7,813 matches
-
ce frizează ficțiunea și care povestită și repetată își pierde orice sens. Este observația pe care o face Derek pe marginea tragicei morți a fiului lui Katie și Leonid, în urma unei supradoze de droguri. Tot repetat, evenimentul se golește de real, devine ficțiune. Și tot el, invitat să țină o conferință despre ,,idealul epicurean în lumea postmodernă", notează că lumea contemporană se bucură de o ,,comunicare instantanee dar insignifiantă", pierzînd arta de a coresponda, de a conversa, de a pregăti și
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
apoi întins la uscat pe garduri și îmbrăcat direct pe piele. Acesta e Vasile Ștefănescu", "Un animal ciudat, perfect împărțit în două" este Tudor Țopa, iar I. Verdeș pare "foarte gonflabil" etc. Alteori portretele se conturează prin acumulări, prin suspendarea realului și imaginarea unor povești: După ce au fost făcute și brațele, și picioarele, și bustul, și unghiile, și capul, la sfârșit de tot s-a constatat că nu i se puseseră ochii. În magazie nu mai erau decât globuri oculare pentru
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
lor, mâna care le atinge tremură, ochiul care le vede le pătrunde intimitatea. Dacă, de pildă, în baladele lui Ioanichie Olteanu consemnăm o ușoară undă de ironie, Dominic Stanca îngroașă această undă până la un naturalism care nu evită grotescul, redimensionarea realului în mod aproape expresionist. Aici, în acest expresionism trebuie căutată contribuția originală, de o strictă modernitate, a poetului Dominic Stanca. La el clasicismul și romantismul au fost depășite tocmai în direcția unei expresivități tranșante, a unui pitoresc care nu trădează
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
ea rămîne în autobuz și nu se mai întîlnesc niciodată. Și la început autorul ne spune: "Pe ea o cheamă Carolina. în text, păstrez numele ei real, frumusețea ei reală. Tot ce-i frumos în povestirea aceasta este real: este realul acestor ființe. Și invers, tot ce-i trenant sau monoton este imaginarul meu." Majoritatea poveștilor sînt reale, ni se spune și ni se repetă. Mare parte par să fie chiar autobiografice, vorbesc despre experiența unui est-european aflat la Antipozi, în
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
autonomie literară acestor întîmplări, așa cum îndeobște vor scriitorii, ci parcurge un drum invers. Vrea să le reintegreze într-un complex de semnificații ce a devenit între timp opac ochiului neexersat. De aici structura aparent haotică, ruperile de ritm, dezordinea specifică realului care se păstrează în prozele lui Vasile Andru. Firește că și o estetică postmodernă a construirii textului poate fi invocată, scriitorul nu e nicidecum străin de montajul complex al prozei scurte optzeciste, dar insist să cred că nu preocupările de
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
la Maiorescu, optzeciștii spun că se întorc la Caragiale. Este un gest polemic, dar poate și un mimetism tineresc. Să fie Caragiale "mai" actual decît Maiorescu? Nu se poate pune problema așa. Și nici nu se poate judeca întoarcerea la real a generației '80, ca pe o întoarcere la realul caragialesc. "Caragialismul" deturnează atenția de la programe de notație poetică a realului extrem de complexe și de novatoare. Perspectiva critică asupra "caracteristicilor" pe care le-am enumerat mai sus este din ce în ce mai greu de
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
Este un gest polemic, dar poate și un mimetism tineresc. Să fie Caragiale "mai" actual decît Maiorescu? Nu se poate pune problema așa. Și nici nu se poate judeca întoarcerea la real a generației '80, ca pe o întoarcere la realul caragialesc. "Caragialismul" deturnează atenția de la programe de notație poetică a realului extrem de complexe și de novatoare. Perspectiva critică asupra "caracteristicilor" pe care le-am enumerat mai sus este din ce în ce mai greu de acceptat fără comentarea adecvării lor. Dintre cele șase eseuri
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
fie Caragiale "mai" actual decît Maiorescu? Nu se poate pune problema așa. Și nici nu se poate judeca întoarcerea la real a generației '80, ca pe o întoarcere la realul caragialesc. "Caragialismul" deturnează atenția de la programe de notație poetică a realului extrem de complexe și de novatoare. Perspectiva critică asupra "caracteristicilor" pe care le-am enumerat mai sus este din ce în ce mai greu de acceptat fără comentarea adecvării lor. Dintre cele șase eseuri dedicate poeților, se remarcă "Poezie și radicalitate morală", despre Mariana Marin
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
