19,575 matches
-
evidentelor ecouri din suprarealiști sau din optzeciști pe care, de altfel, și le asumă: "fii mai atent când înoți în cuvinte, îmi spui tu/ curentele literare sunt precum curentele oceanice - calde și reci/ umanismul, gellunaumismul și celelalte curente calde și reci/ au fost deja inventate/ naufragiile - de asemenea, și ele" (Inumanism). Unul dintre poeme amintește de Nigredo al lui Gellu Naum și de poezia grafică, alteori pagina e goală dar poemul se cheamă tocmai Disparitzia și oricum e urmat de poemul
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
silențioase străbăteau spațiul de legendă medievală, germană. În mijlocul tăcerii, din cînd în cînd troznetul, geamătul cîte unui trunchi poate mai înalt decît toate și, de aceea, prinzînd numai el de sus de tot, în vîrf cîte o poală de vînt rece, tăioasă, nepercepută de ceilalți arbori mai mici, turbura liniștea. Pămîntul uscat, plin de cetina îngălbenită mirosea a rășină curată, a biserică în sărbătoare. Numai fagii luminoși, prietenoși, păgîni (i se păreau inginerului-vagabond), cu trunchiurile lor îndrăznețe, imponderabile, ca aluminiul industriei
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
proză lirică decât poezie prozaică. L.V.: O ultimă întrebare: cât anume știți despre realitatea comunistă pe care ați descris-o în The Porcupine? Ce înseamnă pentru dvs. căderea comunismului? J.B.: M-am născut în 1946, deci sunt copil al Războiului rece. Am studiat rusa la școală și la facultate. în 1965 am făcut o lungă excursie cu prietenii - am condus din Anglia, prin Germania și Polonia, până-n Rusia, Leningrad, Kiev, Odesa, apoi în România, Ungaria, Cehoslovacia și înapoi acasă. Am vizitat
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
antifascistă. Radiografia lirică merge însă până în adâncul totalitarismului, fie el roșu sau brun, pregnanța morală însoțindu-se și luptându-se cu plastica elementului malign: Câtă frumusețe se poate ascunde/ sub cearcănele tale, demnitate?// Iată-mă cum muncesc aici,/ în atelierele reci,/ cum îmi oblig tinerețea la penitență,/ cum refuz să cred că dincolo de ferestre/ se naște ceva care nu-mi seamănă./ Și cui aș putea explica/ dorința ascunsă/ (viermele gânditor)/ de a mi se întâmpla lucruri obișnuite?/ Uneori îmi imaginez/ o
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
disoluției, îi este preferată acum suprafața perfectă, imaculată și abstractă a pînzei. Materialitatea acesteia dispare în fața absolutei sale monotonii, iar tonurile cromatice crude și fără vreun suport figurativ capătă și ele, prin raportare la tehnica directă a colajului, o impersonalitate rece și nu lipsită de o anume sălbăticie. Expresionismul abstract al acestui nivel, faptul că tonul, suprafața și tușa își sînt suficiente sieși, plasează această componentă a expoziției în zona limbajului pur și viril, sub al cărui impact materia gregară fecundează
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
scenă, cu masca dată de-o parte. Pentru că afară era frig, nu mai știam ce cojoace să pun pe mine, deși înaintam în martie, iar la sfîrșit mi-a fost cald, teribil de cald. Am avut senzația, în acea noapte rece, clară, cu stele, că sînt, brusc, în iulie. Și, oricum, în alt timp. Măscăriciul. Un spectacol de cameră, delicat, fragil și, totuși, puternic. Un spectacol fără dorințe pătimașe, ca cele mai multe dintre dorințele contemporane, de a demonstra ceva cu orice preț
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
ar trăda oarece prețiozitate, mai ales că firele sînt, de obicei, destul de la vedere. Literatura, confiscată de regim, devine repede instrument de "paradă", cale de-a specula emoțiile și de-a forma sensibilități care, întotdeauna, sînt mai greu părăsite decît recile idei. E, în parte, explicația găsită pentru longevitatea, în lumea postrevoluționară, a unor "slăbiciuni" pentru fostele mecanisme de propagandă. Tonul "relatărilor" e, și el, cîteodată aproape duios (ca în capitolul despre mărirea și mizeria Luciei Demetrius), de fapt fin ironic
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
publicat în Gîndirea imediat după moartea scriitorului, redă o întîmplare relevantă povestită lui de către Ion Barbu. Istorioara - o anecdotă despre Mateiu, ca atîtea altele - îl înfățișează pe "ultimul Caragiale" nu numai în postura unui om de spirit din speța umorului rece, dar și "în actul unei adevărate profesiuni estetice de credință". Întîlnindu-l în poarta Academiei Române și întrebîndu-l de noutăți, poetul primește acest uluitor răspuns: "Vin de la Biblioteca Academiei Române, unde cer din cînd în cînd vechiului meu prieten, domnul Obedenaru, cartea în
