3,066 matches
-
în fața lumii." Peste povestea pe care o spune o carte se suprapun istoria condițiilor în care ea a fost scrisă, istoria împrejurărilor în care filosoful-critic literar a citit-o inițial și, eventual, aceea a stării de spirit în care o recitește acum, istoriile și poveștile altor autori și ale altor cărți care ne pot ajuta s-o înțelegem mai bine, lăsându-se loc și pentru relația proprie a fiecărui cititor al volumului Un coeur intelligent cu respectiva carte sau măcar cu
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
timpului (li se poate totuși desluși o notă de protest implicit față de producția obligatoriu ideologizată, la modul grosolan, a condeierilor care au acceptat slujirea regimului comunist), alți colaboratori adoptă o tematică la zi și un limbaj militant. Nu fără emoție recitim azi asemenea texte ale „exilului creator" (vorba lui Eliade), care ne apar aidoma unei lumini pîlpîitoare în bezna epocală. Intonația lor, nu doar prin intenția autorilor, ci și prin forța lucrurilor, patetică, se află în contrast nu doar cu ceea ce
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
elegant paseist, „rudă cu ruinele", poetul mărturisește că ar condescinde „din greaca și din latina clasică, / în dialectul vulgar al unei mierle" (ibidem). Ori se prezintă printr-o (pseudo)admirație de sine, prins în vîrtejul conceptual al practicii exegetice: „Mă recitesc, sunt, iată, - / atît de deștept și de inventiv, - / ce de ars combinatoria, / ce de subtilă hermeneutică, / ce de construcție, de-construcție!" (Ba se mai poate). Se află în atari versuri nu doar nota Geometrie" care „făcuse unei recunoașteri de sine
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
atrag atenția tot au, în țesătura lor, măcar un nod de resentiment. Chiar cei mai pașnici scriitori ajung să-și inventeze (dacă n-au la îndemână) inamici, concreți sau abstracți, numai ca să-și poată exersa în voie timidele latențe belicoase. Recitiți primul volum de sinteze postceaușiste al lui Dan C. Mihăilescu și veți găsi acolo, disimulată, o curată metafizică a morilor de vânt! De la această regulă facilă face în primul rând excepție Florin Manolescu. Nimic scandalos, așadar, în Cu ochii pe
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
O mamă își păștea vaca și le povestea femeilor că fiul ei fusese cîndva arhiereu, însă prea puține din ele îi dădeau crezare? - Am citit-o cam demult, cînd eram fetiță, nu mai țin minte, îi răspunse Liudmila Nikolaevna. - Păi, recitește-o, îi zise el enervat. Toată viața se supărase pe soție din pricina nepăsării ei față de Cehov, bănuind că multe dintre povestirile acestui scriitor nici nu le-a citit. Dar ce ciudat, ce ciudat! El devine din ce în ce mai neajutorat și mai slab
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
care-au crescut în exact aceleași condiții, au avut parte de aceeași educație și s-au cultivat hrănindu-se la aceleași surse n-au putut egala, nici pe departe, performanțele enigmaticului soț al lui Ann Hathaway? L-am citit și recitit pe Dumas de nenumărate ori, uneori cap-coadă, alteori pe sărite - așa cum mi se întâmplă și cu filmele care-mi plac, unele dintre ele de-a dreptul nătânge, după gustul rafinaților. Îmi place mai ales ciclul celor Trei mușchetari, dar n-
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
înseamnă teama ratării culturale prin desțărare, iar cartea Sub semnul eseului poate fi privită ca un bilanț pe care autorul și-l face la pragul celor 70 de ani. Un capitol ieșit din comun se intitulează „Lecturi autocritice", unde poetul, recitindu-și volumele tinereții, le comentează cu ochi critic. E impresionantă detașarea cu care își respinge poeziile nereușite, grație unei nepărtiniri retrospective de lăudabilă cruzime. „Trezirea la conștiința critică, spre vîrsta de 30 de ani, m-a ajutat s-o rup
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
oare memoriile doamnei Annie Bentoiu? După 1965, când avea să fie unul dintre succesorii lui Răutu, Popescu a contribuit decisiv la articularea noului cult al personalității. Presupusa aversiune pentru cultul lui Stalin nu l-a vindecat de voluptatea ditirambilor (să recitim discursul său la Congresul al XI-lea). Eseurile lui Popescu din „Scînteia” (pe care a conduso după 1965) erau scrise alert și propuneau o oarecare deschidere. Ele dădeau măsura limitatei liberalizări a perioadei 1965-1968. În anii următori, ideologul avea să
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
