938 matches
-
din succesiunea lor o singură și continuă experiență formativă. Histrionul seduce numai cu condiția de a fi sedus - de a ceda vrăjii eternului început." A începe de fiecare dată altceva, a avea la îndemînă întotdeauna această disponibilitate înseamnă a te recompune mereu. A îndepărta ceea ce te alcătuiește în mod obișnuit, a elimina specificul unicității ființei tale pentru ca să-i faci loc lui "altcineva". Pentru ca să te poți scufunda în el acest altcineva, pentru a plonja, ca în transă, în ceea ce-l construiește, pentru
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
recitite cu ironie și detașare, mai întâi de autor, cel puțin aceasta este senzația creată de textele însoțitoare - prefața ("Adding to My life", New Orleans, March, 1995) și postfața ("And What Happened Afterwards", Baton Rouge, March, 2001) -, cele două secțiuni recompun un "traseu misterios", cum își numea Andrei Codrescu propriul său "drum literar", în prefața la antologia de poezie "Alien Candor". Datele concrete păstrate în memorie (copilăria sibiană, decupajele din anii de liceu, participările la cenaclul literar local etc., până la plecarea
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
din volumul Fervoarea Buenos Aires-ului (1923), pe care îl socotea definitoriu pentru creația sa, prefigurând tot ce avea să întreprindă ulterior. De timpuriu, a exprimat, prin poezie, extazul și teroarea existenței, îngemănate în sensuri ce par să rupă și să recompună, fără preget, experiența. Spațiul liric tutelar, cel al orașului Buenos Aires, schițează o mitologie vibrantă, iute contrabalansată însă de intrarea în tăcere: orașul necurmatei prezențe („anii pe care i-am trăit în Europa sunt iluzorii,/ eu am fost întotdeauna (și voi
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
nu nu aer. Nu pot ești face... în creier îi răsună un huruit asurzitor. Era pe punctul de a leșina, cînd un gînd brusc îi apăru în formă completă - Dacă merit asta, e bine - și mintea lui începu să se recompună exultînd în jurul acestui gînd. Rînji la becul veiozei de pe noptieră. Suferea, dar nu-i era frică. Respirînd hîrît, luă un carnețel și un stilou de pe noptieră și scrise cîteva cuvinte mari și informe: Doamne Dumnezeule exiști exiști pedeapsa mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și pierdere. Pierduse pe cineva sau ceva, un document secret, un părinte sau respectul de sine. Trecutul i se părea o băltoacă de amintiri fără nici o logică, ca un vraf de fotografii vechi. Pentru a le sorta, încercă să-și recompună viața de la început. La început a fost copil, apoi școlar, apoi mama i-a murit. A fost student, a încercat să lucreze ca pictor și s-a îmbolnăvit rău. O vreme a pierdut vremea degeaba prin cafenele, apoi a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
detalii ale nivelului tău un detaliu unic al nivelului imediat superior, să-l cumulezi cu un alt miliard de detalii ca să urci mai sus, într-o continuitate înnebunitoare. Cred că au trecut ore până am ieșit la suprafață, până am recompus chipul meu, în oglinda mătăsoasă a țestei Ancăi, dintr-o infinitate de amănunte. Dar ieșisem oare la aceeași suprafață? Nu cumva imaginea mea, privind, în foișor, țeasta rasă a unei fete goale până la brâu, așezată pe scaun în fața oglinzii, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
năpădeau în fiecare zi Bucureștiul, așa cum la ecuator plouă zilnic, doar o duzină reușea să găsească locul în care spațiul făcea o buclă ciudată, deschidea un sorb neașteptat, prin fibra căruia, descompuși în biți de culoare și tremur ca să fie recompuși apoi, mai strălucitori ca-nainte, la destinație, fluturii norocoși ajungeau în văioaga plină de flori din miezul orașului, de unde nu mai trebuiau să se-ntoarcă niciodată, ca toți ceilalți, în cutiile de sticlă de la muzeu. Acest flux și reflux de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
efectul pe care l-ar fi putut avea virușii asupra unui copil nenăscut. Asupra mamei lui nu ar fi avut nici un efect, dar asupra copilului... - Și ce ar fi un asemenea copil? - Nu știu. Rolul virușilor era acela de a recompune structura mentală a Sfântului Augustin cel Nou. La prima Insămînțare, clona nu câștiga acces la memoriile originale. Se prea poate deci ca acest tânăr să fie ceea ce reprezenta Stin în comunitățile de clone. - Dar ce înseamnă Stin fără comunitatea lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vitejie supremă a lui Xtyn, care aplicase tactica victorioasă din bătălia de pe randul tribului Bratti. Tânărul simțea încă pe mâini atingerea lichidului vâscos care țâșnise când sfârtecase trupurile florilor cântătoare. Abia dacă reușiseră să se organizeze din nou și să recompună mental imaginea dragonului Omenori când randul fusese străbătut de două dâre de foc arzător, care doborâseră șase luptători. Filamentele de foc erau singurele animale de pe Kyrall care nu își foloseau forța mentală pentru a ataca. Alcătuirea lor le făcea să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
