1,248 matches
-
Timpul în-ființează în condițiile știute ființarea conștientă? Putem vorbi despre o preeminență a acesteia? Într-un subcapitol anterior, sugeram că tocmai reflexivitatea și deschiderea către Celălalt a ființării conștiente conduc spre o anumită timporizare preferențială, în sensul că cel puțin reducția judicativă trebuie să scoată în evidență calea mai sigură a acestei în-ființări. La drept vorbind, cele două caracteristici ale ființării conștiente: reflexivitatea și deschiderea către Celălalt, nu sunt posibile decât prin intervenția timpului, în sensul cunoscut: al în-ființării, așadar al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și ființei înseși, identitatea câtor doi termeni dintre cei enumerați sau a tuturor este un fapt firesc. Ne putem întreba dacă nu cumva există o altă motivație, decât cea judicativă, pentru tematizarea timpului, în ontologie, alături de ceea-ce-este, ființa. Însă prin reducția judicativă am ajuns la o dezvăluire, care nu are, în sistematica întreagă a acestei reducții, decât o importanță superficială, dar care istoric poate însemna ceva. Timpul, ființa, ființarea conștientă s-au aflat, de regulă, alături în construcțiile ontologice, iar sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fapt firesc. Ne putem întreba dacă nu cumva există o altă motivație, decât cea judicativă, pentru tematizarea timpului, în ontologie, alături de ceea-ce-este, ființa. Însă prin reducția judicativă am ajuns la o dezvăluire, care nu are, în sistematica întreagă a acestei reducții, decât o importanță superficială, dar care istoric poate însemna ceva. Timpul, ființa, ființarea conștientă s-au aflat, de regulă, alături în construcțiile ontologice, iar sensul acestora, relativ la cei trei termeni, a fost acela despre identitatea lor în ordinea constitutivă, adică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființare, iar aceasta, ivindu-se printr-o trecere în act (având ca agent al trecerii timpul), prinde o determinare generală, care o face să fie "ceva", timpul și ființa fiind de față, adică în "structura" ființării; fiind ambii, în termenii reducției judicative, prezentuiți. Această identitate a timpului cu ființa trebuie interpretată numai ca un rezultat al timpotizării timpului însuși, în sensul ființării care, totuși, nu este el, deși, determinat, chiar el este. Oricum, din conceptul acestei identități nu trebuie scoasă ideea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt semnificative în orizontul dictaturii judicativului. Dincolo de aceasta, în măsura în care non-judicativul poate fi el însuși ceva fără implicarea vreunui element judicativ-constitutiv, sensurile în cauză nu mai pot fi valabile. O anumită preeminență funcțională poate fi sesizată și trebuie acceptată în ordinea reducției pentru reflexivitate; dar în aceasta, posibilă prin prezentuirea care cheamă trecutul, "lucrează" deja timpul. Tocmai de aceea, timpul este ceea-ce-este ființarea conștientă, iar "lucrarea" acestuia, prin prezentuirea care îngăduie, întru propria desăvârșire, și chemarea trecutului și survenirea viitorului, constituie principiul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
experimente filosofice privind timpul mizează așa cum am mai precizat de-a lungul acestei lucrări pe un privilegiu "temporal" al ființării umane. Acest fapt este cu totul posibil și capătă întreaga îndreptățire în orizontul dictaturii judicativului, cum, de altfel, a dovedit reducția operată până aici. Nu trebuie uitat că reducția judicativă a dictaturii judicativului, pe care o desfășurăm încă, scoate la iveală ceea ce a căpătat chip și ceea ce poate căpăta chip în înseși granițele dictaturii judicativului. Ceea ce am numit "prezentuire universală", ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
precizat de-a lungul acestei lucrări pe un privilegiu "temporal" al ființării umane. Acest fapt este cu totul posibil și capătă întreaga îndreptățire în orizontul dictaturii judicativului, cum, de altfel, a dovedit reducția operată până aici. Nu trebuie uitat că reducția judicativă a dictaturii judicativului, pe care o desfășurăm încă, scoate la iveală ceea ce a căpătat chip și ceea ce poate căpăta chip în înseși granițele dictaturii judicativului. Ceea ce am numit "prezentuire universală", ca principiu al ființării conștiente, constituie "criteriul" după care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mea". Timpul, ca element al aspectului alethic al judecății (și judicativului), comută în mod firesc de la sine, către ființarea determinată, sensul de transcendent, dat fiind faptul că sensul în cauză aparține chiar aspectului alethic, după cum a scos la iveală deja reducția. De aceea transcendența pare a domina orice relație, de la aceea cu sine se pretinde o dedublare a celui care relaționează cu sine, așa cum se întâmplă prin survenirea viitorului în sens de moarte a mea -, până la relația cu un lucru (ființare-simplu-prezentă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomen al reciprocității, îi este propriu ființării conștiente deschise către Celălalt. Modelul ei nu este total judicativ; el anunță relația desăvârșită dintre om și lume, relație care va putea ieși la iveală ca atare prin "acte" puse în joc de reducția non-judicativă a dictaturii judicativului (prin care timpul, ca element fundamental al judicativului constitutiv, este redus la logos, la logos-ul non-formal). Poate din acest motiv, reciprocitatea și-a găsit foarte târziu un loc printre temele obișnuite ale filosofilor. De fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
