765 matches
-
centru evreiesc din Imperiul Otoman. Grecii au devenit mai izolați, fiecare regiune fiind oarecum izolată de restul - cum, cel puțin teoretic, doar musulmanii puteau să călărească pe cai, negoțul era mult mai dificil. Cultura și învățământul elene au înregistrat un recul important, în condițiile în care, până la cucerirea otomană, grecii erau considerați cel mai cultivat popor european. Începând cu secolul al XVI-lea, au fost create o serie de cântece populare ("dimotika") despre viața poporului elen, despre briganzi și luptele cu
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
1L . Avantajele tunului Rh-105-30 includ greutatea mică, dimensiuni compacte și letalitate crescută . Spre deosebire de Rh-105-30, K. FM 4 nu are o frână de gură . Tunul poate fi ridicat la 18 de grade sau coborât la -7 grade pe TAM . Mecanismul de recul hidraulic are o gamă extinsă de 580 de mm pentru a absorbi forța reculului de 34 tone. Acesta este conceput pentru a trage în armura a M735A1 pe care o penetrează, putând perfora un blindaj cu grosimea maximă de 370
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
K. FM 4 nu are o frână de gură . Tunul poate fi ridicat la 18 de grade sau coborât la -7 grade pe TAM . Mecanismul de recul hidraulic are o gamă extinsă de 580 de mm pentru a absorbi forța reculului de 34 tone. Acesta este conceput pentru a trage în armura a M735A1 pe care o penetrează, putând perfora un blindaj cu grosimea maximă de 370 mm la distanța de 1.000 de metri. Acesta poate, de asemenea, să tragă
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
Gast, inventat de inginerul german Karl Gast în anul 1916. Este o armă cu două țevi în care mecanismul intern al unei țevi acționează și cealaltă țeavă. În varianta L, țevile sunt dotate cu frâne de gură, pentru a atenua reculul. Tunul este fabricat sub licență și în România de către SC Uzina Mecanică Cugir.
GȘ-23 () [Corola-website/Science/326436_a_327765]
-
și Chalmers au izolat o mare parte a I nu mai este legat chimic în iodoetan. Astfel, Szilard și Chalmers au descoperit că ruperea legăturii chimice poate avea loc și în urma unei reacții nucleare sau descompuneri radioactive, chiar dacă energia de recul în procesul inițial nu este suficientă ruperii legăturii chimice. Datorită efectului Szilard-Chalmers se poate obține o îmbogățire a fracției de Tc în generatorul de Mb/Tc
Efectul Szilárd-Chalmers () [Corola-website/Science/323559_a_324888]
-
și campionul Ungariei. După două zile de întrecere în frunte, detașat, e afla Manole, urmat de rivalul său maghiar. În dimineața probei decisive, românul se afla în perfectă formă dar acuza o ușoară umflătură în falca dreaptă, datorită sutelor de reculuri pe care le suportase în primele două zile. Observând acest lucru, maghiarul, prieten bun cu organizatorii italieni, a aranjat ca toți concurenții să fie supuși unui control medical. Extrem de „grijuliu” pentru sănătatea campionului nostru, după consultație, medicul italian i-a
Manole Stroici () [Corola-website/Science/323614_a_324943]
-
(denumire în limba română AG-9, "aruncătorul de grenade 9") este un tun fără recul de calibrul 73 mm, montat pe afet trepied, dezvoltat în Uniunea Sovietică. Având o mare mobilitate în teren, AG-9 poate lansa grenade antitanc (folosind lovitura cumulativă) sau explozive (folosind lovitura cu bombă explozivă din oțel) similare proiectilelor tunului de calibrul
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
4 kilograme) este de aproximativ 400 de milimetri. AG-9 este o armă antitanc cu un design relativ învechit. Principalul dezavantaj al aruncătorului este jetul de gaze care apare în spatele țevii în momentul lansării proiectilului. Acest dezavantaj este specific tunurilor fără recul. În cazul luptelor antitanc, servanții trebuie să schimbe poziția de tragere după fiecare lovitură, poziția lor fiind ușor de observat din cauza norului de praf și fum rezultat după darea focului. Cu toate acestea, din cauza mobilității, profilului redus și puterii de
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
Stuart. Jackson și-a postat cele cinci regimente pe panta inversă a dealului, unde erau apărați de foc direct, și a reușit să adune 13 tunuri pentru linia defensivă, pe care a postat-o pe culmea dealului; când se trăgea, reculul le muta la vale pe versantul celălalt, unde puteau fi reîncărcate în siguranță. Între timp, McDowell a ordonat bateriilor lui Ricketts și Griffin să se mute de pe creasta lui Dogan pe deal pentru a avea susținere din partea infanteriei. Cele 11
