892 matches
-
urmărește cu multă atenție fiecare reacție a organismului, ca urmare a programului recuperator; • lărgește aria discuțiilor cu KT privitor la programul recuperator; • sesizează, în mod diferențiat, unele reacții ale organismului în timpul și după programul recuperator; • cultivă motivația lăuntrică față de tratamentul recuperator, manifestată printr-o atitudine pozitivă, de cooperare, de responsabilitate față de propria activitate; • apare decizia de a modifica, în sens pozitiv, relația dintre el și KT, prin „deschidere” spre înțelegere, acceptare și participare necondiționată la tratamentul recuperator. Aceste faze conțin elementele
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
motivația lăuntrică față de tratamentul recuperator, manifestată printr-o atitudine pozitivă, de cooperare, de responsabilitate față de propria activitate; • apare decizia de a modifica, în sens pozitiv, relația dintre el și KT, prin „deschidere” spre înțelegere, acceptare și participare necondiționată la tratamentul recuperator. Aceste faze conțin elementele de bază ale procesului de autocunoaștere, în care stima de sine, dispoziția sufletească, procesele mentale și, mai ales, imaginea corporală redobândesc valențe favorabile pentru pacient și pentru evoluția sa viitoare. 3. Etapa autocorectării Urmarea firească a
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
procesului de autocunoaștere, în care stima de sine, dispoziția sufletească, procesele mentale și, mai ales, imaginea corporală redobândesc valențe favorabile pentru pacient și pentru evoluția sa viitoare. 3. Etapa autocorectării Urmarea firească a autocunoașterii o reprezintă creșterea interesului față de tratamentul recuperator, pacientul reușind să treacă de la faza de indiferență la cea de participant activ la redobândirea independeței sale sociale. În acest moment, KT are un rol important în asigurarea condițiilor optime de stimulare a interesului pacientului, prin pregătirea lui în vederea receptării
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
condițiilor optime de stimulare a interesului pacientului, prin pregătirea lui în vederea receptării întregului sistem de mijloace și metode utilizate. Pregătirea de către KT a pacientului pentru autocorectare se poate realiza prin: • solicitarea de a urmări modul în care se desfășoară tratamentul recuperator; • angajarea unor discuții cu privire la modul în care poate fi executat un anumit exercițiu; • comentarii privind senzațiile pe care le are pacientul în timpul executării unor mișcări; • relatări asupra stării generale și a progreselor pe care le constată; • cum consideră că poate
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pentru a executa o anumită mișcare. Faza de prelucrare a informațiilor dobândite în timpul acțiunilor desfășurate sub conducerea KT vizează un aspect important, care de fapt confirmă autocunoașterea; în momentele de răgaz, trece prin filtrul judecății sale fiecare moment al tratamentului recuperator. Observațiile pe care le realizează au menirea de a stimula găsirea mijloacelor practice pentru a completa programul de tratament. Faza de concluzionare și de inițiere a acțiunilor de autocorectare. În această situație, KT are rolul de a supraveghea modul în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
tratament. Faza de concluzionare și de inițiere a acțiunilor de autocorectare. În această situație, KT are rolul de a supraveghea modul în care pacientul pune în valoare capacitatea de înțelegere, receptare și conștientizare a bagajului de mijloace dobândit în timpul tratamentului recuperator. Trebuie precizat faptul că pacientul trebuie să acționeze numai asupra mișcărilor pe care le-a executat sub controlul kinetoterapeutului, folosind aceleași mijloace. Inițiativa de a „depăși planul” poate deveni contraproductivă și cu efecte nefavorabile asupra imaginii despre mișcările corecte. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cu întrebări, cu opinii și argumentări despre modul în care reușește să execute unele mișcări. Autocorectarea se constituie ca premisă sigură pentru următoarea etapă a autoevaluării. 4. Etapa autoevaluării O modalitate sigură de autoevaluare o constituie faptul că, în timpul tratamentului recuperator, pacientul are posibilitatea să-i aducă la cunoștința kinetoterapeutului opiniile lui despre evoluția sa, despre modul în care reușește să efectueze unele acțiuni, dar mai ales cu privire la greșelile pe care le săvârșește în execuția unor mișcări. KT pregătește cu multă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
constată că este obligat să stea într-o anumită poziție, care nu este corectă. • În etapa a doua apelează la un specialist pentru a-i alcătui un program prin intermediul căruia să-și corecteze deficiența, care a devenit deranjantă. Pe măsură ce programul recuperator conduce la corectarea deficienței, subiectul dobândește treptat conștiința poziției corecte, pe care trebuie să o mențină și pentru care trebuie să depună un efort constant. c) Utilizarea unor tehnici asociate Calea cea mai sigură de realizare a unei posturări corecte
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
