2,032 matches
-
îndepărtează grijile, gonesc melancolia și luminează spiritul. Un om cu adevarat bolnav se însănătoșește aici de murmurul plăcut al apei și nu numai de al spumegătorului rău curgător dar și de izvoarele fântânilor ce șerpuiesc de pe stânci. Orice viețuitor ar reînvia la privirea acestor munți cu verdeața înconjurătoare.” Paul Alep Impresii de călătorie din 1657 ” Nimic nu e mai plăcut că întoarcerea la origini, amintirea și păstrarea intactă a imaginii locului unde ai copilărit! Și pentru că locul acesta m-a atras
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
versurilor mele le fac casă ... Când geru - ncremeneste - ntreaga fire Și stele se-aprind , una câte una , Cu poezia mea , mă prind tovarăș , Și , peste gânduri , îmi așez cununa . Poveștile străvechi , la gura sobei , De -atâta timp le-aștept să reînvie ... Sunt copleșit de - atâta iarnă sfânta Și - atâta dor îmi e de poezie ! Referință Bibliografică: SEARA DE IARNA / Georgeta Giurea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2200, Anul VII, 08 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Georgeta Giurea : Toate
SEARA DE IARNA de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344217_a_345546]
-
bogată în domeniu. - Atunci de ce a găsit tovarășul secretar fasole în pămant? Părinții dumitale nu te-au învățat ce este economia? (Aaaa! Până aici! Până la părinți! Până la ce m-au învățat ei! M-ai călcat pe bătături, madam Huidum! A reînviat din negură fetița care a fost cândva secretară U.T.M. Îți arăt eu cu cine stai de vorbă și pe cine vrei mătăluță să arestezi pentru sabotaj. Părinții mei? Au murit când eu aveam doi ani și jumătate. A rămas
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
senin și stele vii, Pe raza argintie-a lunii O perlă limpede coboară, În care râde-un strop de cer. E-a lumii lacrimă dintâi, Ce a-ndrăznit timid să vie În ochii mei și-a-ntregii lumi, Credința să o reînvie. A adăstat o clipă, sub razele de lună, Pe geana nopții tremurând, De unde pleacă-un drum spre cer Și-un drum anevoios spre lume. A curs apoi, în noaptea ei, Arând în carnea cerului cărare, Cum ară în adânc de
LACRIMA CREDINŢEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343565_a_344894]
-
de la caz la caz, să ne folosească în reiterarea celor cu efect benefic asupra ființei etnice. De aceea el nu se mulțumește să cunoască, rece și detașat, trecutul, ci îl reinterpretează - notabile fiind contribuțiile sale în domeniul dacismului -, încearcă să reînvie, simbolic, epoca de sfințenie și moralitate a Kogaionului, glorioșii timpi ai marilor domnitori, clipele de deitate și verticalitate ale unui neam pentru care autorul dorește și întrevede altă soartă”. Am citit, mai întâi pe nerăsuflate, apoi am reluat cu atenție
O CARTE ŞI UN AUTOR, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343632_a_344961]
-
rana în piept, Dorul curge prin gând, Cu lacrimi uscate de șoapte albastre Noaptea, deșert al tăcerii, curge Peste obrazul unei amintiri, Plouă în suflet cu melancolie, Semne fermecate apar la ferești. Ecouri vii în labirintul vieții Topesc întunecate răni, Reînviind... sfințenia clipelor. Roua tăcerii, mireasmă, Crini ai dorului răspândesc Curcubee înflorite în simfonii. Pe aripi de zile coboară Din altare de lumină, victorios, Mirele nesfârșitelor... iubiri. FLĂMÂND DE TINE Din cer curg picături de raze, Cuvinte, zvon de șoapte, Lumina
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
pe furiș, un nou castel pe stâncă Să-nalț, pragmatică, pentru cândva, Să nu mă tem nicicând de apă-adâncă Sau de ghețari, în lumea asta rea. Pierduții ani zburat-au spre amurg, Oricât aș vrea, n-am cum să-i reînvii. Mai pot atât: să-L rog pe Demiurg Să nu mă risipească prin pustii. Referință Bibliografică: LA MARGINE DE TIMP / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1701, Anul V, 28 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia
LA MARGINE DE TIMP de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340133_a_341462]
-
Va trebui să-și revizuiască posibilitățile și să-și hotărască viața de acum înainte. Adormi cu acest gând, iar Angela o privea cu tristețe, bănuia frământările Laurei și se gândea cu teamă la o imprevizibilă venire a lui Nicolae. Laura reînvia, zilele parcă se topeau, se obișnuise cu gipsul, nu o mai incomoda ca la început. Nu simțise atmosfera apăsătoare de spital și asta datorită lui Gabi, care fugea la rezerva ei, ori de câte ori avea puțin timp liber, veșnic venea cu câte
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340137_a_341466]
-