abia în filosofia contemporană postheideggeriană reciprocitatea va fi tematizată propriu-zis filosofic (sensul ei funcționând ca un concept filosofic) de către Emm. Levinas prin "teoria" sa despre relația etică originară "față către față", dar și de către J. L. Marion în contextul operării "reducției erotice", sau de către Chr. Yannaras în conceptul "persoanei". Într-un sens apropiat de cel precizat aici, dar contextualizat filosofic-cultural, tematizări ale reciprocității mai găsim la Gadamer, în conceptul, evocat deja, al "conștiinței eficacității istorice", de asemenea la Luigi Pareyson, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Pareyson, în "teoria" sa asupra "ontologiei libertății". Nu este vorba trebuie întărită ideea despre acte strict judicative de constituire a Celuilalt. Problema reciprocității este prezentă, desigur, în toată istoria filosofiei, însă filosofii tocmai amintiți trec destul de mult în orizontul unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea deschisă către Celălalt este ființarea conștientă timporizată reflexiv și transcendent, adică în reciprocitate. Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofii tocmai amintiți trec destul de mult în orizontul unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea deschisă către Celălalt este ființarea conștientă timporizată reflexiv și transcendent, adică în reciprocitate. Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât timpul lucrează ca agent al în-ființării în absența oricărui semn
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el este ființarea conștientă), și timpul ca măsură a mișcării constante a lucrurilor. Fără îndoială, există anumite corespondențe între aceste două sensuri de timp. Totuși, reciprocitatea (ființării conștiente), precum și sensurile originare ale acesteia reflexivitatea și deschiderea reprezintă fenomenul semnificativ în reducția judicativă. Câteva dintre corespondențele dintre cele două sensuri de timp vor fi comentate mai departe. 4. De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă? După cum s-a dovedit mai sus
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființă către ființare, prin timporizare (dar prin acea timporizare, care, ca prezentuire, îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului, fiind valabilă pentru ființarea conștientă și pentru Celălaltul său) nu poate fi nesocotit, pentru că nu reprezintă un sens marginal pe care reducția judicativă îl formulează. Și, de altfel, el poate fi privit chiar dincolo de ființarea timporizată conștient, adică poate fi luat despre relația ființei cu ființarea (nu doar cu cea conștientă). Sensul în cauză este fundamental, iar conceptul care îl reprezintă este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doar cu cea conștientă). Sensul în cauză este fundamental, iar conceptul care îl reprezintă este acela de "diferență ontologică". Într-un fel, conceptul acesta, așa cum el a fost gândit în filosofia contemporană, păstrează în diferență totală ființa și ființarea; dar reducția judicativă ne-a scos la iveală mai degrabă o diferență limitată între cele două instanțe, a cărei valabilitate este neștirbită sub aspect ființial, dar este cu totul nevalabilă sub aspect funcțional. Fără un transfer de funcție care determină și schimbări
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care abia ea ar putea pune (constitui) astfel de sensuri: de lucru, de relație între lucruri etc., ceea ce ar face necesară, mai departe, aglomerarea "lumii" deschise deja cu toate elementele pe care o reconstrucție filosofică le utilizează și pe care reducția judicativă le-a scos la iveală. Refuzul transferului funcțional dinspre ființă către ființare reprezintă un aspect al problemei diferenței ontologice, prezent, fie ca un sens întărit și utilizat ca un principiu în reconstrucția filosofică, fie ca un sens slab, subordonat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
