903 matches
-
ca o rachetă, despicând aerul și aterizând cu o bufnitură în tava de ceai. — Serios, ești prea plin de zel, strigă medicul după silueta care se îndepărta pedalând rapid și se așeză trist să citească știrile zilei în lipsa ceștii sale reconfortante de Darjeeling. — Rama Rama Rama Rama Rama, murmură el citind despre abuzurile maimuțelor, frecându-și picioarele unul de celălalt pentru a se încuraja în fața unor știri atât de supărătoare. — Rama Rama Rama Rama Rama. Medită la ceea ce se întâmplase. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe Yani nu-l interesează, spuse Emmy. — Haideți, fetelor, oftă Leigh. În ciuda anilor care trecuseră sau a responsabilităților pe care fiecare și le asuma, încă se mai ciondăneau ca niște puștoaice țâfnoase. Și totuși, într-un fel, li se părea reconfortant; le amintea cât de apropiate erau: cunoștințele încercau întotdeauna să se poarte cât mai frumos, dar surorile se iubeau într-atât încât să-și permită să spună orice. — Ce să fac dacă abia aștept să încep? Cum niciuna dintre voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
precizia și regularitatea unui bun funcționar. În principiu, și după părerea personalităților competente, acesta era un semn bun. Graficul progreselor ciumei, cu creșterea lui neîncetată, urmată apoi de o lungă linie staționară i se părea de pildă doctorului Richard foarte reconfortant. "Este un grafic bun, excelent", spunea el. El socotea că maladia atinsese ceea ce numea el un prag constant. De acum încolo ea nu mai putea decât să descrească. Richard credea că meritul este al noului ser al lui Castel, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
după-amiază, Patrick. Voi scrie articolul despre FdRÎ în avion și-l voi transmite prin e-mail în dimineața următoare. Nu trebuiau să știe neapărat că-s plecată. În acel moment, era singura soluție viabilă pentru cariera mea instabilă. E atât de reconfortant să fii capabil să iei deciziile corecte într-o situație de criză. Patrick a sunat la interfon la cinci fix. Mi-am înșfăcat valijoara și am zburat pe scări în jos. Un Mercedes închis la culoare mă aștepta în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lui Larry King este consacrată unui dialog la Casa Albă cu Laura Bush. Dialogul putea să fie făcut la fel și înainte de Betty Friedan și chiar de Seneca Falls Convention. Problemele se legau de mama Bush, soția Bush, îngrijorată, frumușică, reconfortantă, liniștitoare, decorând Casa Albă pentru Crăciun, cu mici tristeți la colțul gurii povestind vizita incognito a marelui soț în Irak: „Am venit după o mâncare caldă”, zice el, cărând tava cu curcan de Thanksgiving. Eternul și fascinantul prototip de soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Mă las să cad pe sofa cu telecomandă cu tot și zapez, uitându-mă absentă la imagini. Știri... un film franțuzesc... un documentar despre animale... Ia stai așa. Las telecomanda și mă așez bine pe perne. Familia Walton. Cel mai reconfortant program TV din lume. Exact ce-mi trebuie. E o scenă spre final. Familia e strânsă în jurul mesei ; bunica spune rugăciunea. Iau o gură de vin și simt că încep să mă relaxez. Dintotdeauna am iubit în secret Familia Walton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
văd pe mama ieșind vijelios din cort, cu tata în urma ei și cu pălăria ei glaben‑verzuie clătinându‑i‑se pe cap. Se îndreaptă spre poartă și știu că se întorc la noi acasă, unde o să bem cu toții o ceașcă reconfortantă de ceai. Dar eu nu‑i urmez. Nu sunt în stare să văd pe nimeni în clipa asta, nici măcar pe ei. Simt nevoia să stau puțin singură. Pășesc repede, împiedicându‑mă ici și colo, spre capătul opus al grădinii. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se întoarse pe jumătate la deschiderea spre exterior, ca o reacție instinctivă la apropierea necunoscutului. Tambuchiul alunecă pe-o parte. Valuri de praf și vapori se-nvolburau în fața oamenilor. Zorile aruncau pe planetă luciri portocalii. Nu era galbenul familiar și reconfortant al lui Sol, dar Dallas nădăjduia că pe măsură ce astrul va urca la zenit lucrurile se vor aranja. Le furniza destulă lumină pentru a vedea prin aerul dens care transporta o puzderie de particule. Trecură pe platforma ascensorului situată între trenurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
