i de arme ?i de bucium ". „ Pan 'ce izvor?sc din veacuri stele una
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pe p?mânt; p?rând s? între În horă timpului, ascult? iarnă geam?tul viscolelor ?i zâmbe?te prim?vară cântecului doinelor; plânge sub povară ploilor sau geme „pustiit, vestejit ? i amor?it" În singur?tatea dorului; zâmbe?te printre ramuri r???ritului de lun? sau culege „pulbere de-argint" din poiene „constelate". Cu fiecare toamn? ce-i troiene?te ????rile, el cucere?te Ins? nem?rginirea: „Numai prin timp, timpul este cucerit". (T.S. Elliot)
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]