1,645 matches
-
la o constelație depărtată. Pe fundalul acestei lumini spectrale, uriașul negru Daggoo părea de trei ori mai colosal, ai fi zis că-i chiar norul negru din care țîșnise fulgerul. Gura deschisă a lui Tashtego își dezvăluia dinții albi, de rechin, care aveau o strălucire stranie, ca și cum ar fi fost atinși și ei de flăcările acelea. Iar tatuajele lui Queequeg, luminate de aceleași vîlvătăi supranaturale, ardeau pe trupul lui ca niște flăcări albăstrui, din focul Satanei. întreaga priveliște se șterse odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ascunsă a ființei mele, băiete, ești legat de mine prin frînghii împletite din corzile inimii mele. Hai, să coborâm în cabină. Ă Ce-i asta? exclamă băiatul, privind ținta mîna lui Ahab și pipăind-o. Ia uite ce piele de rechin, catifelată! Vai, dacă sărmanul Pip ar fi fost dezmierdat de o mînă ca asta, poate că nu s-ar mai fi pierdut! E ca o parîmă trainică, de care se pot agăța sufletele slabe. A, domnule căpitan, porunciți-i lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Samson în somn. Ici și colo, pe sus, lunecau aripile albe ca neaua ale unor păsărele imaculate: ele păreau gîndurile; duioase ale aerului - stihia feminină - dar în adîncuri, prin albastrul fără fund al apelor, se vînzoleau leviatanii puternici, espadonii și rechinii - gîndurile aprige, tulburi și ucigașe ale oceanului masculin. Deși atît de deosebite în adînc, ai fi zis că, la suprafață, aerul și marea nu se deosebesc decît prin umbrele și nuanțele lor și că, alcătuind o singură stihie, nu le
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi mirosit stratagema lui Ahab, Moby Dick își schimbă fulgerător poziția, vîrîndu-și capul pieziș sub ambarcațiune, printr-o mișcare ce-i vădea inteligența perfidă. Toate scîndurile și crivacele ambarcațiunii vibrară o clipă, în timp ce balena, culcată pieziș pe spate, aidoma unui rechin care mușcă, îi apuca încet și sigur prova între fălcile-i desfăcute, falca de jos, îngustă și lungă, descriind un cerc în văzduh. Unul din colții monstrului se agăță însă într-un strapazan. Albeața vineție, de mărgăritar, a interiorului acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unui nou atac, Ahab desfășură mai multă saulă, apoi începu să o tragă cu repeziciune, în speranța că în felul acesta o va descîlci. Dar în clipa aceea, în fața ochilor lui apăru o priveliște mai înspăimîntătoare decît boturile sîngeroase ale rechinilor! O sumedenie de harpoane și lăncii, încurcate și răsucite între nodurile saulelor, cu vîrfurile și muchiile scînteietoare, se izbiră de cavaleții de la prova ambarcațiunii lui Ahab. Exista o singură salvare. Apucînd cuțitul de bord și aplecîndu-se în chip primejdios peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să se agațe de vîsle, de coșurile de saulă și de celelalte rămășițe ale epavei; în vreme ce micul Flask sălta în sus și-n jos pe valuri ca o sticlă goală, azvîrlindu-și în sus picioarele ca să scape de fălcile cumplite ale rechinilor; în vreme ce Stubb se milogea să fie pescuit de careva, mai ales că saula lui Ahab, slobodă acum, i-ar fi permis acestuia să intre în vîltoarea înspumată, pentru a salva ce se mai putea - în toiul acestor primejdii înfricoșătoare, ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
te duce, nu te duce! Uite, un om curajos plînge, îndurerat că nu te poate convinge... Ei? Ă La apă! răcni Ahab, smulgîndu-și mîna din aceea a secundului. Echipaj, fii gata! Peste o clipă ambarcațiunea luneca pe sub pupa corabiei. Ă Rechinii, rechinii! strigă un glas de la fereastra de jos a cabinei. întoarce-te, căpitane, întoarce-te! Ahab, însă, nu auzea nimic, deoarece el însuși tocmai striga ceva, astfel încît ambarcațiunea lunecă mai departe. Și totuși glasul acela spusese adevărul: abia se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
duce, nu te duce! Uite, un om curajos plînge, îndurerat că nu te poate convinge... Ei? Ă La apă! răcni Ahab, smulgîndu-și mîna din aceea a secundului. Echipaj, fii gata! Peste o clipă ambarcațiunea luneca pe sub pupa corabiei. Ă Rechinii, rechinii! strigă un glas de la fereastra de jos a cabinei. întoarce-te, căpitane, întoarce-te! Ahab, însă, nu auzea nimic, deoarece el însuși tocmai striga ceva, astfel încît ambarcațiunea lunecă mai departe. Și totuși glasul acela spusese adevărul: abia se desprinsese