izbândi. Dallas luă primul obiect care-i fu la îndemână ― un lighean de oțel. Reluându-și căutările, își zise că nu-i era greu creaturii să treacă prin arma asta improvizată. Dar contactul cu oțelul rece în mâini era totuși reconfortant. Ash inspectă extremitatea opusă a infirmeriei. Iar Ripley începu să se simtă ridicol în fața ușii. Deși temătoare, făcu câțiva pași înainte, șovăi, apoi se hotărî să privească sub platforma pe care era întins Kane, gândind că vietatea se agățase acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de mânuit pentru a se apărea în orice moment de fiara aceea și de inimaginabilele ei forme de apărare. Era ceva irațional și primitiv în senzația pe care o avea ținând o armă în mână, dar în starea actuală era reconfortantă. ― Am pus încărcătoare portabile zero-trei-trei în fiecare, explică Brett. Bateriile produc o descărcare electrică apreciabilă. Rezervele sunt suficiente, numai dacă nu folosiți armele în permanență. Așa că n-aveți nici o grijă. (Le arătă pe scurt modul de folosire:) Patul este perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu le-a acordat Compania decât prea puțină importanță. Forma de viață străină îi interesa, mult mai mult. Speram să o apărăm și să supraviețuiți pentru a vă lua salariile, dar era, trebuie s-o mărturisesc, o considerație secundară. ― Ce reconfortant! zise Ripley. Se gândi un moment, apoi zise:) Ai declarat că scopul devierii noastre pe acea stă planetă era "căutarea unei forme de viață, aproape ostilă cu siguranță". Și că experții Companiei știau de la început că era vorba de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
topească. În acest punct reacția este ireversibilă. Mai întâi o implozie, urmată de o suprasarcină imposibil de stăpânit și de explozia subsecventă. Suprasarcină critică în două minute și cincizeci și cinci de secunde. Lui Ripley, Mama i se păruse întotdeauna reconfortantă. Ieși din habitaclu cu gâtul încins, sirenele sunându-i întruna în urechi. Mama anunță un nou decont fatidic: ― Atenție! Suprasarcină critică în două minute. Jones o aștepta cuminte în cursivă. Reluă drumul spre navetă, ținând într-o mână aruncătorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spre exterior, brațele perfect întinse, umerii drepți; capul aplecat în față, coloana vertebrală solicitată la maxim, șezutul sprijinit pe gambe; genunchii depărtați, călcâiele trase înapoi; greutatea distribuită egal pe ambele picioare. Nici nu-i de mirare că e atât de reconfortant. Măcar câteva ore pe săptămână pot fi sigură că știu exact ce am de făcut. Patrick mă ținea cu picioarele pe pământ. Nu mai știu exact care e sensul acestei metafore. Țin minte că la orele de fizică am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bătăilor inimilor tinere. Aventura îl domină în fiecare garnizoană unde este mutat, iar evocarea abordărilor feminine, ne îndeamnă să-l asemănăm cu Don Juan, iar descrierea seriilor de aventuri ne trimite la Bocacio. De unde și o lectură a posibilului cititor, reconfortantă, mai ales prin promovarea portretisticii ca stil, pe lângă talentul de peisagist social - nu agresiv, dar concludent abordat. Constantin Manoliu este și devine pe parcursul lecturii noastre un autor bonom, când vesel, când trist, când Don Juan, când familist, pe care îl
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
Din trecuta sa viață, el a cules și a redat doar esența. Cu atât mai mult, Jurnalul devine un document, care adesea acuză, dar care surprinde și omenescul cu toate cele ale lui. De unde și lecturarea sa devine o plăcere reconfortantă, cartea plasându-se, după părere noastră, printre reușitele genului. Apărută în - Postfață la romanul Iubiri Pasagere, de C.Manoliu, pag.577, Editura PIM Iași, 2011; Și în - Supliment la istorie, cronică literară la romanul Iubiri pasagere, de C.Manoliu, în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
asurzește, și nu văd mizerie, resturi aruncate pe plajă sau în alte locuri. Este un nivel de civilizație pe care îl apreciez foarte mult. Apreciez și faptul că bisericile, cu excepția orelor amiezii, sunt deschise și destul de îngrijite. Este atât de reconfortant să te retragi în liniștea lor pentru rugăciune. Cum spunea Paola: nu poți sta în picioare dacă nu știi să stai în genunchi în rugăciune. In seara aceasta, la Alassio m-a ajuns un grup de persoane din confraternitatea sf.