într-un târg din Bucovina. Aici va picta reușind în condiția umană de marginalizat să dea o operă de valoare excepțională și vastă. Îndrăgostit de creație pictând-o pe una din femeile care se îndrăgostesc de el, reușește s-o reînvie. Romanul este tulburător, de un realism crud, pe fondul unei panorame bucovinene de ev mediu, pictată parcă de Dărăscu. Al treilea roman, „Prea adânc m-ai rănit femeie !”, are ca personaj principal un tânăr muzician (observăm că toate romanele lui
ŞTEFAN DUMITRESCU, UN SCRIITOR ROMÂN CARE FACE CÂT TREI SCRIITORI CARE AU LUAT PREMIUL NOBEL ! de LIVIU RUS în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340174_a_341503]
-
oferit tuturor soluția finală spre a putea ieși din aceste zbateri cumplit de dureroase. La un moment dat, cei care au murit în ultimile mii de ani, le-a trecut prin cap ideea că se vor întoarce cândva și vor reînvia. Este cea mai mare dorință, speranță a omului pe pământ ! Și nu este exclus ca un pic de adevăr să existe în această ademenire. Că le dispare corpul lor fizic, forma cu care au venit inițial pe pământ, mulți au
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
o formă a existenței, un proces prin care ceva trece în altceva, ceva în care a fost inițial sau care urmează să dea sens unei noțiuni. Omul continuă însă să viseze, să spere că el va fi veșnic și va reînvia indiferent ce se întâmplă cu altceva pe pământ. De anghel zamfir dan, Referință Bibliografică: INVENȚII LINGVISTICE / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anghel Zamfir Dan : Toate
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
oasele trosnesc sub apăsarea durerii mâna lunecă pe zidul viselor amânate a-i fi joc atunci când umbrele odată cu noaptea fug în adâncuri căutând iar și iar viață soarele scrâșnește acoperit de norul acesta închis între gesturi pe care oamenii îl reînvie mereu lovind lovindu-se mimând iubirii mișcarea printre cruci vii de pământ Anne Marie Bejliu, 30 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: soarele scrâșnește / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1858, Anul VI, 01 februarie 2016. Drepturi de Autor
SOARELE SCRÂȘNEȘTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377490_a_378819]
-
aripile tale ducând mereu în zbor, Câte o sămânță, care va rodi în duh și adevăr. În al tău zbor, prin crăpăturile stâncilor, Din iubire cresc rădăcini, prin care să redescopăr, Cum izvorăște, Apa cea vie. Prin a Ta revelație, reînvie întreaga creație, La o primăvară dulce, a Fiul Tău iubit. Glasul Tău Doamne, ne ridică din neființă, Făcând să crească din iubire rădăcini. RĂMÂI CU BINE Și peste noi s-a așternut tăcerea, Deși inima îmi este mereu la tine
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
mohorâtă, Când în margine-i ajung. Destul cu pesimismul am zis, Eu singur nu mai vreau să fiu, Trecutul vreau să fie un vis, Doar veselia iar să o reînviu. Se poate oare? Mă întreb, Ah, ce întrebare idioată, Să reînvii ce a trecut. Eu n-am habar, Cum s-ar putea să faci vreodată. Iată totuși eu odată mai întreb De se găsește-n lumea toată, Un om atât de iscusit, Să transforme moartea-n viață? Almașul Mare 23 iulie
95 E OARE PESIMISM? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377572_a_378901]
-
va descoperi cu ușurință adevărate valențe patriotice în textele cărții. Vorbind despre un serial coreean difuzat pe micile noastre ecrane în anii din urmă, autoarea nu scapă prilejul de a aprecia tenacitatea cu care acest popor asiatic știe să-și reînvie trecutul, să-și facă respectată istoria. Dorința fierbinte a autoarei ca poporul român să nu-și uite istoria e strâns legată de glia străbună, în pericol de a fi înstrăinată. Pământul țării la răscruce de vânturi constituie un veritabil semnal
„SCRISORI DIN PREZENTUL MEU” DE LUCIA OLARU NENATI de VASILE FLUTUREL în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377605_a_378934]
-
Amintiri ce nu vrei să te doară; Întrebări ce vieții tu le-ai pus, Prin moarte, în gând și-au primit răspuns... Au deplâns "moartea ta", copacii... Rugându-mă a-i spune IUBIRII Că-și vor în tine regăsire, Să reînvii albul cu-a lor floare! Dar cerul n-a putut să plângă, Întunericul azi ți-l alungă, Îți dă să guști din Graal lumină Și-ți vede inima bătând senină. ............................... Ai redevenit, tu, unei vieți Fără de moarte, știam c-ai
SENTIMENTUL INFINITULUI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377661_a_378990]
-
aripile tale ducând mereu în zbor, Câte o sămânță, care va rodi în duh și adevăr. În al tău zbor, prin crăpăturile stâncilor, Din iubire cresc rădăcini, prin care să redescopăr, Cum izvorăște, Apa cea vie. Prin a Ta revelație, reînvie întreagă creație, La o primăvară dulce, a Fiul Tău iubit. Glasul Tău Doamne, ne ridică din neființă, Făcând să crească din iubire rădăcini. Referință Bibliografică: Din iubire cresc rădăcini / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2050, Anul VI