și să-l comentez cum i se cuvine. Autoarea mărturisește că n-a ținut un jurnal, decît, puțină vreme în 1977, pentru perioada evocată (1960-1980), slujindu-se de jurnalul soțului d-sale și de scrisorile către el pentru a reînvia realul din cenușa amintirilor. La �Europa liberă� cei doi prea stimați comentatori au început să lucreze din 1967. Și asta datorită regretatului Noel Bernard, considerat cel mai bun director al acelui post de radio care, prin inteligența și diligențele întreprinse pe
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
al ei, dar și al filmului (deci și al spectatorului). Evident, un asemenea film și un asemenea personaj nu pot fi degustate de cei al cărui gust cinematografic se reduce la filmul hollywoodian - "Ceea ce ne interesează este modul în care realul hrănește și este scânteia ce declanșează ficțiunea și cum ficțiunea devine o privire asupra realului" - afirmă frații Dardenne. Aceeași intenție au avut-o și realizatorii unei alte pelicule ce a șocat anumite obișnuințe: Condiția câinilor (State of Dogs, 1998), un
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
un asemenea personaj nu pot fi degustate de cei al cărui gust cinematografic se reduce la filmul hollywoodian - "Ceea ce ne interesează este modul în care realul hrănește și este scânteia ce declanșează ficțiunea și cum ficțiunea devine o privire asupra realului" - afirmă frații Dardenne. Aceeași intenție au avut-o și realizatorii unei alte pelicule ce a șocat anumite obișnuințe: Condiția câinilor (State of Dogs, 1998), un film de debut datorat belgianului Peter Brosens (39 de ani, licențiat în geografie și antropologie
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
care își petrece un interval pe moșia profesorului Serebreakov, retras la țară ca urmare a ieșirii la pensie. Totul în jur este concret, obiectele au consistență și utilizare. Deodată ceva - o lumină, un miros, o voce, temperatura - creează breșe în real și zărești și auzi poezia, irealul cu misterul lui, auzi cum joacă tăcerile pe scenă și cum ți se naște relația directă și indestructibilă cu spectacolul, cu fiecare personaj în parte, cum ritmul interior se modifică și se pune în
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
E o lume, în egală măsură, a cuvintelor și a Bibliotecii, a convențiilor romanești reciclate, ironizate, cu o mare libertate ludică și cu o evidentă plăcere a "manipulării" postmoderne: aluziile livrești sunt numeroase, intertextul funcționează productiv și spectaculos, relativizând sentimentul "realului" dar neanulându-l, căci prozatorul are un remarcabil simț al concretului, surprins și recreat în detalii semnificative, în culori și reliefuri reverberante. Și e de notat imediat amprenta discret lirică a acestor proze în care sub lejeritatea unei scriituri jucăușe
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
o lucrare aparte, nu ne oferă niciodată o gândire constituită dinainte. Romanul înseamnă să pornești cu niște personaje, situații, iar apoi poți fi tu însuți uimit de ceea ce se întîmplă... Când scrii romane, există, desigur, un joc, - un joc cu realul, cu realismul, cu ceea ce poți capta, ceva care ar fi adevărat în realitate, iar această situație de invadare de către lucruri, de către obiecte, această superficialitate - cred că toate acestea vin mai mult din lumea din afară decât din mine, e ceva
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
decât din mine, e ceva care corespunde unui moment istoric și unui loc anume, care este Europa sfârșitului de secol XX... Pe de altă parte, vă referiți la Bibliotecă... Da, într-adevăr, dacă vorbim despre realism, despre ceea ce vedem în real, trebuie să spun că în viața mea am mult mai multe raporturi cu cărțile decât cu alte obiecte. La urma urmelor, operele literare sunt tot atât de reale ca tot ce poate fi real, - vapoarele, casele, orașele... Prin urmare, ele sunt foarte
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
măsură, adică, la un capăt, construcția abstractă a unor forme foarte solide și foarte complexe, iar la celălalt construcția minimală a detaliilor - o culoare, un obiect, un cer, o insectă, toată această muncă măruntă, făcută cu lupa, de auscultare a realului; iar la cealaltă extremitate, cum spuneam, acele mari construcții, acel soi de structuri pe care romanul le poate impune realității, care, ea, nu e construită într-un chip atât de stabil și de puternic... În Femeia perfectă, într-adevăr, personajul
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
dispare și cea din urmă redută sudistă din ea rămînînd nepieritor doar forma, doar stilul pe care Sartre îl demontează cu atîta pizmă, sper, dacă nu rea-credință. Cît privește Ritualul zilnic, el este însuși Ritualul biblic, i-real developînd miezul realului. * Profit de prilej ca să reproduc cîteva pagini din traducerea magnifică a lui Mircea Ivănescu făcută unuia dintre romanele de bază, ale lui Faulkner în anul 1975, la Editura Univers, - ABSALOM, ABSALOM! (începutul). * "Începuseră puțin după orele două și pînă aproape
