1,446 matches
-
că nu mi-am pierdut cu totul curajul de a nu mă ascunde după cuvinte sau de a mă ascunde atât de mult încât e, oricum, inutil. Îmi aduc aminte una din serile în care am discutat cu Dinu despre ratare. Nu aprinsesem lumina în cameră, deoarece ne plăcea să observăm în ceața amurgului cum marea se colora în albastru sângeriu înainte de a se cufunda în noapte. De-afară, venea miros de alge putrede. Tăceam amândoi, ascultând zgomotul valurilor și privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dintre stânci. Păreau puse acolo anume ca să le aducă aminte bătrânilor că nu trăiau într-o lume oarecare, că nu trebuiau s-o judece după azilul lor mizerabil. Dincolo de zidurile între care Arhivarul strângea hârțoage pentru o istorie a tuturor ratărilor, lumea își striga, pe țărm, gloria și reproșurile. Voi sunteți vinovați dacă existența voastră nu e cum s-ar cuveni să fie, era avertismentul mut, permanent, al acelor stânci de marmură, singurul loc unde mi-a venit să plâng de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Artistul, artistul prin excelență, țineam locul în azil și al lui Homer și al lui Shakespeare. Mă îmbolnăvisem cumva și de plăcerea de a povesti ce visam, ce-mi imaginam, și dacă alții reprezentau acolo, pentru că erau prea în vârstă, ratarea vieții, eu reprezentam ratarea artei, ratarea poveștii. Palatul Șeherezadei eșuase într-un azil, povestitorul eșuase în persoana mea, iar cele 1001 de nopți eșuaseră în 1001 de zile, nu le-am numărat, dar mi se pare că au durat atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țineam locul în azil și al lui Homer și al lui Shakespeare. Mă îmbolnăvisem cumva și de plăcerea de a povesti ce visam, ce-mi imaginam, și dacă alții reprezentau acolo, pentru că erau prea în vârstă, ratarea vieții, eu reprezentam ratarea artei, ratarea poveștii. Palatul Șeherezadei eșuase într-un azil, povestitorul eșuase în persoana mea, iar cele 1001 de nopți eșuaseră în 1001 de zile, nu le-am numărat, dar mi se pare că au durat atât, pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în azil și al lui Homer și al lui Shakespeare. Mă îmbolnăvisem cumva și de plăcerea de a povesti ce visam, ce-mi imaginam, și dacă alții reprezentau acolo, pentru că erau prea în vârstă, ratarea vieții, eu reprezentam ratarea artei, ratarea poveștii. Palatul Șeherezadei eșuase într-un azil, povestitorul eșuase în persoana mea, iar cele 1001 de nopți eșuaseră în 1001 de zile, nu le-am numărat, dar mi se pare că au durat atât, pe care le-am trăit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care mă cobora? Trecuse de miezul nopții, ba poate chiar se apropiau zorile, și eu continuam să-mi pun întrebări, să mă cert în gând cu Laura. În loc să fie alături de mine, ea ținea să mă silească să-mi miros, domesticit, ratarea. Prefera o dragoste meschină și lucidă. Când puteam să stăm amândoi în sala cu oglinzi, ea pe un fotoliu, eu pe altul, bând limonada sălcie care intra în ritual și visând fiecare în voie... nu, ea prefera să mă azvârle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doream să vărs această lacrimă sinceră tocmai pentru a șterge descoperirea neplăcută că și sufletul meu era mediocru. Dar nu se întâmpla nimic. Nimic decât o goală și înfricoșătoare indiferență care creștea și mă lăsa să întrezăresc, prima oară, proporțiile ratării mele, mult mai adâncă decât crezuse Laura. Ea își închipuise că iubeam măcar minciuna și trăiam sub steaua ei. Nu. Eram gata să schimb o minciună cu alta, așa cum schimbasem adevărul dragostei cu minciuna. Nu credeam în nimic, nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Fran încercă să-și scoată din minte chipul disperat al Camillei în timp ce se uita după Jack prin bar. Nu era acolo. — A plecat acum un sfert de oră, răspunse barmanul amabil la întrebarea ei. Fran se simți cuprinsă de dezamăgire. Ratarea momentului potrivit devenea un adevărat talent. Afară ploaia era gata să stea și taxiurile începeau să se golească. Unul se opri chiar în spatele ei și din el coborî o tânără de-o frumusețe izbitoare, îmbrăcată în negru, cu părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putea imagina..., în vol. Exerciții de admirație, traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, ediția a II-a, revăzută, București, 1997, p. 167). Pentru Cioran, ca și pentru tînărul Mircea Eliade, Moldova este însuși spectrul obsedant al Provinciei, loc dezolant al ratării, al minoratului fără ieșire... Atît în cazul lor, cît și în cel al lui Tzara, Fondane sau Ionesco, „inadaptarea” la condiția periferică a fost depășită printr-o ruptură modernă, voluntaristă, prin evadarea în universalitate... Un descendent mai tînăr al simbolismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