În paranteză fie spus, o calitate care n-are îndeobște nume bun când e vorba de scriitori). O inteligență aproape cumplită. În ultimul dintre eseurile de aici, după un excelent decupaj prin opiniile contemporanilor, autoarea încheie en fanfare: „Citind și recitind această operă ieșită din inteligență, am căpătat certitudinea că mintea lui era o capodoperă a naturii sau, altfel spus, un dar divin. Și m-am bucurat și minunat așa cum se cuvine” (p. 232). Apoi. Un alt eseu, reluat din mai
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
Un alt eseu, reluat din mai vechea Teze neterminate (1991), intitulat Dicționar de caragialisme face ordine în imensul teritoriu de imprecizii logice din opera lui Caragiale, tratate de cele multe ori într-o manieră amatoristă. Din postura specialistului, Marta Petreu recitește splendid bucăți de felul Telegramelor descoperind o serie de intuiții pe care Caragiale le-a avut, s-ar zice, spontan. Iubitor de filozofie, dramaturgul n-a putut, totuși, studia sistematic domeniul. Nu la fel vor fi stat lucrurile și în
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
Livius Ciocarlie N-aș putea să cred decât într-un Dumnezeu care plânge. Dacă nu, mai bine un principiu spiritual. Când am o idee, o formulez cu grijă. O trec în computer. O recitesc. O șterg. Experiență referitoare la puterea de gândire în somn. Visam spre dimineață când, la trezire, îți mai amintești câte ceva. Mi se dictau idei legate în nu știu ce fel de Cioran. Pe două, care mi s-au părut grozave, mi-am
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4754_a_6079]
-
cartea Gabrielei Gîrmacea, inspirat numită Conversația cu Nora Iuga am senzația că pătrund în alt chip în intimitatea poetei. E o carte ingenios decupată de autoare, doamna Gîrmacea având un mare merit: înainte de a începe discuțiile cu Nora, îi citește/ recitește întreaga creație și alege întrebări deștepte, provocând-o continuu pe autoarea care răspunde sincer, nesfiindu-se să facă mărturisiri incomode cu aceeași plăcere și voluptate cu care scrie, citește, vorbește dar mai ales trăiește. În cele 9 capitole, Nora Iuga
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
noua impostură din 1965 ca și de altele în care Barthes era făcut praf într-o manieră cât se poate de doctoral-sorbonardă. În anii ’60 tinerii critici români nu ezitau să ia partea Noii Critici. Nu suntem deloc siguri că, recitind azi polemicile de ieri, am adopta aceeași poziție. Încercarea ar merita făcută. Claude Coste, mare fan al lui Barthes, căruia i-a editat sistematic seminariile și cursurile la Seuil, n-are, el, nici un interes s-o facă. Poate o face
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
Nicolae Manolescu Din diferite motive n-am putut răspunde la întrebarea pe care România literară a adresat-o colaboratorilor ei în luna ianuarie. Întâmplarea a făcut să-mi amintesc de poezia lui Grigore Alexandrescu Anul 1840. Recitind-o, mi-am spus că eventualul meu răspuns nu e cine știe ce diferit de acela al poetului, chiar dacă acesta se referă la un alt an și din alt secol, de care ne despart treizeci și patru de luștri. Cine a citit finalul biografiei
Ce așteptați de la anul 2012? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4962_a_6287]
-
și inteligibilitatea cu care a fost scrisă. Anii care au trecut peste ea, și obișnuința, poate, a unor luări de poziție mai scurte și mai france, fără documentatele nuanțe ale lui Maiorescu, vor fi obosit-o, în urechile contemporanilor. Să recitim, însă, un sfârșit de prefață, a ediției de la 1874: „Dacă dar îți lipsesc o mie de școlari silitori și modești, de industriași și meseriași naționali, de poeți și prozatori mai buni, de oameni de știință adevărați, cauza este că mărginitele
O viziune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4969_a_6294]
-
și literatura se resimte, filigranul unui desen social care împânzește lumea românească a sfârșitului de secol. Un sfârșit de secol care ni se pare, astăzi, temelia unei modernități fără cusur, a acelei „așezări” pe care am pierdut-o. Se vede, recitind printre rânduri, că riscurile îndepărtării de lucrurile substanțiale, de curajul evaluării fără autoamăgire, revin periodic și doar un simț critic de îndârjirea constructivă a celui care străbate Cercetarea le poate, nu de tot, îndepărta. Ceea ce se poate conchide, cu tristețe
O viziune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4969_a_6294]
-