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
chiar ros de sentimentul unei culpabilități cu sursă obscură: "în somn, îngerii nopții venit-au perechi/ Cu vorbe m-au biciuit, m-au judecat/ ești vinovat, ești vinovat, vinovat". Acești îngeri negri, damnatori așadar "aveau în ochi lacrimi pietrificate și reci". Ei clamează: "Ești vinovat. Pe veci/ m-au condamnat". Vina sa, a fi sărăcit cerul de raze se înscrie în domeniul creativității, cu ceea ce artistul își propune și ce realizează, față de înălțimea țintelor. De altminteri, oscilația între absolut și relativ
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
sau pentru tratarea strictă a structurii extratemporale, considerată ca fiind o perpetuă variațiune a unei entități tematice aflată într-o veșnică aventură. începînd cu anii '60 ai secolului 20, serialismul s-a scufundat în apele tot mai tulburi și mai reci ale aleatorismului, ale muzicilor stochastice ori electroacustice, dominate de sunetul-gest, sunetul-pur, de zgomote sau armonicele naturale. Aflat în faza lui integrală, absorbantă și acaparatoare, serialismul a devenit în cele din urmă caduc, un non-sens, fiind devansat de alte forme hegemonice
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
bună seamă, criticii de poezie. Gîndită, atunci cînd ia în cătare autorii "la zi", ca o ramă clasică punînd discret în valoare un tablou de avangardă, trece ușor de la iglița de brodat (înțepat...) pe marginea versurilor, la judecăți transparente și "reci", de "top". Echilibrul între o anume cochetărie de cititor de poezii, pe cît de rutinat, pe-atît de inocent și responsabilitatea criticului "de verdict" îi reușește, ca (aproape) nimănui altcuiva, lui Al. Cistelecan. După un prim "tur de forță" (a argumentelor
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
testiculele de luna ruginită/ printre pulpe de cristal însorite în timpul concepției/ cu lumina viermilor de mătase prin vulvele fremătînd". Formația medicală a poetului se rostește și în pasaje încă mai elocvente: "mașinile de morgă deșertau sacii de plastic pe caldarîmurile reci pe admiterea mea la medicină/ pe zilele lungi pînă seara printre cadavre reactanți/ chimici și modele fiziologice de excitare electrică a picioarelor/ de broască răstignite pe greața insuportabilă/ adevărați actori profesorii de la medicină defulîndu-se/ profesorul de anatomie prin sălile de
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
și măsură în creație. Cînd însă este prizonierul conștientizării în exces a propriei condiții de creator, trebuie că nu mai este scăpare. Așa se face că tumefierea progresivă a spiritului creator a făcut din compozitorul contemporan o reptilă cu sînge rece, pe care o înregistrăm mai mult după caracteristicile speciei și mai puțin după visele și gîndurile ce o stăpînesc. Pe de altă parte, sfîrșitul de ciclu ne livrează tot mai abitir tipul compozitorului care, la fel ca și limbile unui
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
Reformase întregul învățămînt. Rămăsese însă cu ortografia dascălului din școala primară! Acest modest învățător trăia în fiecare slovă a marelui reformator... Tot așa trăiesc în părerile noastre literare dascălii de odinioară." Avem, prin urmare, nevoie de o critică lucidă și rece, străină de idiosincrazii, de "slăbiciuni", dar nu de o critică fără modele. A "revizui" niște păreri, care au apărut, neîndoielnic, de undeva, nu înseamnă a le face să moară ci, dimpotrivă, a le face să (mai) trăiască. "Școala" critică, aceea
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
Petre Am suferit și pentru crizanteme, Cănd ruginise-alaiu-ntreg de frunze, Dar tu, iubito, n-ai de ce te teme Ești tot la fel în gândurile-ascunse. Am suferit apoi când flori de gheață Se incrustau în geamuri și la mine În iarna rece,-n orice dimineață, Când mă trezeam cu gândul tot la tine. Și pentru frezii și pentru garoafe Am suferit și-am suspinat din greu, Si pentru floarea prinsă cu agrafe Din părul tău, ce nu mai e al meu. Am
SUFERINTA,TU... de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382664_a_383993]
-
nici nu realiză că venise luna septembrie, care anunța venirea toamnei, chiar dacă vremea nu se răcise. Magazia era plină cu produse culese din livezi, podgorii, sau din câmpiile Bărăganului. Domnul Alexandrescu se pregătea să se aprovizioneze, din belșug, pentru sezonul rece. Mache realiză că venise toamna, în ziua când Maria intră în prăvălie, mirosind a lăcrămioare, datorită apei de colonie cu care se dădea prin spatele micuțelor ei urechiușe, care încadrau coada groasă, ce îi cădea pe spate, și îi zise