șopârlele. Încât îmi vine să nu mă mai întorc niciodată în societate. ― Îți atrag atenția că asta e o soluție pentru sfinți și ratați. ― În categoria rataților aș putea aspira să pătrund acum. Am unele argumente. ― Nu te grăbi, Galilei. Ratarea e mai greu de îndurat ca sfințenia. ― Dar n-ar fi timpul să-mi spui, în sfârșit, cine ești? XXXII ― Să lăsăm, deocamdată, asta. Mai bine spune-mi dacă a reapărut, în visele tale, Ana. ― Nu tocmai ― Cum adică "nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vin în urma ei, încât tot ce se întâmplă e deja întâmplat și toate curg în memoria care adună cuminte praful spulberat al unei povești. Prin urmare, în liniștea amiezii bucureștene, cuvintele lui Andrei Ionescu au sunat ca ecoul unei mari ratări. - Poate că altă dată a spus el, intimidat și zăpăcit peste măsură, iar Giulia a încuviințat zâmbind. Era acum un bărbat dezorientat, iar tricoul lui galben se învinețise în jurul gâtului. A deschis ușa și a ieșit fără să mai spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
totul se oprise, probabil din cauza unei schimbări climatice: reproducerea devenise din ce În ce mai dificilă, Înainte de a se Întrerupe de tot. Istoria vieții de pe Marte apărea ca o istorie modestă. Totuși (dar Bruno Masure nu părea cu adevărat conștient), această mini-istorie a unei ratări cam jalnice contrazicea violent toate construcțiile mitice sau religioase cu care se Încântă de regulă umanitatea. Nici vorbă de act unic, grandios și creator; nici vorbă de popor ales și nici măcar de vreo specie sau planetă aleasă: doar tentative incerte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de sudoare. Din această cauză, scriitorul este permanent contorsionat, gârbovit sub povara imaginației sale, o poartă pe umeri sau o poartă în spate ca pe o cocoașă, pentru că fiecare scriitor are o cocoașă personală nevăzută. Ascultă cu atenție ceea ce spun, ratarea mea literară poate fi adusă în discuție însă, totodată, ea poate fi, hmmm, interpretabilă... - Ai intrat pe un teren alunecos, prietene, s-ar putea să aluneci la un moment dat. Ești ca un individ care vrea să alunece pe gheață
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la Hanul lui manuc să ne anesteziem cu ceva tărie. Chelnerul ne aducea vodca și noi ne vâram nasul În pahar și ne adulmecam soarta. Unde mai eram ? Stăteam toți trei la masă, Într-un fel de Înțelegere tacită a ratării, Încercând să ne păstrăm demnitatea. indiferent de ce discutam, Împărtășeam cu toții sentimentul acut al eșecului. În sinea noastră știam că suntem niște tipi mediocri, cu niște joburi de rahat, niște furnici prinse Într-un mușuroi prost făcut. Sub gerul iernii, destinele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la Hanul lui manuc să ne anesteziem cu ceva tărie. Chelnerul ne aducea vodca și noi ne vâram nasul în pahar și ne adulmecam soarta. Unde mai eram ? Stăteam toți trei la masă, într-un fel de înțelegere tacită a ratării, încercând să ne păstrăm demnitatea. Indiferent de ce discutam, împărtășeam cu toții sentimentul acut al eșecului. În sinea noastră știam că suntem niște tipi mediocri, cu niște joburi de rahat, niște furnici prinse într-un mușuroi prost făcut. Sub gerul iernii, destinele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sînt Ei. Thomas devenise eL, În scurtă vreme și L avea să devină minuscul: el, Thomas, așa cum și T-ul, după aceea, avea să tot scadă: thomas, un fel de substantiv comun, În viziunea lor, ce ar fi definit ultima ratare: Ai fost om liber și ai ajuns slugă! A avea simbrie era aproape un păcat În care - de voie, de nevoie - mai cădeau și ei: fără bani, În Sodoma sau oriunde, mureai repede. Motorizații se socoteau liberi, cel puțin așa
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pentru o bună bucată de vreme, le spunea tuturor curioșilor „stop, pînă aici, mă puteți contempla de pe trotuar, dar orice penetrare în intimitatea mea este interzisă”. — o, ce păcat, exclamă Guy Courtois. Vocea sa trăda o dezamăgire profundă, o mare ratare metafizică. — așteptați, nu e totul pierdut, i-am spus. Știam din aminitirile mele, de pe vremea cînd frecventam asiduu restaurantul Uniunii scriitorilor, că undeva, în spatele casei sau chiar într-o aripă a ei își avea o ascunzătoare un paznic, un ins