Nicolae Manolescu Recitesc, după mai bine de un deceniu, ultimul roman al lui Saul Bellow, Ravelstein, în traducerea de la Polirom a Antoanetei Ralian, cu o postfață datorată lui Sorin Antohi, care mă agasează din nou printr-o erudiție, nu fără parada de rigoare
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
mi le-a înfățișat Mark Twain, și nu chipurile de celuloză ale lui Tom și Huck, ale lui Becky Thatcher, ale mătușii Polly ori Joe Indianul. Dar să revin la lecturile acestei veri. Vă recomand să începeți vacanța citind sau recitind o carte clasică. În ce mă privește, îmi propun să reiau, imediat după trimiterea la redacție a acestui articol, Odiseea. O fac din două motive: pentru că mă pregătesc să scriu o carte despre un personaj de bandă desenată, marinarul rătăcitor
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
kilometri de casă. Nu l-ar fi trimis până acolo la grădiniță. Deci, mai mult ca sigur, așa ceva nu s-a întâmplat. Nu sunt un memorialist creditabil. Ca atare, ca om onest (citește: cap pătrat), pun capăt memoriilor aici. Când recitesc. De ce să împing pedalele? Poate mă puseseră acolo și atâta tot. Că tot mi se spunea un „unde-l pui, acolo stă!”. Citesc în cartea lui Márquez o frază atribuită lui Lenin: „Dacă nu te amesteci în politică, până la urmă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
de poezie. Nu-și dă voie să mintă. (Scrupul pe care puțini critici de azi și-l fac, preferând să mimeze doct priceperea sau plăcerea.) El palpează de fiecare dată sensurile, nu le ia de-a gata: „Citindu-l și recitindu-l, mai ales după ce dialogul nostru s-a încheiat, mi s-a părut că el m-a ajutat să înțeleg că poezia nu e altceva decât pătrunderea într-o regiune a lucrurilor în care nimeni, până atunci, nu pătrunsese cu ajutorul
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
o să apară o minunată operă literară, care a văzut lumina tiparului cu câteva zile în urmă, romanul «Shshukneri Matyan» (Cartea șoaptelor) de Varujan Vosganian. Această carte este dintre acele lucrări rare și originale care oferă prilejul de a citi și reciti mereu și de a medita întruna.(...) Acest roman conține zeci de povestiri, care, fiind consecința acelorași evenimente îngrozitoare, sunt totodată diferite și se poate spune că se împletesc indisolubil în organismul general al romanului, dar au dreptul și la o
Erevan, capitala mondială a cărții by Ma () [Corola-journal/Journalistic/4655_a_5980]
-
prima operație este, în toate cazurile, citirea atentă a poeziei, oricât de bine cunoscută ar fi. S-au simțit batjocoriți de-a dreptul când am numit a doua operație: citirea atentă a poeziei. Și când le-am cerut s-o recitească. Când i-am invitat să spună ce văd ei cu ochiul liber în poezie (mă refeream la faptul că poezia respecta prozodia, că ritmul era iambic, că versurile aveau rimă și erau grupate în strofe de câte patru și așa
Poți învăța să scrii literatură? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4558_a_5883]
-
bune. Cu totul însă, cartea e sufocată de platitudine. Așa cum o cunoaștem de peste tot, fără a fi împachetată într-o povestire cu adevărat vie din punct de vedere literar. Imaginea cu care începe romanul este memorabilă. Oricât am citi și reciti, căuta și răs-cauta, nu vom mai găsi una măcar egală cu aceasta: „Camera începuse să mă strângă. [...] Milioane de particule de praf se roteau în lumină, pluteau cu încetinitorul ca niște fulgi de zăpadă într-o ninsoare liniștită care de-
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
urmă - au fost arestați amândoi părinții mei. Data reprezintă o fractură în viața mea: un sfârșit, pe cât de brusc, pe atât de neașteptat, al copilăriei și începutul unei maturizări precoce. Atunci am aflat de existența pușcăriei politice. Anul acesta am recitit cele două cărți ale Lenei Constante (1909-2007), Evadarea tăcută și Evadarea imposibilă, pe care le-am comentat în Istoria critică, dar pe care am simțit nevoia de a le relua ca să-mi verific o impresie. Pe Lena Constante n-am
Omisiunea de denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4361_a_5686]
-
Gabriela Gheorghișor Inspirat de Umberto Saba, care și-a dedicat, la anii maturității, o autoexegeză (publicată, precaut, sub pseudonim), Ilie Constantin își recitește critic, la vârsta de 70 de ani, opera. Dincolo de telos-ul bilanțier al demersului, există însă, ca o îngrijorare vălurită de un surâs, preocuparea pentru propria postumitate literară. Scriitorul caută nu atât să-și facă ordine axiologică în „biblioteca” personală (acțiune
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]