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
Regatul României. Aruncătorul a continuat să fie folosit și după război de armata franceză până în anii 1960. Aruncătorul era o armă simplă și eficientă care consta într-o țeavă lisă fixată de o placă de bază dreptunghiulară (pentru a absorbi reculul) și un afet bipied. Piesa era deservită de cinci soldați (la nevoie de trei), iar tragerea se executa de obicei prin ochire directă. Arma era dotată cu un sistem de percuție prin cădere liberă. Un regiment de infanterie francez avea
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
în două variante, s-a dovedit a fi cel mai performant. Varianta „a” folosea camera de încărcare a tunului Vickers-Reșița și ghinturile tunului sovietic ZiS-3 Model 1942 de calibrul 76,2 mm. Varianta „b” folosea afetul, mecanismul de tragere și recul al tunului sovietic ZiS-3 Model 1942, țeava, ghinturile și camera de încărcare a tunului Vickers-Reșița, camera proiectilului și frâna de gură a tunului PaK 40. Materialul folosit pentru realizarea acestei variante era denumit „"RNCM-110"” (oțel românesc aliat cu nichel, crom
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
elemente mai mult decât tunul sovietic ZiS-3, însă mult sub cele 1200 de piese ale tunului antitanc german PaK 40. Piesa de artilerie era prin urmare mult mai simplu de construit. De la tunul sovietic împrumuta afetul, roțile, fălcelele, mecanismul de recul și tragere. Țeava tunului, ghinturile (în număr de 24, constante) și camera tubului cartuș era similare tunului antiaerian Vickers-Reșița Model 1936. Scutul de protecție, frâna de gură și camera proiectilului erau copiate de la tunul german PaK 40. Scutul de protecție
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
fălcelelor. Ochirea în plan orizontal și în plan vertical putea fi realizată de un singur servant, iar acesta putea executa și darea focului. Tunul avea și un opritor care semnala automat dacă țeava tunului urma să atingă solul în momentul reculului. Având afetul bifleș, piesa de artilerie avea stabilitatea și precizia necesară tragerii a trei proiectile consecutive fără a necesita ajustări. Producția în serie a fost demarată pe 25 februarie 1944 la Uzinele Reșița, Astra Brașov și Concordia Ploiești. Ultimele două
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
05 și M-06) au folosit o variantă adaptată a tunului antitanc. Prototipul M-04 a fost testat în luna februarie 1944 în poligonul de la Sudiți. Șasiul vânătorului de tancuri s-a dovedit a fi capabil de a rezista la reculul tunului. Colonelul Valerian Nestorescu a participat la perfecționarea prototipurilor M-05 și M-06 din luna martie 1944. În urma testelor de rezistență din iulie-august, prototipul M-05 a suferit o defecțiune la afetul tunului. După 23 august 1944, testele și
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
(abreviere de la "Aruncător de Grenade Incendiare cu 3 țevi de calibrul 40 mm") este o armă portabilă de tip activ, fără recul, destinată nimicirii forței vii a inamicului, adăpostită sau neadăpostită. În cadrul armatei române, a înlocuit aruncătorul de flăcări ușor LPO-50 începând cu anul 1974. AGI 3x40 are forma unei prisme triunghiulare, fiind format din trei țevi lansatoare lise, un bipied rabatabil
AGI 3x40 () [Corola-website/Science/325620_a_326949]
-
proiectată pentru trupele speciale. Aceasta nu putea fi dotată cu baionetă, cătarea era montată direct pe tubul de gaze și avea un ascunzător de flăcări în locul dispozitivului multifuncțional care servește drept frână de gură, ascunzător de flăcări și compensator de recul la modelul de bază. Toate versiunile PA Md. 1986 puteau executa foc semiautomat, automat și rafale a câte 3 cartușe. În anul 1997 a apărut o nouă versiune a PA Md. 1986, denumită Model 1997. Aceasta folosește calibrul 5,56
PA Md. 1986 () [Corola-website/Science/325316_a_326645]
-
de autoritatea statală maghiară (soldat cu convertirea a două căpetenii cumane și înființarea unui Episcopii a Cumaniei cu reședința probabilă pe râul Milcov), s-a confruntat cu influența ortodoxă din spațiul pontic. Șocul marii invazii mongole din 1241 a produs reculul expansiunii maghiare, toleranța religioasă mongolă oferind o egalitate de șanse tuturor cultelor practicate. În contextul existent după 1241, existența în proximitate a episcopiei ortodoxe la Vicina (ridicată ulterior la rangul de mitropolie în timpul domniei lui Mihail al VIII-lea Paleologul