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
noroc, degeaba. Poți să fii frumoasă, poți să ai zestre, poți să ieși în lume și bărbații nu se uită la tine. Pentru asta trebuie să te naști. Mai sper și eu câtăva vreme și pe urmă, adio". Ea reprezintă ratarea sub aspectul erotic. Iubirea este o problemă care determină diferențierea eroilor, ca și problema paternității. Pentru Felix iubirea este o comuniune de interese, idealuri, aspirații, modul de a organiza o familie, o viață stabilă. Pentru Otilia iubirea este un sentiment
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și atâtor "acte disperate" și n-am numi "nefericit" un om ce-și sfințește propria împlinire. Lipsa de axă a modernilor nicăieri nu apare mai izbitoare ca în depărtarea lăuntrică de sinuciderea îngrijită și gândită, de sinuciderea ca oroare de ratare, îndobitocire și bătrânețe, de sinuciderea ca omagiu forței, înfloririi și eroismului. De câte ori nu mă ispitesc presimțiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a înghețat lumina pe creier... și timpul s-a năruit într-o inimă moartă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În măsura în care Dumnezeu nu este așezat în sine, prin ce este deficient condiției lui participă la rău. De altfel, nu-i el marele Ratat? Cât despre om, căutîndu-și soarta de la Adam încoace, și-a câștigat o demnitate din lupta cu răul. Ratarea lui are ceva înviorător și eroic: nefiind prezent ca ființă, neavând nici un loc în fire, el și-a creat o condiție din lipsa lui de condiție, încît nimeni nu poate spune încă dacă omul e un ceva, un nimic sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
margine a lumii. E ratat acel ce nu cunoaște ispita. Prin ea trăiești; prin ea te afli înlăuntrul vieții. Când ai isprăvit cu lumea, ispitele cerești te înlănțuie ca o probă a unei ultime rezerve de vitalitate. Cu Dumnezeu eșuăm ratarea înscrisă în excesul de mâhniri. Și când acestea ne usucă simțurile, o senzualitate a inimii înlocuiește cu văpăi subtile agitația oarbă a sângelui. Cerul e un ghimpe în instinct; absolutul, o paloare a cărnii. Viața-mi pare atât de stranie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
împiedică ascensiunea, toate obstacolele care amână transfigurarea, să nu mai rămână decât expansiunea mea subiectivă, groaznică, și infinita mea dorință de întuneric și de lumină. Fiecare pas al meu să fie un triumf sau o prăbușire, un avânt sau o ratare. În cea mai fulgerătoare alternanță să crească și să moară viața din mine, în ritmul cel mai trepidant să se deschidă florile și să strălucească putregaiul sufletului meu. Nimic din calculul meschin și din aprecierea rațională a existențelor curente să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Spaniei și Olandei - devenite mari puteri doar pentru un secol și apoi pierdute într-un fel de împăienjenire a sorții - trebuie să faci loc, între destinul monumental al culturilor mari și cel minor, al celor mici, unei categorii intermediare. Cauzele ratării acestor culturi intermediare sânt multiple; cea esențială este, desigur, inaderența planurilor, incapacitatea culturii de a se realiza în cursul devenirii ei pe toate tărâmurile, într-o corespondență structurală. Spania a fost incontestabil reușită spiritual (dacă n-ar fi produs decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din complexitatea acestei probleme și acela nu va fi angajat nicicând profetic în destinul acestei țări. Pentru spiritele problematice, care își dau seama mai mult de umbrele istoriei universale decât de luminile ei, care înțeleg că există neamuri osândite și ratări fatale decadente precoce și anonimate inevitabile, aderența la direcția internă a unui popor în naștere nu este un act atât de spontan. Precum sânt oamni care iau cunoștință de ei înșiși, care ating un nivel de autoconștiință târziu, în maturitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că aceasta le-ar fi dat naștere prin nu știu ce forță creatoare, dar există un indefinibil al apartenenței noastre, care ne integrează în devenire și determină sensul concret al creației. Este un fapt verificat încontinuu că detașarea de națiune duce la ratare. În ce om spiritul a putut câștiga o autonomie atât de sigură, pentru ca dezlipirea de forțele telurice și de atracțiile iraționale să-i permită o respirație proprie? Din moment ce am acceptat cu toții să ne compromitem în istorie, trebuie să-i recunoaștem
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]