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
viață cu acești oameni pe care în seara aceasta i-am văzut, iar mâine în zori mă voi depărta de ei pentru totdeauna. Insă voi purta în inimă și în gând gestul lor edificator. Dimineață am plecat, după o noapte reconfortantă, repede și hotărât, căci mă așteaptă o zi cu un drum lung. Urmez șoseaua, căci nu-i prea mare circulație, iar cerul este puțin înnorat. Inainte de satul Bassoues întâlnesc o biserică veche din secolul XIII, închinată sf. Fris și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai sunt alți doi pelerini francezi, care cred că s-au dus la restaurant, lăsându-mă singur. Ca și ieri, simt oboseala în fiecare fibră și după un duș rapid, mă contopesc cu patul, dorindu-mi un somn adânc și reconfortant în care să mă eliberez de toată oboseala zilei. Ceea ce este curios e faptul că nu mă ustură tălpile și nici nu am febră musculară, nici vreo beșică la degete, și totuși am mers atâția km. Mulțumesc Celui de Sus
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
toarășu’ colonel, da’ de ce-l lucrează jigodiile astea pă academicianu’ nostru? Noi te susținem și crez că nu mi-o iei În nume de rău că ți le spui de-a dreptu’, din prietenie, dacă Îmi permiți, toarășu’ academician! — ...E reconfortant pentru mine să știu că am susținerea instituției! Adică persoane de Încredere care Îmi cunosc valoarea și devotamentul! Chiar prietenie, după atâta timp... Prietenie cu Satana În persoană! Care arată ca un contabil bonom, cu o burtică rotunjoară sub costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar fi distrus în mod sigur pe cineva mai slab ca mine. Nu e vorba că mă simt extrem de puternică la suprafață, dar știu cu siguranță acum, că dețin o rezervă uimitoare de forță, care în linii mari este destul de reconfortantă. Pe de altă parte, cum stau aici și caut din priviri un taxi, nu mă mai simt așa de puternică. Știu că au trecut numai șase săptămâni, dar nici măcar nu mai sunt sigură de unde sunt. Știu că în Londra e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
brațelor, frecatul la ochi cu pumnii strânși, plescăitul din buze și o serie de „mâhhh“-uri, îmbrăcatul în cămașa de noapte din lâniță moale cu imprimeuri cu ursuleți, cuibăritul sub greutatea protectoare a plăpumii. Pregătiri pentru douăsprezece ore de somn reconfortant, tămăduitor și încântător! Slabe șanse! Sau, dacă preferați, pe dracu’! Când am intrat împleticindu-mă în cameră, hotărâtă să mă arunc pe pat fără să mă mai demachiez îun lux - mă refer la nedemachiat - rezervat serilor în care eram terminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acum de pe unde am găsit și anume după ediția de la Ed. Științifică, din 1961, traducerea fiind a Feliciei Vanț Ștef): "Geții (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci". Mamăăă, ce frumos și reconfortant pentru psihicul nostru făcut varză de occidentalii ăștia nemernici, spune în scris anticul acesta despre înaintașii noștri! Dar noi nu ne-am oprit aici cu citirea Istoriei antice fiindcă urmează mai departe o serie e lucruri bune și plăcute. Ia
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
defrișată din stânga lui se termină brusc. Mai departe, pădurea se întindea iarăși spre vârf. Îi trecuse oboseala și respirația îi revenise la normal. Se opri puțin rezemându-se de trun chiul unui copac. Liniștea din jur îi dădea un sentiment reconfortant. Doar sunetul slab al acelor de brad ce cădeau de pe crengi tulbura tăcerea. Peste el, venind dinspre zona scăldată în lumină, se suprapunea bâzâitul slab al insectelor. Voia să-și aprindă o țigară dar renunță, nu-l lăsa inima să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
locuia la al treilea. Pățania, prin ridicolul la care mă expusesem, îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Am coborât scara încet, treaptă cu treaptă, și chiar, am avut poftă să râd puțin de ridicola întîmplare. Asta îmi produsese o destindere reconfortantă a nervilor. Am ciocănit sfios la ușa Mihaelei, adică exact invers de cum procedasem la etajul cu bucluc. Chiar Mihaela mi-a deschis fără să se arate surprinsă de vizita mea. Învăța pesemne, am văzut pe masă un vraf de cărți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
i s-a luminat fața de bucurie, dar nu puteam să-mi mai schimb vorba. Pentru oamenii simpli orice cuvânt are o semnificație exactă, nu sunt în stare să bănuiască nimic îndărătul lui. Ce admirabili sunt acești oameni, și ce reconfortanți! S-a oferit imediat să se ducă la Cavarna să-i cânte lui Viky la fereastră, și n-am putut să-i opresc decât mai adăugând o minciună că la ora asta Viky doarme. Do fapt, că stă zi și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]