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
buzoiană postrevoluționară, producînd un gen aparte de texte. Pînă și un "supertextuant" și experimentator ca Gheorghe Ene a fost copleșit de o febră extraestetică. Cu binecunoscutele sale arme (jocul de cuvinte, mai ales) autorul s-a "placat" cu ironie pe real, pe cotidian. În prefață, Gheorghe Ene își enunță intenția de a resuscita atitudinea caragialescă în publicistică. Cît de benefică a fost această ieșire în lume? După lectura culegerii de articole Aromanul trandafirului, verdictul nu este ușor de dat. Ca și
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
lumii vegetale, pentru plantele care capătă o anume hieratică prin uscăciune și prin mumificare, acest catalog este și o mărturie asupra unor căutări artistice nemijlocite, dar și o încercare de proiecție estetică și de hermeneutică a formei care implică simultan realul imanent și modalitățile de codificare a acestuia. În același sens, catalogul lui Peter Jecza constituie și o componentă a expoziției pe care acesta a realizat-o în propria sa galerie de la Timișioara, dar și un inventar și o analiză critică
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
maschezi dovezile care, retrospectiv, îți vor face surprizele să pară convingătoare atunci când se produc. Textul romanțios tradițional tinde să aglomereze surprize, fără să le facă câtuși de puțin convingătoare. Romanul realist încearcă să le facă să pară parte din reprezentarea realului. "Contractul" cu lectorul depinde în parte de tipul de operă, de regulile implicite care o guvernează. Am intitulat Small World un "romanț universitar" ca să-mi acord privilegiul de a include în intrigă o mulțime de răsuceli și coincidențe improbabile. L.V.
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Cadavrele florei și faunei naționale/ Preparate savant. Noi trebuia să fim veseli,/ Trebuia să spunem cuvinte/ Care să nu poată fi uitate ușor" (Planetă de sulf). Însă nevoia de poezie ideală revine intempestiv, chiar în miezul acestui naturalism sufocant. Disfuncționalitățile realului tind a se compensa prin funcționalitatea poeziei ca inefabil, ca intangibil ce se transmite concretului: "E ora Păstorului, cînd mă trezesc,/ Îngrozit, lîngă tine.// Doar aerul înghețat mă împiedică/ Să mă descompun./ Să-mbib cearceaful, să mă scurg pe covor
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
terminus e, în maleficul său, prevalent ca pondere textuală și totodată umorală. Din aranjamentul de interferențe al celor două medii se degajă soluția pregnantă a eroziunii, a dezamăgirii, a "căderii". Sentimentalul pierde teren, întrucît psihia actantului se realcătuiește sub semnul realului brutal: În noaptea dinaintea căderii meteoriților/ Arbuștii ornamentali au simțit cum se macină/ Venele lor subțiri de o necunoscută sămînță./ Era ca și cum o omidă s-ar fi tîrît/ Peste organele lor cristaline, acoperindu-le/ Cu o peliculă de argint, împiedicîndu-le
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
încă vreo douăzeci de rînduri cu nici o cratimă pusă ca lumea), rîdem, dar nu credem. Autentice ar fi fost niște hipercorectitudini, niște amestecuri de ortografie corectă cu greșeli grave. Un asemenea lanț de erori nu e autentic, deși, poate, e... real. De asemenea, cititorul va rîde mai puțin și va medita mai mult la agresivitatea analfabetă unor astfel de texte. Există un anumit tragism care amenință volumul lui Istodor. Interviul care descrie starea incredibilă a unui pensionar nevoit să mănînce pîine
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
desprinde de țărm" (Corabia cu poeți). Însă lucrurile sînt departe de simplitatea unei scheme istorice ori etice, împrejurare conștientizată pe deplin de poetă - și aici credem că rezidă un punct cu deosebire dureros al inadaptării sale. În fața unor aberații ale realului, poezia se repliază, resorbindu-și idealismele, transformîndu-le în propria-i substanță iremediabil dramatică. Jocul intelectual și sentimental pe trapezul civic cade în abisul deziluziilor, asupra cărora specificul liric poate referi cu acuitate. "Corabia cu poeți" e un simbol al împlinirii
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
horațian (carpe diem), catullian, ovidian, filtrând și ecouri din Elytis, Montale, Ritsos, gramatica acestora de epitaf și aforism evidențiindu-se în poemele scurte, unele admirabile. Un compendiu de instantanee ce atestă spirit de asimilare și puterea de transfigurare a unui real nefast în faste, memorabile efigii și embleme, cu sentimentul atașamentuilui față de valorile vieții. Nimic tragic, nimic sfâșietor în poezia lui Motoc, de vreme ce poetul în vocația iubirii (amor vincit omnia) de a eclipsa dizarmonia și negativitatea lumii. Hiperbola și climaxul sunt
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]