acțiune. În urma acestui prim contact, KT trece la examinarea pacientului de pe pozițiile profesiunii sale. Trebuie menționat faptul că medicului îi revine obligația de a stabili reperele orientative pentru aplicarea terapiei prin mișcare, iar kinetoterapeutului, de a stabili și aplica programul recuperator, având ca puncte de reper datele obținute prin testingul MNAK. 2. Metodologia de obiectivare a handicapului motor este pusă în valoare prin intermediul unor instrumente de uz curent: miotonometrul, goniometrul, banda metrică, compasul, firul cu plumb și altele. Utilizarea acestor instrumente
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
lordotic, la care concavitatea lombară se accentuează mult, la fel ca și bascularea bazinului spre înainte, reducând drastic curbura dorsală. În anumite condiții, coloana vertebrală prezintă unele abateri de la aliniamentul lor normal, care pot avea caracter reductibil sau ireductibil. Programul recuperator în formele reductibile În alcătuirea și aplicarea unui program recuperator este necesar să se pornească de la unele reguli de bază, pe care cei implicați trebuie să le respecte. Astfel: • programul să fie alcătuit în funcție de particularitățile individuale ale pacientului; • mijloacele de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ca și bascularea bazinului spre înainte, reducând drastic curbura dorsală. În anumite condiții, coloana vertebrală prezintă unele abateri de la aliniamentul lor normal, care pot avea caracter reductibil sau ireductibil. Programul recuperator în formele reductibile În alcătuirea și aplicarea unui program recuperator este necesar să se pornească de la unele reguli de bază, pe care cei implicați trebuie să le respecte. Astfel: • programul să fie alcătuit în funcție de particularitățile individuale ale pacientului; • mijloacele de tratament să vizeze în principal reducerea hipertoniei și, după caz
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
vertebrală; • exercițiile terapeutice să fie orientate spre dezvoltarea musculaturii care asigură o postură corectă, de nivel „mediu”, fără a acționa pe linie hipercorectivă; • pacientul să fie obișnuit cu modalitățile de relaxare musculară, pentru a asigura astfel „reglarea distomiilor neuromusculare”; • programul recuperator trebuie să fie strict individualizat sub raportul sistemului de mijloace și al dozării, fapt impus de particularitățile morfofuncționale ale fiecărui pacient în parte; • pacientul trebuie pus în situația de a conștientiza deficiența de coloană vertebrală pe care o prezintă, să
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
trebuie pus în situația de a conștientiza deficiența de coloană vertebrală pe care o prezintă, să cunoască mai bine cauzele care au generat-o și ce consecințe pot avea pentru starea lui de sănătate. În cazul formelor reductibile, aplicarea programului recuperator trebuie să fie în acord cu dorința pacientului de a colabora și de a conștientiza toate acțiunile la care participă (Dumitru, 1984). O atenție deosebită se acordă pozițiilor corective, care impun un control conștient al contracțiilor izometrice, solicitate la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
o atenție sporită respirației și relaxării, componente importante care influențează favorabil buna funcționalitate a organismului. De remarcat faptul că tulburările reductibile pot fi corectate și hipercorectatevoluntar prin contracții ale grupelor musculare implicate în imprimarea reflexului deatitudine corectă a corpului. Programul recuperator în formele ireductibile În alcătuirea și aplicarea programului recuperator se impun o serie de reguli cu caracter general, care ar putea fi sistematizate în felul următor: • baza programului o reprezintă mobilizările pasive, care au rolul de a ameliora mobilitatea la
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
influențează favorabil buna funcționalitate a organismului. De remarcat faptul că tulburările reductibile pot fi corectate și hipercorectatevoluntar prin contracții ale grupelor musculare implicate în imprimarea reflexului deatitudine corectă a corpului. Programul recuperator în formele ireductibile În alcătuirea și aplicarea programului recuperator se impun o serie de reguli cu caracter general, care ar putea fi sistematizate în felul următor: • baza programului o reprezintă mobilizările pasive, care au rolul de a ameliora mobilitatea la nivelul regiunii respective; • să se acorde atenție prioritară bazinului
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în plan sagital sunt de o mare diversitate, pornind de la cele congenitale și continuând cu cele ereditare,traumatice, infecțioase, reumatismale, tumorale, endocrine, carențiale, distrofice, neurologice, neuropsihice, la care se adaugă și cele statice, adică prin permanentizarea atitudinilor vicioase. Structurarea planului recuperator Planul recuperator este structurat pe etape de lucru. În general, se consideră că se pot stabili etape în funcție de scopul urmărit și de gravitatea deficienței. Indiferent de numărul de etape stabilite, este imperios necesar să fie punctat rolul pe care KT
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
sagital sunt de o mare diversitate, pornind de la cele congenitale și continuând cu cele ereditare,traumatice, infecțioase, reumatismale, tumorale, endocrine, carențiale, distrofice, neurologice, neuropsihice, la care se adaugă și cele statice, adică prin permanentizarea atitudinilor vicioase. Structurarea planului recuperator Planul recuperator este structurat pe etape de lucru. În general, se consideră că se pot stabili etape în funcție de scopul urmărit și de gravitatea deficienței. Indiferent de numărul de etape stabilite, este imperios necesar să fie punctat rolul pe care KT îl are