diferenței ontologice, prezent, fie ca un sens întărit și utilizat ca un principiu în reconstrucția filosofică, fie ca un sens slab, subordonat altora. Dar ambele poziții ale acestui sens au drept scop păstrarea neatinsă a diferenței ontologice. Totuși, de pe poziția reducției judicative, înțelegem că nu este posibil însuși conceptul diferenței ontologice fără acceptarea acestui transfer. Fără îndoială, acesta nu atrage după sine și transferul ființial. Dacă s-ar întâmpla astfel, nu doar diferența ontologică și-ar pierde îndreptățirea, dar ar fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reprezintă un fapt de certitudine și, în ordinea reconstrucțiilor filosofice, un principiu. Într-o legătură directă cu cele patru întrebări presupuse de tematizarea ființării a cărei reflexivitate temporală are de-a face cu Celălalt, dar mai cu seamă cu dezvăluirile reducției în privința relațiilor dintre timp, ființă și ființare, în sensul în-ființării, se află tema categoriilor și scenariile care le au ca obiect, dar și cele mai bine făcute "ontologii". Aristotel, în Metafizica, propune un veritabil scenariu al în-ființării: ființa în sine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Cum? Prin repoziționarea non-ontologică a categoriilor, așa cum se întâmplă la Kant.224 De fapt, este vorba despre un exces, raportat la unitatea logic-ontologică pe care o instituie unele categorii pe temeiul individualului și universalului, cum vom vedea mai departe potrivit reducției judicative. Un exces "logic", pentru că mijlocirea categorială este totală: e drept, într-un plan restrâns, în cazul de față, al cunoașterii. Așadar, nelimitația se manifestă "logic" și, cumva, negativ (sau negator), fiindcă ontologicul își pierde sensul; și-l va căpăta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care trec în nelimitație cele două tipuri de mijlociri (categorială și direct temporală) între termenii extremi ai oricărui scenariu ontologic, anume ființa și ființarea, dezvăluie un potențial non-judicativ semnificativ. Dar acesta nu poate fi decât bănuit, acum. 4.10. Cercul reducției judicative Punerea în discuție a fenomenului în-ființării conduce spre primul final dacă îmi este îngăduită o asemenea exprimare reducția judicativă a dictaturii judicativului. Nici o temă dintre cele scoase la iveală de reducție nu a fost dezvoltată aici, scopul meu fiiind
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologic, anume ființa și ființarea, dezvăluie un potențial non-judicativ semnificativ. Dar acesta nu poate fi decât bănuit, acum. 4.10. Cercul reducției judicative Punerea în discuție a fenomenului în-ființării conduce spre primul final dacă îmi este îngăduită o asemenea exprimare reducția judicativă a dictaturii judicativului. Nici o temă dintre cele scoase la iveală de reducție nu a fost dezvoltată aici, scopul meu fiiind doar acela de a semnala componentele unei structuri formale a dictaturii judicativului, de a indica a priori-ul originar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate fi decât bănuit, acum. 4.10. Cercul reducției judicative Punerea în discuție a fenomenului în-ființării conduce spre primul final dacă îmi este îngăduită o asemenea exprimare reducția judicativă a dictaturii judicativului. Nici o temă dintre cele scoase la iveală de reducție nu a fost dezvoltată aici, scopul meu fiiind doar acela de a semnala componentele unei structuri formale a dictaturii judicativului, de a indica a priori-ul originar și universal al acesteia și de a "reduce" (readuce) astfel ansamblul de elemente
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândirii, singura formă, de fapt, care face posibil, susține și arată adevărul, socotit "valoare" esențială pentru cunoaștere, iar cunoașterea, unul dintre scopurile cele mai semnificative pentru ființarea umană veritabil ideal fundamental -, am ajuns și la structura formală a judicativului, aplicând reducția judicativă a judicativului constitutiv. Prin aplicarea reducției, judecata și-a scos la iveală două aspecte: formal și alethic, fiecare fiind alcătuit, la rândul său, din două elemente: aspectul formal, din subiect și din predicat, aspectul alethic, din verb ("este") și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibil, susține și arată adevărul, socotit "valoare" esențială pentru cunoaștere, iar cunoașterea, unul dintre scopurile cele mai semnificative pentru ființarea umană veritabil ideal fundamental -, am ajuns și la structura formală a judicativului, aplicând reducția judicativă a judicativului constitutiv. Prin aplicarea reducției, judecata și-a scos la iveală două aspecte: formal și alethic, fiecare fiind alcătuit, la rândul său, din două elemente: aspectul formal, din subiect și din predicat, aspectul alethic, din verb ("este") și din timp. Dintre toate elementele judecății cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de semnificație secundă, raportat la structura formală a dictaturii judicativului, dar cu totul semnificative prin raportare la reconstrucțiile filosofice care alcătuiesc istoria filosofiei. Tocmai acest univers de fapte a fost vizat uneori ca atare, alteori pe fragmente ale sale de reducția judicativă operată aici, chiar dacă ele nu au intrat în scena reducției în nume propriu; am spus că, în fapt, universul complet de fapte judicative a fost luat în seamă pentru reducție. Nefiind un scop al meu extinderea tematizării către componentele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]