2,551 matches
-
în 449, Leon a precizat faptul că monofiziții sunt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II-lea, a reușit să obțină convocarea unui al doilea conciliu la Efes, tot în 449; aici, ereticul a fost reabilitat, iar legații pontificali n-au fost nici măcar ascultați. Leon a protestat energic împotriva acestui abuz și a reușit să obțină de la succesorul lui Theodosius, Marcian, un al doilea conciliu care a fost convocat în 451 la Calcedon. În ciuda colaborării cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anii 416-418 menite să limiteze activitatea grupurilor de paralabani, un fel de infirmieri care, în realitate, erau gărzile înarmate ale episcopului. Probabil pentru a menține bunele raporturi ci Biserica din Roma, Chiril a acceptat totuși, începând cu anul 417, să reabiliteze treptat figura lui Ioan Hrisostomul. Însă, în activitatea sa, faza care avea să producă cele mai însemnate consecințe a început odată cu numirea presbiterului antiohian Nestorios ca arhiepiscop de Constantinopol la 10 aprilie 428. Faptul că episcop al capitalei devenise un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
către sfârșitul vieții sale, în care acesta declară că e de acord cu condamnarea lui Eutihie de către papa Leon în Tomus ad Flavianum, apără corectitudinea propriilor opinii și își exprimă dorința de a participa la un conciliu unde să fie reabilitat. Considerată un fals de către Loofs și de către predecesorii săi, această epistolă trebuie considerată autentică după publicarea Cărții lui Heraclid (cf. aici, mai jos) cu care are multe similitudini. S-au păstrat și fragmente din două opere polemice. Una este Tragedia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Flavian (aici, p. ???), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire. Însă conciliul din Efes din 449, controlat de Dioscor, în ciuda protestelor legaților romani (papa Leon a definit apoi sinodul drept o „tâlhărie”), l-a reabilitat pe Eutihie, l-a depus și l-a demis pe Flavian, care a murit la puțin timp după aceea nu fără a fi lansat un apel către Leon, și i-a depus și pe principalii reprezentanți ai teologiei antiohiene, Teodoret
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și în mod oficial cu Iustinian, se va dezvolta inițiativa „neocalcedonienilor” care admiteau ambele formule - „două naturi” și „o singură natură” - (a se vedea aici, mai jos, p. ???). Pe planul disciplinei ecleziastice, conciliul l-a depus pe Dioscor, l-a reabilitat pe Flavian și i-a readus pe scaunul episcopal pe Teodoret (care, până la urmă, a fost nevoit să-l condamne pe Nestorios) și pe Iba, menținând condamnarea lui Nestorios. Au fost aprobate treizeci de canoane dintre care al douăzeci și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
februarie 448 și i se fixează domiciliu forțat în orașul său natal pe care nu-l cunoaștem; „brigandajul” de la Efes din august 449 îl anatemizează. Pare să fi murit la puțin timp după aceea pentru că nu apare printre victimele „brigandajului” reabilitate la Calcedon. A rămas de la el, în Actele de la Efes, o scrisoare expediată de la Constantinopol episcopilor orientali care îl trimiseseră acolo, în care relatează primele sale inițiative legate de cauza lui Nestorios; din nefericire, a ajuns în urma trimișilor conciliului chirilian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în termenii lui Virgil Nemoianu, este întotdeauna subversiv în raport cu paradigmele centrale ale unui timp anume). Existența anodină a unor inși de obicei anonimi (atunci când nu răspund unor nume sforăitoare ca Epaminonda Geoagiu) ocupă locul central în prozele lui H., care reabilitează o zonă semnificativă a realului: zile obișnuite, întâmplări, muncă, evenimente, mici habitudini. Un etcetera le-ar cuprinde. La fel ca Ioan Lăcustă, Ioan Groșan, Cristian Teodorescu și alții, prozatorul stă, declarat, la ușa domnului Caragiale. Îi lipsește însă neutralitatea absolută
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
În 1946, adera la ȘED și este numit la Universitatea din Leipzig, unde conduce Institutul pentru Istorie Universală și Cultură (1948-1969). Este exclus din ȘED În 1951 sub acuzația de „titoism” și i se retrage titlul de rezistent Împotriva nazismului. Reabilitat ulterior, Își continuă activitatea profesională. A aderat la PDS În decembrie 1989 și a fost ales președinte de onoare al comisiei de contraancheta privind istoria Germaniei, organizată de acest partid (Alternative Enquete-Kommission zur deutsche Geschichte). Leo Stern (1901-1982), considerat drept
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