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
1970 pentru a înlocui modelul sovietic PM-37 din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Acest aruncător sovietic era o copie directă a modelului francez Brandt și avea în plus arcuri între țeava lisă și bipied pentru a amortiza efectul reculului. M77 este fabricat în prezent de Carfil Brașov. Bătaia maximă a crescut de la 3 kilometri la 4,4 kilometri. Țeava monobloc este lisă. Aruncătorul a fost adaptat pentru a fi montat pe vehicule blindate de luptă, precum TABC-79. Aruncătorul M77
Aruncător de bombe calibru 82 mm model 1977 () [Corola-website/Science/322311_a_323640]
-
utilizat de Germania nazistă în al Doilea Război Mondial. Arma era o versiune proprie, îmbunătățită, a aruncătorului de grenade antitanc american Bazooka. Trupele germane foloseau în general denumirea colocvială "Ofenrohr" (burlanul). era o armă portativă cu țeavă lisă, dinamo-reactivă, fără recul și reutilizabilă. Lovitura era de tip cumulativ, dotată cu un stabilizator circular cu aripioare și propulsată de un motor reactiv. Aruncătorul de grenade putea perfora până la 160 mm de blindaj aflat la o distanță maximă de 150 de metri. A
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
de la AKM). Capacitatea de penetrare a noului glonț este mai mică, dar efectul distrugător este la fel de mare. După Războiul din Vietnam specialiștii militari sovietici, analizând carabina de asalt americană M16A1, și-au dat seama de avantajele unui calibru mai mic (recul mai mic, mânuire mai ușoară, posibilitatea de a se transporta mai multe cartușe etc.).
AK-74 () [Corola-website/Science/328264_a_329593]
-
șasiul fiind suspendat între două piedestaluri imense și susținut de doua brațe mecanice. Când ajungea la destinație, arma era desprinsă de brațele de susținere, condusă pe poziția de tragere iar apoi sașiul era coborât la sol pentru a distribui forța reculului. Mörser Karl nu avea nici o problemă să se deplaseze pe teren normal, însă sub nici o formă nu avea cum să vireze pe teren moale, șenila din interiorul virajului fiind smulsă de pe galeți din cauza rezistenței la viraj. Arma trebuia încărcată doar
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
1,981 militari în termen), plus 2,379 de paramilitari. Forța de rezervă este constituită din 66.000 de soldați. Echipamentul include 44 AIFV-uri, 164 TBT-uri, 148 piese de artilerie, 117 rachete antitanc, peste 140 de arme fără recul, 36 de arme antitanc tractate și 37 tunuri antiaeriene.
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
și familia Ausländer și copilul Dan Pagis. Bunicul a fost separat de soție și nepot și a fost trimis într-un lagăr, unde a murit de pneumonie. Copilul și bunica au ajuns într-un alt lagăr. În anii 1943-1944 în urma reculului în fața armatei sovietice, regimul Antonescu a hotărât să închidă lagărele din Transnistria și să repatrieze treptat pe supraviețuitorii evrei originari din România. Dan Pagis a părăsit lagărul singur, se pare ca a fugit, și a ajuns în cele din urmă
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
autoritațile statului (i.e. Mareșalul Kulik) despre proiectul ZiS-3. ZiS-3 era o combinație între afetul ușor al tunului antitanc de 57 mm și puternica gură de foc de 76,2 mm a mai vechiului tun de câmp divizionar . Pentru a reduce reculul piesei de artilerie, a fost instalată o frână la gura țevii. Această modificare a permis montarea țevii pe un afet relativ ușor, diminuând riscul apariției avariilor mecanice la tragere. ZiS-3 utiliza tehnologii de productie superioare față de tunul F-22USV. Multe dintre
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
cazul planificării militare. În anii 50' , prezența Departamentului a fost importantă, iar în anii 60' , în timpul crizelor numeroase ale razboiului rece, a fost o componentă militară importantă. În Războiul din Vietnam , societatea civilă a reacționat și departamentul a suferit un recul. În timpul mandatului lui Reagan , Departamentul Apărării apare din nou în cercul decizional, iar după 11 septembrie, va fi permanent. Își asumă misiuni care îi depășesc capacitățile, iar structura superioară este civilă, dezbaterile interne fiind descurajate de proceduri. Lecția Vietnamului a
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]