111,719 matches
-
Magda Cârneci Poemul înalt Nu, vremea poemului înalt, amețitor, n-a trecut. Abia sună de dimineață, se aud claxoane și strigăte în paturi noi abia ne trezim dintr-o obscură hipnoză și deschizînd larg ferestrele recunoaștem încet ceea ce n-a dispărut niciodată sub roua prăfoasă iar încep să ne crească părul, unghiile și noi organe de simțuri căci noi sîntem cadavre stupefiate de prunci Si din furia de motoare, sirene și pneuri a străzii prin zgomotul
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
-mi mai arde de nimic, nici să mă sinucid", nu mai am nici un apetit, ce voi lăsa eu în urmă? Doar o umbră, care se va înălța. Mai contează? Pot să-mi iau adio de la mine, oricum nu mă mai recunosc. M-au pus să scriu ce voiau ei. Cine? Ăia. De frică, am scris. Că pe scări urcau oameni înjunghiați, din care curgea sânge. Cine mă mai scoate din încurcătură? Poate cioara aia, o arată pe geamul deschis, hai la
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
ea vorbesc sub pielea feței mele se află o altă față - și n-o cunosc în cerul nostru pulsează leneș o altă mare adîncă și sidefie de cositor Dimineața chipul meu ca fața înecaților tocmai extrași din valuri: nu mă recunosc Ceva - o vinovăție cu rădăcini se răsucește în mine ca tirbușonul în dop Sub cruste și cheaguri se alege pentru mine din beznă alt chip căruia nu-i știu nici măsura nici răsuflarea - mi se năzare uneori că e al
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
furnici într-un mușuroi de furnici Dumnezeu se-ascunde-n Cerul în care te-ascunzi și tu. Poetul Își stoarce Destinul astfel cum pictorul stoarce un tub de vopsea țelul său: o imagine în care de la un timp să nu se mai recunoască (îl vom recunoaște doar noi). Semn de carte Un încurînd care nu va fi nicicînd sinele gol cum o armă fără vreun glonț într-însa. Inspirație Această adiere de vînt ce limpezește țărmurile glasului pline de pietricele murdare îl saltă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
mușuroi de furnici Dumnezeu se-ascunde-n Cerul în care te-ascunzi și tu. Poetul Își stoarce Destinul astfel cum pictorul stoarce un tub de vopsea țelul său: o imagine în care de la un timp să nu se mai recunoască (îl vom recunoaște doar noi). Semn de carte Un încurînd care nu va fi nicicînd sinele gol cum o armă fără vreun glonț într-însa. Inspirație Această adiere de vînt ce limpezește țărmurile glasului pline de pietricele murdare îl saltă pînă la văz
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
otrava care ne-a hrănit când foamea ne-a ajuns cu adevărat din urmă. Carnea literelor, lumină umbră noi am cunoscut-o într-o limbă pe care o vorbeam ca pe apă atunci dar ea apoi nu ne-a mai recunoscut. În casa lor cu toate ferestrele deschise literele ne scriu împreună ochii ne citesc pe alt continent Muzica pe care nu o putem auzi Acest lucru nu ne-a fost dat așa cum ni s-a dat pământul pământul greu, cu
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
a fost predat Tribunalului penal. Arestarea unui apaș la baia Sofia În ziua de 22 Martie c. și-a făcut apariția la baia Sofia individul Herman Kelhammer de 15 ani, ucenic croitor domiciliat în str. Baltinester 4. Servitorul băii a recunoscut imediat în persoana lui H. Kelhammer pe hoțul din ziua când i s-a furat elevului Draganiuc suma de 2470 lei. Voind să-l pună la încercare și să se convingă de temeinicia bănuielii sale, a depus într-un dulap
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
un dulap din imediata apropiere a lui Kelhammer suma de 25 lei și niște haine. Servitorul avuse grijă ca bancnotele să fie însemnate, astfel că în cazul în care ucenicul ar fi ispitit să și le însușească, să le poată recunoaște. Între timp servitorul a inspectat dulapul și a constatat că cei 25 lei nu mai sunt la locul lor. La plecare, Kelhammer a fost oprit și făcându-i-se percheziție corporală, s-au găsit la el banii furați. Vinovatul a
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
strîngea praful din valea oltețului cercuri sînt iubitele mele din zăvoi rouă pentru orbul de zi te-am iubit despărțit de timp am ars barca unde pescuiam liniștea atunci ți-am crestat pielea o binefacere a vieții de azi te recunosc bărbații din tine mai sănătos și mai bolnav ca oricînd într-un spital cît un cimitir de cuvinte zi de zi îngrop cîte unul lumina lor strălucește sub pămîntul unde răsari primăvara în pivinița casei. Pîine și vin Pîine și