reversul sau delegitimant, si la noul cuplu antagonist, ideologia liberală și naționalismul, care constituie principalele referințe ale perioadei «postcomuniste». În română literară curentă, cuvantul «ideologie» și-a dobândit noblețea de când au apărut noii ideologi și ideologiile nonsau anti-comuniste au fost reabilitate. Această schimbare de statut a producțiilor ideologice este o consecință directă a democratizării politice și a schimbărilor structurale intervenite În câmpul intelectual după 1990, inclusiv prin politizarea intelectualilor. Prin analogie cu definiția câmpului politic propusă de Christian de Montlibert (1997
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a unei continuități a rezistenței anticomuniste. Cei care nu și-au renegat trecutul, În maniera lui Mircea Eliade, au fost sacralizați că fondatori de istorie, În vreme ce ceilalți, «democrați» Într-un regim de democrație populară repudiata că totalitara, sau foștii fasciști reabilitați sub Ceaușescu și acceptându-i cenzură au fost marcați cu stigmatul «colaborării». Răsturnarea ordinii morale și politice «comuniste» a legitimat orice formă de rezistență și În mod special cele Înnobilate prin vechime și radicalism. Este situația paradoxala a lui Constantin
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Generalsekretăr eher dazu verhalfen, höhere Stufen în der Hierarchie zu erklimmen, als eigenverantwortliche sachliche Arbeit” (Modrow, 1994, p. 65). Fost disident sovietic, Alexander Zinoviev (1922-2006), expulzat din URSS În 1978, a trăit În exil pînă În 1999, cînd a fost reabilitat În Rusia. S-a făcut remarcat printr-o serie de luări de poziție antioccidentale și antiamericane În ultimii ani ai vieții. Comitetul director al partidului (Parteivorstand) include și alte persoane, dar cei patru ocupă un loc de frunte. Datele biografice
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
e afectată de retorica așa-numitei lirici angajate, însă dincolo de acest compromis inevitabil (care în anii ’50 condiționa orice debut literar) se constată o schimbare esențială, o adevărată mutație în poezia românească postbelică, scoțând discursul din inerția versificației plate și reabilitând totodată egotismul liric. Versurile lui L. sunt un demers major de recuperare a tradiției și de înnoire a poeziei. Lumea satului, viziunea și structurile specifice folclorului poetic sunt absorbite de o sensibilitate proaspătă, zguduită de convulsiile unei istorii agresive, care
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
Talex și publicate în „Les Cahiers Panaït Istrati” (3/1976, 7/1977). Ca urmare, în ziarul „L’ Humanité” din 21 aprilie 1978 va fi inserat articolul Sur le nouveau Gorki balcanic de Claude Prévost, care respinge incriminările lui Barbusse și reabilitează memoria lui I. Ca scriitor, I. a avut un destin prea puțin fericit. Datorită faptului că și-a compus o mare parte a operei în limba franceză, a fost considerat în Franța scriitor român, iar în România, scriitor „francez”, neaflându
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
N.I. Rusu, Raul Teodorescu - redactori. Într-o Predoslovie se exprimă intenția de a oglindi cât mai complet viața culturală și socială din epocă. Criticând „moravurile literare de astăzi”, redactorii promit să lupte „împotriva acestei realități dezastruoase” și să încerce a reabilita „demnitatea pierdută a scriitorului român”. Programul este expus mai clar în alt articol din numărul inaugural, unde se spune: „Critica va fi pozitivă sau negativă, după dreptate. Nu în înțelesul că vom fi un magazin literar al tuturor exhibițiilor timpului
RITMUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289284_a_290613]
-
lege frământările unui preot care oscilează între dorința de a se recăsători și gândul tainic ce pune la îndoială omnipotența divină. Deși pe parcurs tensiunea acțiunii este diminuată din cauza dialogului banal și a excesivei detalieri psihologice, inadecvată genului, drama se reabilitează întrucâtva prin finalul ambiguu, șocant: o femeie cade pe scări în timp ce un glonț pornește din arma unui bărbat, fără să fie precizată direcția, interpretarea rămânând astfel deschisă, între ipoteza sinuciderii și cea a asasinatului. Motive biblice apar în drama în
SABARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289415_a_290744]
-
simplă răsturnare de roluri. Lucrurile se complică neprevăzut prin refuzul lui Rudy de a fi soțul unei femei ca Tofana. Rudy se înapoiase din străinătate plictisit de viața frivolă pe care o dusese ca protejat al fustelor, decis să se „reabiliteze” printr-o muncă pe măsura puterilor lui. Este, de fapt, cazul Tofanei, la un nivel coborât. Cerându-l de bărbat, Tofana îi oferă exact situația pe care el o avusese și înainte de a o cunoaște, pecetluită de un document legal
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