folosească și mâna dreaptă. Ușurat, aruncă pe jos coiful, deformat în mai multe locuri; apoi, copleșit de o insuportabilă oboseală se așeză pe iarbă, pe panta domoală a colinei. Știa că ar fi trebuit să-și regrupeze oamenii, să-și recompună unitățile, să organizeze îngrijirea răniților și să trimită o ștafetă la Magister militum pentru a-i raporta care era situația în sectorul său și pentru a-i cere și alte întăriri, fiindcă, teoretic, dușmanul ar fi putut chiar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vorbim de un spectator/receptor, ci de o multitudine de spectatori, reacționând unii asupra sau în funcție de alții, încât fiecare mesaj este primit și retransmis (refractat) asupra vecinilor, într-un subtil joc al receptării. Spectatorul regenerează spectacolul, deoarece el trebuie să recompună totalitatea reprezentării, în același timp pe axa verticală și pe cea orizontală. El este obligat nu numai să urmărească o istorie (o poveste, o fabulă) - axa orizontală - dar și să înlănțuie, în fiecare moment, imaginea totală a tuturor semnelor concurând
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
S-a vorbit mult despre zâmbetul președintelui Iliescu; s-a scris despre el în țară și peste hotare; a fost desenat pe ziduri și pe ferestre; a fost decolorat de soare și descompus de apele ploilor; în fine, a fost recompus la calculator și imprimat în revistele studențești și, din ele, în atmosfera din jur. Am sfârșit prin a nu mai vedea omul de dedesubtul lui, prin a vedea doar acest zâmbet care plutește peste tot și peste toate, încercând zadarnic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
prozei sale surprinzătoare și magistrale observații „realiste”. Amprenta scrisului lui Musil vine, Însă, din scrupulul lucid cu care radiografiază invizibilul și imperceptibilul, finețea introspecției În profunzime a individualității, văzută ca o discontinuă interrelaționare complice dintre multiplele euri care compun și recompun identitatea umană. Însuși numele „Claudine”, susține În introducerea la edița americană Joel Agee, pare a sugera mai curând un câmp de energie psihică migratoare, fluidități Încărcate și divergente, nu structura clasică a unui caracter perfect definit. Confruntăm un spectru epic-analitic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu se ocupă Ghidul? El se înfioră și încuviință din cap. Ghidul: asta era tot ce rămăsese din educațiile lor religioase combinate. —Normal. Cred doar că, pentru mine, cercetarea pe teren ar putea fi un capitol încheiat. Trebuie să mă recompun, Syl. Vreau doar să stau acasă, cu o cărticică inofensivă științifico-jurnalistică. Să am grijă de laborator, poate să fac o croazieră. Liniștea domestică și tot tacâmul. Ceea ce tu numești strategia ta de ieșire din scenă la cincizeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care nu se încadrează în modelele restrictive și rigide pe care aceste reviste le creează și le promovează! — Da, dar ele nu cumpără Modern Woman - ele împăturesc hârtie sau se duc la pescuit cu muște. M-a privit pe sub gene, recompunând fotografia principală pe care o folosiseră. —Eu, pe de altă parte, întruchipez idealurile pieței: sunt interesată de modă, ies în oraș, beau, socializez, fac toate lucrurile astea care costă bani. Cei din publicitate mă vor adora. Iar răspunsurile au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se transformă într-un soi de umanoid cețos: câteva curbe domoale îi desenară plete imponderale, pierdute în semiobscuritatea camerei, și în aer se schițară accentele diafane ale unui trup. Buzele se conturau mereu, ca și cum pielea îi ardea și i se recompunea fără oprire. Avea brațe căptușite cu vene mari, care se umflau și se desumflau regulat, iar partea inferioară a abdomenului și picioarele nu existau, creatura plutind deasupra podelelor. Se apropie. Ochii își schimbară culoarea: din gripal, cum era întreg corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din viața sa. Și era abia la explicarea termenilor. Curând trecu și la raționamentul propriu-zis. Își descheie mânecile cămășii. Se aplecă peste masă. Fabulos, îi trecu prin cap. Dezvoltarea premiselor îi indică o eroare de ansamblu, ceea ce-l făcu să recompună totul pas cu pas. Era fericit. Publicul nu mai conta. Intelectualii se topiseră într-un corpus atent și fix. Simțea că atunci când va ajunge la concluzie va ajunge la nirvana, că acum nimeni nu-i va imputa lipsa metodei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