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
1984, Kronstadt fără titlu (prima de la moartea mamei) Într-un ciob de oglindă mii de cioburi și încă eul meu, descompus în particule mici, mă privește ca un străin într-o repetare infinită drept în ochi. Nu se poate nici recunoaște, nici recompune. Se risipește fără noimă: un caleidoscop stricat zăngăne 16.11.2003, Kronstadt Cadență (notat într-o sală de concert) Prea devreme s-a așezat primăvara la pîndă, coșmarul iernii o bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
c-o lungă strachină De argint căutându-mă de toate bubele lui Lazăr. în creștet mi-au trântit un clop, Mi-au tras pe față mare mască, în toate celulele mi s-a uitat câte-un ciclop Să mă cunoască, recunoască Fărâmă cu fărâmă, strop cu strop, Cu scop și mai mult fără scop. După ce-au înțeles că sunt bărbat, băiat Necum fată-nefată, cu sexul mizer, S-au hotărât: să fiu tăiat Cu bisturiile și foarfecele de frizer, Să mă
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
ofranda de deasupra, dar nu pot izbucni în strigăt: migrațiunea neamurilor mă trimite înapoi, în barcă! Ipoteza casei e o icoană aprinsă a minții, or călătoria o zdrențuită amintire a vizibilului? Tot mai incert semnul descoperii, fără dreptul de a recunoaște amara disciplină a negativului! XXXI. (cadranul Ahaz) În strâmtoarea gropii vânătul sânge urcă spre fețele două și sabia ține de-o parte pierdutele ambiții - cranii strălucitoare; în puterile focului se-mprăștie uleiul, începe dezlegarea de pânzele umede, departe de anotimpurile
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
e obiect și închipuire ce este fotolii gemene cu un trecut friguros neputința și-o leagănă scrumul țigării fixează lungi traiectorii pentru ce va veni cu fiece clipă ce trece poți plăti un preț de nimic dincolo de zâmbetul visat îți recunoști o mie de chipuri palidă vara te privește de la mari despărțiri ca un lac înghețat nerostite poeme oglinda absoarbe Ziua ce trece Mă visez amorfă uneori și prin vine alunecă stele de apă stau lângă țărmul întins în lumina de
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
cu lacrimi de sânge. Și foșnirea primăvăratică a duminicii. V. ( Coda ) Acum în Răsărit e o lună întunecată și în Vest stau să ațipească negustorii și bancherii. Mulțimea se oprește și se uită în oglindă ca și cum ar vrea să se recunoască pe sine și nu imaginea ei răsturnată acolo de taifunurile de peste mări și oceane. Telegrafele bat știri pentru dudui sclivisite și domni cu abia mijite tuleie în barbă. Vânzătorii de acadele se întrec în bocete cu librarii și inginerii
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
zilnice prin parcul domeniului, înzăpezit de-acum; era de lucru la curățatul aleilor de zăpadă, iar Mariana se oferi voluntară. Împreună cu cele trei plimbări era cea mai relaxantă parte a rutinei zilnice irespirabile din dormitor... Românii ăia, da, nu-i recunoscuse pentru că vorbeau rusește și se amestecau cu alți ruși - moldoveni din Basarabia, un bărbat cu nevastă-sa și cumnată-sa. Le povesti ce a pățit cu kosovarii și o luară sub aripa lor, nemaiprididind s-o căineze, deh, singura româncă
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
știu toate discurile formației. I had a dream, oh yeah... Crazy dream, uh-huh... Anything I wanted to know... Anywhere Ineeded to go... Trebuie să fie vreo medaliată olimpică. Olimpicilor li se fac toate chefurile. Apoi, mă uit mai atent, și recunosc pupilele brune ca tutunul, recunosc ochii în care strălucește o forță ciudată, plictisită, dezamagită parcă... Ciocănind din tocuri. Observ că are picioarele de la glezne în sus foarte subțiri, aproape osoase, dar ciorapii nylon îi dau un fel de carnație artificială
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
had a dream, oh yeah... Crazy dream, uh-huh... Anything I wanted to know... Anywhere Ineeded to go... Trebuie să fie vreo medaliată olimpică. Olimpicilor li se fac toate chefurile. Apoi, mă uit mai atent, și recunosc pupilele brune ca tutunul, recunosc ochii în care strălucește o forță ciudată, plictisită, dezamagită parcă... Ciocănind din tocuri. Observ că are picioarele de la glezne în sus foarte subțiri, aproape osoase, dar ciorapii nylon îi dau un fel de carnație artificială. Zveltă, cu o față îngustă