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întoarce-te, căpitane, întoarce-te! Ahab, însă, nu auzea nimic, deoarece el însuși tocmai striga ceva, astfel încît ambarcațiunea lunecă mai departe. Și totuși glasul acela spusese adevărul: abia se desprinsese de corabie ambarcațiunea lui Ahab, că o sumedenie de rechini, înălțîndu-se din adîncurile negre de sub coca vasului, începură să muște de vîsle, în clipa cînd acestea coborau în apă; și, în felul acesta, însoțiră tot timpul ambarcațiunea, cu mușcăturile lor perfide. E un lucru care li se întîmplă adesea ambarcațiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
coca vasului, începură să muște de vîsle, în clipa cînd acestea coborau în apă; și, în felul acesta, însoțiră tot timpul ambarcațiunea, cu mușcăturile lor perfide. E un lucru care li se întîmplă adesea ambarcațiunilor pe acele mări împînzite de rechini: aceștia le urmăresc, la fel cum urmăresc vulturii batalioanele ce mărșăluiesc spre răsărit, rotindu-se deasupra stindardelor lor, ca și cum ar ști ce le-așteaptă. Rechinii aceștia erau, însă, primii pe care-i întîlnea Pequod din ziua cînd fusese semnalată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
perfide. E un lucru care li se întîmplă adesea ambarcațiunilor pe acele mări împînzite de rechini: aceștia le urmăresc, la fel cum urmăresc vulturii batalioanele ce mărșăluiesc spre răsărit, rotindu-se deasupra stindardelor lor, ca și cum ar ști ce le-așteaptă. Rechinii aceștia erau, însă, primii pe care-i întîlnea Pequod din ziua cînd fusese semnalată pentru prima oară Balena Albă și, fie din pricină că oamenii din ambarcațiunea lui Ahab erau cu toții niște barbari cu pielea galbenă ca a tigrului, iar carnea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întîlnea Pequod din ziua cînd fusese semnalată pentru prima oară Balena Albă și, fie din pricină că oamenii din ambarcațiunea lui Ahab erau cu toții niște barbari cu pielea galbenă ca a tigrului, iar carnea lor îi ispitea de aceea mai mult pe rechini îse știe că uneori poftele lor sînt ațîțate de această culoare), fie din alte pricini, fapt este că ei se țineau scai de ambarcațiunea lui Ahab, fără să se atingă de celelalte. Ă Inimă de oțel călit! murmură Starbuck, privind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fără să se atingă de celelalte. Ă Inimă de oțel călit! murmură Starbuck, privind peste parapet spre ambarcațiunea ce se depărta. Mai poți oare să te bați vitejește la vederea unei astfel de priveliști? Cînd coca ți-e împresurată de rechini turbați, care te urmăresc cu boturile căscate - și asta, chiar în cea de-a treia zi a vînătorii?! Ziua cea mai primejdioasă! Căci poți fi sigur că, într-o vînătoare de trei zile, cea dintîi e dimineața, a doua e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spinarea ei sau poate că nu era la mijloc decît vreo manevră perfidă. Oricum, ambarcațiunea se apropia din nou de ea, deși avansul balenei fusese mai mic decît cel de data trecută. Barca lui Ahab luneca lin pe apă, dar rechinii se țineau scai de ea, mușcînd cu atîta îndrăzneală vîslele, încît penele acestora erau ferfeniță, iar la fiecare scufundare în apă mai lăsau cîteva așchii din ele. Ă Nu vă pese de ei! Colții ăștia vă țin mai bine babaicile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de ea, mușcînd cu atîta îndrăzneală vîslele, încît penele acestora erau ferfeniță, iar la fiecare scufundare în apă mai lăsau cîteva așchii din ele. Ă Nu vă pese de ei! Colții ăștia vă țin mai bine babaicile. Trageți, băieți! Fălcile rechinilor sînt niște suporturi mai zdravene decît apa în care vă-nfigeți vîslele. Ă Dar la fiece mușcătură, vîslele se fac mai subțiri, domnule! Ă Au să țină destul! Trageți, băieți, nu vă lăsați!... Apoi, în sinea lui: „Dar cine-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai zdravene decît apa în care vă-nfigeți vîslele. Ă Dar la fiece mușcătură, vîslele se fac mai subțiri, domnule! Ă Au să țină destul! Trageți, băieți, nu vă lăsați!... Apoi, în sinea lui: „Dar cine-ar putea spune dacă rechinii ăștia vin ca să se ospăteze cu balena sau cu Ahab?“ Ă Hai, băieți, trageți! adăugă el cu glas tare. Trageți cu putere acum, ne apropiem. Cîrma, apucați cîrma și dați-mi voie să trec! Și spunînd acestea, porni, cu ajutorul a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcut dintr-un sicriu, slobozit datorită arcului său ingenios și flotabilității sale neobișnuite, țîșni cu putere din mare, apoi căzu chiar lîngă mine. Agățat de sicriul acela, am plutit o zi și o noapte pe oceanul catifelat ca un giulgiu. Rechinii lunecau, pașnici, de parcă-ar fi avut boturile ferecate cu lacăte; șoimii sălbatici planau deasupra mea cu pliscurile băgate în teci. A doua zi, am zărit o pînză, care s-a tot apropiat, pînă m-a pescuit din apă. Era corabia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vocabularului apare limpede În strofe din Ceva despre oameni și norme noi, Cântec pentru tovarășul Plan, Lazăr de la Rusca. (Ă). La un poet cu Îndelungată experiență ca Eugen Jebeleanu, regăsim, cu mici variațiuni, aceeași menajerie: el vorbește despre lupi, vulpi, rechini, lilieci etc. Nu e deci de mirare că și Începătorii Într-ale poeziei au adoptat aceleași metode: Constanța Tudorache, de pildă. Aplicarea studiului lui I.V. Stalin la problemele limbii literare este la noi abia la Început. Meritul articolului publicat de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