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
care să se iubească și să-i fie mereu alături. E fată isteață dar și tare năzdrăvană. Sper să aibă și ceva noroc! Mâncară la cârciuma unde domnul Alexandrescu era cunoscut și tratat cu multă atenție. Mai băură o bere rece, după care trecură pe la gazda Mariei să le salute. După ce își îmbrățișă tatăl, tam-nisam Maria îl luă pe Mache de smocul de păr din față și îi zise: - Bine ai venit, Mache! Cei de la liceu nu ne dau voie să
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
cernită mă duc în sat natal că, văl înlăcrimat pe ochi mi se așează. E dor de maica dusă la cimitir din deal, unde biserica, locuri de veci veghează. Mă podidește plânsul, când intru-n cimitir și mă întâmpină scheletele reci de cruci. Cu lacrima tristeții mai stropesc suvenir de flori, când le împart la măicuța și bunici. Priviri înlăcrimate de dorul celor duși în lumea sortită la veșnică tăcere, ard ca făclia lumânărilor de pe cruci. Când vibrează-n lacrimi, dorul
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
cu cei doi prieteni boemi și artiști cât muntele: Gheorghe Dinică și Ștefan Iordache. E ultimul martor al prieteniei clădite la „Șarpele Roșu” și frânte numai fizic de plecarea pe rând a celor doi grăbiți de eternitate în brațele sale reci și misterioase. Nelu Ploieșteanu e un artist cu rară finețe și grijă să nu supere, să aleagă într-un grup un loc măcar cu o jumătate de pas în urmă, să nu se înghesuie ca păunul în față, să-și
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
Și răsturnând un timp îmi ceri iubire Să-ți vindec cerul de nefericire Să-ți curgă-n vine precum un balsam De bună voie, sufletul ce-l am. * Cuvintele ce-s încă nerostite Le aduni în strofele meșteșugite Ca ochii reci să poată plânge rouă Iar eu să-ți dăruiesc o viață nouă. * de Gabriela Mimi Boroianu 05.03.2015 Referință Bibliografică: Viață nouă / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06 martie 2015. Drepturi de
VIAȚĂ NOUĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382718_a_384047]
-
actualul oraș. Urmau hangarele multor firme și societăți medicale. Dintr-un panou, zâmbea fericit un bărbat cu față de manechin, ce îmbia cu veselie la o ședință de radiații, pentru a scăpa de cancer orice doritor. Anunțul dădea însă oricui fiori reci pe șira spinării. Și parcă asociat cu figura surâzătoare a medicului... încântătoare... dar parcă nu potrivită, ca doctor și pentru un astfel de anunț neobișnuit... Faptul că își afișa ostentativ figura încântată de o astfel de propunere, parcă înfricoșa. Iar
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
am scris pe-un colț de vânt pentru Iubita” De unde vin ? de unde vin ? dintr-o răscruce de gust pelin și altul dulce în zborul lin o adiere de rozmarin ca mângâiere m-a rupt din flori să te îmbete cu reci fiori de Dragobete ca să rămân la ceas de seară lângă-al tău sân dulce fecioară purtat de dor de vrajă plin din ierbi covor de-acolo vin ! *** Blestemul Dragobetelui blestemat sunt să mă țes nou veșmânt pe corp ales vânt
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
pe mijlocuri să te zbați să simți arsură când te-oi săruta pe gură să te-ascunzi ca luna-n nori când te-oi lua de subțiori unde iară să mă țes jar nestins în corp ales cazne dulci și reci fiori rătăcind prin pat de flori mierea lor să te îmbete vrăjită de Dragobete *** Pricină-n sat [sub clopotul vârstei, poetul, o enigmă ...] ademenindu-și somnul să-l cuprindă torcea tăcut din caierul de gânduri născute când prășea porumbu-n rânduri
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
2017 Toate Articolele Autorului O C H I D E F A T Ă Când tremurătoare umbre cad asupra casei mele, Eu din tindă privesc cerul și micuțele lui stele; Gândul, singurul, mă poartă și mă duce printre ele; Raze reci, fața-mi ating, simt că-s ochii dragei mele. Îi văd triști: ei scânteiază, dau lumină-n nopți de vară; Ah! gingășia lor se duse.., și sfioși se-ndepărtară, Că-i doresc precum sclavul, care vrea lanțul să cadă; Ochii
OCHI DE FATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382750_a_384079]
-
simțea cum în aer plutește pericolul. Dintr-o stare de răcoare, aer curat și perfect pentru o plimbare de relaxare, atmosfera devenise sufocantă, greu de respirat, iar o transpirație rece îi invadă corpul. Palmele se umeziră, tălpile și le simțea reci în pantofii sport din picioare, respirația greoaie de parcă tocmai ce ajunsese în vârful unei pante după un urcuș obositor. Ar fi preferat acum să fi rămas cu celelalte două femei în casă, la bucătărie, decât să trăiască acest coșmar. Poate
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]