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
adunării, ar fi fost Atila, regele hunilor, și activiștii de la masă huni tineri, plesnind de hormoni, gata să se omoare între ei pentru mâna fiicei lui Atila, ce-ar fi apreciat mai mult fiica lui Atila? Dar cum ar fi recunoscut fiica lui Atila, între hunii tineri, pe masculul cel mai plin de energie, de violență și curaj? Cât mi-am citit raportul, fiica lui Atila m-a ascultat din haloul ei de fum, stoică și plictisită. Avea de la cine să
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
mele să mîngîie, sînii mei demult înmuguriți înțeapă aerul de dimineață pînă seara și-apoi se înfierbîntă singuri o noapte întreagă în așternuturi apretate, părul meu aleargă o dată cu mine, m-aș putea îmbrăca numai cu el și tot m-ai recunoaște, corpul meu e pregătit aproape pe de-a-ntregul. Nu m-a învă?at nimeni să mîngîi, acasă ne ținem strîns de mînă, dar nu ne mîngîiem niciodată. Acasă ne ținem strîns de mînă, și asta doare, oare întotdeauna doare așa
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
pentru douăzeci și una ore de zbor. Întorc nedumerirea pe toate fețele și tot nedumerire rămâne. De unde douăzeci și una? Adun, scad, împart, extrag rădăcini și reduc la absurd: nu pot strânge mai mult de nouăsprezece ore. Admit că sunt extrem de slab la matematică. Recunosc chiar că într-a cincea de liceu am și rămas repetent din cauza ei și dacă n-avea tata, Dumnezeu să-l odihnească, pile pe la ministerul de resort, cine mai știe cum mi se așternea soarta! Deși nu cunosc nici azi
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
cald cum o pasăre căutînd mîngîierea în clipa aceasta țintuită pe-o culme în timp ce Soarele-și face încă de lucru trage argila udă a șesurilor ca pe-un năvod plin de pești o dăruie altui pisc capricios ce nu-l recunoaște. Visuri Visuri visuri înfundate aidoma țevilor de la canalizare cum să cîntărești nimicul care-i lipsește visului nimicul care-i prisosește zecimalele lor zănatice bîzîitoare cum țînțarii. Desen Puțină atenție și se limpezește conturul altminteri confuz ațos aidoma unei legume bătrîne
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
în iad cine naiba respiră de parc-ar avea plămâni în loc de creier? cum alergi desculț în pijamaua vărgată?! fuguța înapoi în pat - na c-ai deschis iar fereastra - o boală din astea nu se vindecă așa...cu trucuri ieftine hai recunoaște nu e nicio fereastră în zid nu e dar nici zidul nu mai e zid (dacă nu te potolești!) - limba scrijelită cu nume și love și slove de corazon (palimpsest de scursori și claustofobie) un sfârc hemoragic: vezuviul o pune
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
pe care ea nu le prea înțelegea, dar îi plăceau la nebunie. Toate astea au rămas undeva departe, acum Kiki e la Paris, în Europa și vrea să trăiască cum vrea ea. Sunt și momente mai dificile, de ce să nu recunoaștem, singurătatea pariziană e ca oricare alta. Locuind printre vestigii ale trecutului - și la Paris trecutul e mai tare decît prezentul, "Asta doar pînă strîngi în brațe un bărbat...", adaugă Kiki, celor care fac mare caz de frumusețile Parisului, lumea e
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
lent cele două coloane ale N-ului cum siluetele celor văzuți prin vitrina cafenelei unite transversal traume mândre orgolios trădează zarea smereniei văd două privi pornesc în același timp cu aceeași intenție tandră apoi când se întâlnesc nu se mai recunosc pleoapa clipitei ca un capac de coșciug cade simultan peste febra deja banală din doi necunoscuți Ce părea a adăposti un mare secret zidul acela din piatră nisipoasă vuia așa de molcom pergamentat de biciurile anilor de arșiță palimpsestul ploilor
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
zis, și am strâns cu putere cureaua genții pe care o purtam pe umăr, ca să fiu sigură că mă pot apăra dacă îndrăznește să mă atace. Ochii lui erau sticloși ca două mici lunete ațintite asupra mea. Cum de mă recunoaște dintre atâția trecători? m-am întrebat dar mi-am văzut de drum, încercând să trec nepăsătoare pe lângă el. L-am depășit. Răsuflu ușurată. Prea devreme. Un cârâit puternic a străpuns fierul gardurilor și am auzit în spate fâlfâit de aripi
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]