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
etape de lucru. În general, se consideră că se pot stabili etape în funcție de scopul urmărit și de gravitatea deficienței. Indiferent de numărul de etape stabilite, este imperios necesar să fie punctat rolul pe care KT îl are în structurarea planului recuperator. Intervenția KT se materializează prin: • stabilirea tipului și formei pe care o prezintă deviația de coloană în plan sagital; • testarea restantului motric al pacientului; • alcătuirea programului general de tratament pentru fiecare etapă în parte; • stabilirea structurii exercițiilor, ritmul de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
general de tratament pentru fiecare etapă în parte; • stabilirea structurii exercițiilor, ritmul de lucru, numărul de repetări, durata pauzelor dintre exerciții, utilizarea exercițiilor de respirație; • verificarea și evaluarea efectelor acțiunilor programului desfășurat de pacient la domiciliu. În general, conținutul programului recuperator vizează două obiective mai importante: a) asigurarea supleței coloanei vertebrale; b) menținerea suportului minim necesar al masei și forței musculare de la nivelul trunchiului și al membrelor superioare și inferioare. Bilanțul final al prestațiilor kinetoterapeut ice trebuie să se regăsească în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de atitudine corectă a corpului. Indicații metodice: acțiunea începe printr-o inspirație profundă, urmată de apnee voluntară. Bolnavul are preferință pentru o anumită postură (gamă de conjugare). Se cunosc mai multe tipuri de afectare discală, fapt ce impune ca programul recuperator să fie elaborat în funcție de particularitățile anatomo-clinice ale afecțiunii. Pe baza analizei stării anatomice și funcționale a aparatului musculo-ligamentar pe care o apreciază clinic, radiologic și funcțional, medicul stabilește: - localizarea leziunii discale, ce poate fi înaltă (la nivel L1-L3) sau joasă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
stabilește: - localizarea leziunii discale, ce poate fi înaltă (la nivel L1-L3) sau joasă (la nivel L4-L5 sau L5-S1); - stadiul evolutiv al afecțiunii; - intensitatea sindromului dureros; - relatarea pacientului privitoare la efectele exercițiilor, dacă provoacă sau nu durere (Stroescu, 1979). Aplicarea programului recuperator are la bază datele stabilite de către medic, care are în vedere și unele elemente de orientare a pacientului asupra aspectului general al kinetoterapiei: - pacientul trebuie să cunoască ce factori au determinat defectul postural și cum poate fi corectat; - se alcătuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
exercițiile de gimnastică respiratorie, cu scopul de a preveni redorile costo-vertebrale, precum și tonifierea musculaturii abdominale în care să fie angrenată și diafragma, pentru funcția sa respiratorie (Sdic, 1980). Diminuarea durerilor și a inflamațiilor constituie puncte de referință pentru începerea programului recuperator. Acțiunile trebuie să aibă un caracter dinamic, care să solicite progresiv coloana vertebrală și articulațiile distale, determinând pacientul să includă programul recuperator în regimul său de viață, ca pe un atribut indispensabil. Particularitățile programului de recuperare în spondilartrita anchilozantătc "Particularitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pentru funcția sa respiratorie (Sdic, 1980). Diminuarea durerilor și a inflamațiilor constituie puncte de referință pentru începerea programului recuperator. Acțiunile trebuie să aibă un caracter dinamic, care să solicite progresiv coloana vertebrală și articulațiile distale, determinând pacientul să includă programul recuperator în regimul său de viață, ca pe un atribut indispensabil. Particularitățile programului de recuperare în spondilartrita anchilozantătc "Particularitățile programului de recuperare în spondilartrita anchilozantă" Mijloacele prin intermediul cărora KT poate acționa sunt grupate astfel: 1. Exerciții fizice izometrice, pasive, asistate; 2
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în ansamblul ei, pornește de la simpla mobilizare a degetelor, mâinii și pumnului, pe care, treptat, o extinde către gesturile grosiere, care, pe măsură ce capacitatea de coordonare a degetelor crește, vor fi orientate în direcția exersării gesturilor de finețe. Exersarea în programul recuperator a tipurilor de prehensiune este condiționată de modul în care pacientul reușește să-și mobilizeze degetele în axele și planurile lor fiziologice de mișcare. O atenție deosebită se acordă atât posturării corporale, cât și poziției de lucru a membrului superior
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
să modifice și ele valorile obținute prin aplicarea testelor obișnuite de mobilitate și forță musculară. În acest context, testarea sensibilității superficiale și profunde se constituie într-o obligație pe care KT trebuie să o îndeplinească, mai ales că în planul recuperator trebuie incluse și mijloacele pentru reeducarea acestor două forme de sensibilitate. Sensibilitatea superficială sau cutanată poate fi pusă în evidență prin tact-presiune, cald, rece și durere, acestea fiind reperele ce au condus la etichetarea ei ca fiind termo-tacto-algică. Sensibilitatea profundă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]