DIN IUBIRE CRESC RĂDĂCINI de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/377674_a_379003]
-
altfel, însuși Bill Hughes amintește într-o paranteză din primul capitol că „Papa Clement a suprimat ordinul iezuit în anul 1773”. Și chiar dacă în paragraful următor susține că în 1815, concomitent cu „Sfânta Alianță”, papa Pius al VII-lea a reînviat ordinul „în toată puterea lui”, bunul simț și logica ne obligă să nu fim de-acord cu această afirmație pe cât de tranșantă, pe atât de hazardantă. Și iată de ce. Orice organizație, inclusiv ordinele călugărești (franciscan, capucin etc.) își are momentul
ŞTIAŢI CĂ CEI MAI AFURISIŢI TERORIŞTI AI PLANETEI SUNT IEZUIŢII? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378515_a_379844]
-
plecați voi, tinerii să vă aerisiți, să vă bucurați de timpul acesta frumos. Astea fiind planificate, au urcat doar cu o mașină, desigur a lui Criști, el era gazdă bună până la capăt. Acolo, sus, în Poiana au simțit nevoia să reînvie acea frumoasă toamnă de la care au trecut aproape cinci ani. Probabil voi sunteți destul de des pe aceste locuri, dar noi nu am mai fost decât atunci după căsătorie, am facut un fel de săptămâna de miere, zise Mihai. Nici noi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378567_a_379896]
-
duse, doi cai despiedicați Ce-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare. Un strop de ploaie rece îmi curge peste dor Stingându-i fără milă și ultima zvâcnire, Visez ca tu să fii un sfânt sau vrăjitor Și să reînvii scânteia din trista mea simțire. O clipă fără noimă se-așează pe-a mea față Parcă devin o mască de tragi-comedie, Zâmbesc și plâng, m-agăț de-un fir de ață Și-aș vrea să urc la tine, dar ora
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
de plecare,Am gândurile duse, doi cai despiedicațiCe-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare.Un strop de ploaie rece îmi curge peste dorStingându-i fără milă și ultima zvâcnire,Visez ca tu să fii un sfânt sau vrăjitorși să reînvii scânteia din trista mea simțire.O clipă fără noimă se-așează pe-a mea fațăParcă devin o mască de tragi-comedie,Zâmbesc și plâng, m-agăț de-un fir de ațăși-aș vrea să urc la tine, dar ora e pustie.Te
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
2268 din 17 martie 2017. Mă trezesc și buimacă privesc aripile rămase din zborul oniric, sunt încă ude de lacrima regretului venit cam târziu și înțeleg că trebuie să caut roșul macilor din lanul cu grâu pârguit, doar el va reînvia dorința devenită amintire. Încep să mă curăț prin ruga-spovedanie iubind mai presus de orice taina cuvântului nerostit, sfințesc fiecare gând cu lacrima, Dumnezeului Cuvânt, ca vrerea să-și recapete suflul și să se prindă în hora albastră alături de visuri surori
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
prindă în hora albastră alături de visuri surori. Citește mai mult Mă trezesc și buimacă privesc aripile rămase dinzborul oniric,sunt încă ude de lacrima regretuluivenit cam târziuși înțeleg că trebuie să caut roșulmacilor din lanul cu grâupârguit,doar el va reînvia dorințadevenită amintire.Încep să mă curăț prin ruga-spovedanieiubind mai presus de oricetaina cuvântului nerostit,sfințesc fiecare gând cu lacrima,Dumnezeului Cuvânt,ca vrerea să-și recapete suflulși să se prindă în horaalbastrăalături de visuri surori.... XI. DOR DE DUCĂ, de
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PLOAIA.... Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1672 din 30 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă trist și liniștit... Orășelul obosit Reînvie... Aburi, valuri Se înalță-n cer, subit. Seara ne îmbracă-n umbre Trupurile pe trotuar, Se aude-un dangăt sumbru... Zvon mortuar.... Viața ritmu-ncetinește Ne-ndreptăm ușor spre vis, Printre nori apare luna ( Din abis) Doar o clipă... Nu dă
PLOAIA.... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379924_a_381253]
-
alcătuiri de cărți elevate și atractive, cu și despre oameni de valoare, întocmai așa: cu „Destine ca-n filme”. Noua carte, lucrată împreună cu Iuliana Marciuc și tocmai lansată în ambianța boierească a restaurantului „Jariștea” din București, un spațiu public ce reînvie evurile încremenite în istorie nu doar cu decorul copiat armonios și estetic din vechile timpuri, ci viu ca ziua de azi, cu boiereasa dragă nouă prin cine este realmente și prin nobilele doamne ale salonului de altădată ce, prin rodul
IULIANA MARCIUC, OANA GEORGESCU „DESTINE CA-N FILME”, O CARTE ELEVATĂ ŞI ATRACTIVĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381813_a_383142]