e genuin, ci sintetic, recreat la modul postmodernist, cu mare discreție însă. Câteva clădiri risipite pe maidane și legate prin drumuri clisoase. Paragină și mizerie de necrezut, în care se complace subumanitatea personajelor. Kitsch-ul interioarelor a fost cu grijă recompus după anume texte caragialiene ("Un artist", de pildă, de unde vine și sugestia extraordinarelor scene finale, circul improvizat cu cîini-roșiori și cocoși). Frizeria, baia publică, bodega și sala de bal epuizează întregul spațiu național, unde se petrece totul: politichie, amoruri cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scris vreodată cu o astfel de pasiune rece o frescă romanescă de o asemenea fascinație despre evoluția unui personaj, pianist și apoi dirijor, acoperind perioada de la sfârșitul primului război mondial și până la încheierea celui de-al doilea. Modelele sale, ce recompun într-un singur personaj caractere și situații cunoscute îndeobște breslei muzicale, par să fie dirijorii Wilhem Furtwangler și Herbert von Karajan. În orice caz, gândul te duce la ei de fiecare dată când în scenă sunt puse slăbiciunile de caracter
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
aceea înspre Sânziene, Iorgu n-a putut dormi, n-a pus geană pe geană o clipă măcar... își revăzu întregul destin, întreaga lui viață împletită cu a Vasilicăi. Trecuse de miezul nopții și bătrânul Iorgu se căznea să reconstituie, să recompuie fiecare detaliu al acelor vechi întâmplări, de demult, și se întorcea către ele cu înfrigurare, ca spre niște fotografii foarte vechi pe care, i-ar fi fost teamă să nu le găsească degradate, mâncate de timp... Se împlinea un an
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de senzații, de aprecieri subiective e, în aceste condiții, absolut remarcabilă. Romanul e caleidoscopic, permițând nu doar alternarea planurilor mari cu prim-planurile, dar și pe a seriosului cu derizoriul, pe a pateticului cu ironia. Lumea se descompune și se recompune din aceste cioburi, rotite când mai repede, când mai lent, după necesități. Modernitatea constă în multiplicarea, ca în zeci de oglinzi care se răsfrâng reciproc, a comentariului interior datorat protagoniștilor. Nicolae Manolescu, „Lumea în două zile“, România literară, 24 mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
regăsim într-un context de agitații politice și de reflecții asupra defectelor naționale. Caracterul polifonic al romanului pune în valoare urzeala romanescă. Cititorul trece cu entuziasm de la un punct de vedere la altul, de la o epocă la alta și poate recompune o vastă lume caleidoscopică. În același mod cu Céline, Gabriela Adameșteanu exploatează cu succes oralitatea limbii, și suntem cuceriți de cuvintele Vicăi care, pentru că a trăit o viață atât de grea, nu se plânge și nu se înduioșează niciodată de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o aud. Dar și să te revăd! Mie, mai puțin, îl necăjește Liliana. Scriu mereu cînd sînt singură. E o prostie, bineînțeles, n-am pic de talent, dar e așa fain! Parcă ai fi aici, lîngă mine. Încerc să te recompun și, deodată, îmi dau seama că iese altceva, un... Mihai Vlădeanu încă nu i-am găsit un nume -, care este al meu, numai al meu. Și totuși... Ai dreptate! Vreau teribil de mult să te revăd! se precipită ea, șoptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
care veneau la întreprinderea aceea." Acum Mihai își amintește de bărbatul acela superb ca înfățișare, șofer la abatorul de curci, care spera salvarea în scris. Dar n-a reușit! Nu stătuse să observe mecanismul, să-l demonteze, apoi să-l recompună spre a-l arăta lumii. Nu! Acel bărbat se implicase, și angrenajul l-a prins, strivindu-l. În șoferul acela, Mihai se vede pe sine, eliberat de rețineri, "consumînd" totul, ca o defulare. El, ignorînd chemarea! Dar, pe plan real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
populară, precum și idei interesante referitoare la profilul spiritual și cultural al europenilor. Și totuși, răsfoind enciclopediile literare, găsim în dreptul numelui ei notații convenționale, care o asimilează unei neobosite realizatoare de cronici mondene. într-o producție relativ inegala paginile de jurnal recompun o personalitate ce continuă să ne impresioneze prin luciditate, profunzime și spirit. în România, opiniile asupra operei sale erau împărțite. Nicolae Iorga îi reproșase cu severitate poziția de casta din Izvor... („Cu inima, doamna, nu cu inteligență!” ). Ironia sorții a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]