internaționale care a avut loc la Paris, s-au emis diferite ipoteze și s-a ajuns la următoarele concluzii referitoare la comportamentul neobișnuit observat la unele animale, păsări etc. înaintea cutremurelor: s-a arătat că unii reprezentanți ai faunei marine (rechini, delfini, crocodili etc.) au capacitatea de a percepe modificările câmpului magnetic terestru, manifestări care se produc înaintea declanșării cutremurelor ; de asemenea, s-a apreciat că sunete emise în procesul de fisurare a rocilor aflate deasupra sau sub pragul uman de
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
îmbrăcat, cum zâmbește, ce fel de om pare etc. Asigurați de la început un bun climat de discuție - nici agresiune, nici servilism. Evitați comentariile. Opinia voastră nu contează prea mult. Ea poate chiar să deturneze discuția. Adaptați-vă. Dacă interlocutorul e rechin politic, puneți o întrebare dură și precisă. O bună întrebare de relansare este: „Povestiți-mi cum... De ce?”. Dacă evită să răspundă, reformulați încă o dată. Poate nu a înțeles întrebarea. Întrebări originale? De ce nu. Cereți unele secvențe cu încetinitorul (ce a
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
stăpânei nemiloase. -Dar unde au fugit piticii? - se revolta Regina, apoi tunând și fulgerând de nervi, îi bătea cu corbaciul acvatic străjerii netrebnici. Scafandrii-cercetători aveau pregătit un rechin-robot, care trebuia s-o atace pe Regina cea rea. La semnalul lor rechinul programat țâșni din adăpost și nimeri pe stăpâna cea rea drept în inimă, de unde țâșni sânge negru de atâta răutate. Străjerii, prăbușiți în genunchi, tremurau și cereau clemență. Scafandrii, cu judecată limpede, au apreciat că străjerii au fost obligați de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
trebuie să fie. ― Tu prima. ― Nu, tu. ― Bine. Și apoi: Înăuntru. Amândouă. Mirosul de santal și de eucalipt. Mirosul de săpun. Părul Clementinei lipit de cap. Piciorul apărându-i din când În când deasupra apei, ca o aripioară dorsală de rechin. Râdem, plutim, consumăm biluțele de baie ale mamei mele. La suprafața apei, aburul care se ridică e atât de des, Încât ascunde pereții, tavanul, umbra Întunecată din colț. Îmi cercetez căușurile din tălpi, Încercând să Înțeleg ce Înseamnă că „s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Un puștan de la o școală particulară, cu Înclinații artistice, cu un costum de om mare și, fără Îndoială, cititor de Camus sau de Kerouac. Costumul Durenmatt avea un soi de aer beatnik. Pantalonii aveau un luciu ca de piele de rechin. Datorită Înălțimii mele, puteam trece drept mai În vârstă decât eram - de șaptesprezece, poate chiar optsprezece ani. Sub costum era bluza cu mânecă lungă și guler drept, sub bluză era tricoul Lacoste, două straturi protectoare de bani de la părinți aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urmă cerul ce începea să se întunece din ce în ce mai mult la orizont, căci norii începeau să se îndrepte amenințător spre soare. Se apropiau de el ca un iris, în cercuri, din ce în mai strâmte, din ce în ce mai sufocante, ca un cerc de rechini ce se strâng precum lațul în jurul victimei lor. Intrând în sala de clasă, am putut observa că băncile nu mai erau la locul lor. O parte erau date la perete, cu niște plăci deasupra. Erau paturi improvizate, căci nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care se grăbește să i se alăture fratelui său. Vipsania îl urmărește cu ochi haini. A venit aici în căutarea unor debutanți sau scriitorași amărâți, care profită de această ocazie să-și recite lucrările în public. Îi pândește ca un rechin să-i jecmănească. Bieții autori! Nu le e greu să ofere cadou o even tuală ediție ulterioară, care oricum nu le va aduce nici un ban. Iar de vor cădea în gheara Sosiilor, chiar că nu vor vedea nici o lețcaie. Suspină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]