ideologia de partid, controlată de administrația de stat. Deseori chiar și scriitori din capitală, unde atmosfera era adesea și mai apăsătoare, au privit cu speranță și încredere înspre revista de la Cluj, unde se semnalau periodic manifestări de demnitate intelectuală, erau reabilitați scriitori interbelici „interziși”. De pildă, în 1954, lui Lucian Blaga i se publică fragmente din traducerea la Faust de Goethe. Apoi, în 1963-1964, aici apar mai întâi scrieri care îi redau circuitului literar pe V. Voiculescu, Ion Vinea, Lucian Blaga
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
s-au succedat în ritm rapid păreau să fi potolit erezia. Dar nu s-a întîmplat așa, fiindcă Pelagius, după ce se refugiase în Palestina, obținuse un succes notabil disociindu-se de poziția extremistă a lui Celestius. Ca urmare, a fost reabilitat de un conciliu ținut la Diospolis la sfîrșitul lui 415 și a fost apărat de mai mulți episcopi din Orient. La Diospolis, apărarea ortodoxiei universale fusese încredințată unor persoane mai puțin abile și mai puțin înzestrate decît Augustin; cu cîteva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 449, Leon a precizat faptul că monofiziții sînt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II-lea, a reușit să obțină convocarea unui al doilea conciliu la Efes, tot în 449; aici ereticul a fost reabilitat, iar legații pontificali n-au fost nici măcar ascultați. Leon a protestat energic împotriva acestui abuz și a reușit să obțină de la succesorul lui Theodosius, Marcian, un al doilea conciliu, convocat în 451 la Calcedon. în ciuda colaborării cu împăratul, Leon a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anii 416-418, menite să limiteze activitatea grupurilor de parabalani, un fel de infirmieri care, în realitate, erau gărzile înarmate ale episcopului. Probabil pentru a menține bunele raporturi ci Biserica din Roma, Chiril a acceptat totuși, începînd cu anul 417, să reabiliteze treptat figura lui Ioan Hrisostomul. în activitatea sa însă, faza care avea să producă cele mai însemnate consecințe a început o dată cu numirea prezbiterului antiohian Nestorie ca arhiepiscop de Constantinopol la 10 aprilie 428. Faptul că un reprezentant al unei autorități
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
către sfîrșitul vieții sale, în care acesta declară că e de acord cu condamnarea lui Eutihie de către papa Leon în Tomus ad Flavianum, apără corectitudinea propriilor opinii și își exprimă dorința de a participa la un conciliu unde să fie reabilitat. Considerată un fals de către Loofs și de către predecesorii săi, această epistolă trebuie considerată autentică după publicarea Cărții lui Heraclid (cf. infra) cu care are multe similitudini. S-au păstrat fragmente și din două opere polemice. Una este Tragedia, care figurează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cf. p. 000), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire. însă sinodul de la Efes din 449, controlat de Dioscor, în ciuda protestelor legaților romani (papa Leon a definit apoi sinodul drept o „tîlhărie”), l-a reabilitat pe Eutihie, l-a depus și l-a demis pe Flavian, care a murit la puțin timp după aceea, nu fără a fi lansat un apel către Leon, și i-a depus și pe principalii reprezentanți ai teologiei antiohiene, Teodoret
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Iustin I și în mod „oficial” o dată cu Iustinian, se va dezvolta inițiativa „neocalcedonienilor”, care admiteau ambele formule, „două naturi” și „o singură natură” (cf. infra, p. 000). Pe planul disciplinei ecleziastice, conciliul l-a depus pe Dioscor, l-a reabilitat pe Flavian și i-a readus pe scaunul episcopal pe Teodoret (care, pînă la urmă, a fost nevoit să-l condamne pe Nestorie) și pe Iba, menținînd condamnarea lui Nestorie. A aprobat treizeci de canoane, dintre care al douăzeci și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imperial din 17 februarie 448, fixîndu-i-se domiciliu forțat în orașul său natal, pe care nu-l cunoaștem; „tîlhăria” de la Efes, din august 449, îl anatemizează. Pare să fi murit la puțin timp după aceea, pentru că nu apare printre victimele „tîlhăriei” reabilitate la Calcedon. A rămas de la el, în Actele de la Efes, o scrisoare expediată de la Constantinopol episcopilor orientali care îl trimiseseră acolo, unde relatează primele sale inițiative legate de cauza lui Nestorie; din nefericire, a ajuns în urma trimișilor conciliului chirilian, iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și mesianismul de factură esențial metafizică al creștinismului. Comparația implică doi termeni radical opuși, conținuți în Vechiul Testament, cel dintâi, și în Noul Testament, cel de‑al doilea. Între alte merite ale lui Peerbolte se numără și acela de a‑l fi reabilitat pe E. Lohmeyer, „denunțat” de Jenks ca unul dintre cei care îi urmează lui Bousset. În articolul său, „Antichrist”, publicat în Reallexikon für Antike und Christentum, 1941, vol. 1, pp. 450‑457, Lohmeyer inventariază numeroase „motive tradiționale” care apar în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]