907 matches
-
de diversificare ne permit să înțelegem de ce pragmatica se prezintă ca un conglomerat de domenii reciproc permeabile, toate preocupate să studieze "limbajul în context"2. Françoise Armengaud 3 propunea discutarea a patru tipuri de contexte: 1) Contextul circumstanțial, factual, existențial, referențial, preocupat de identitatea interlocutorilor, de locul și de timpul comunicării; 2) Contextul situațional sau paradigmatic, ce are în vedere practici discursive comportând o anume finalitate și rutină, specifice unei anumite culturi, ca de pildă: o liturghie, o discuție de afaceri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
punct de vedere morfologic, persoana a treia; este uneori precedat de determinantul hotărât l', în virtutea unor reguli ce nu sunt bine stăpânite de locutori; se interpretează, în funcție de context, ca "eu", "tu", "noi", "ei", "ele", "oamenii în general"..., iar valoarea sa referențială se poate schimba în cadrul aceluiași enunț: "Si on (nous) va chez eux, on (ils) nous fait la tête..." (Dacă mergem la ei, ne fac mofturi.) Întrebuințările sale se împart între referința la o clasă (întrebuințare generică: "On est enthousiaste à
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vorbii, a oamenilor de știință închiși în laborator, a cărților, în măsura în care ele se opun vieții, a cunoștințelor înmagazinate, în măsura în care ele se opun imaginației vii"156. Această distincție dintre "locutorul-L" și "locutorul-λ" este de asemenea legată de distincția dintre dimensiunea referențială și dimensiunea modală a enunțării: pe de o parte, enunțul permite accesul co-enunțătorului la unele entități (referința), pe de altă parte, el indică ce relație întreține cu el subiectul enunțării sale (modalizarea). În enunțul Eu sunt trist, ambreiorul eu se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Prin urmare, predicatul trebuie să fie marcat în mod negativ. În afara unor situații speciale, nu putem spune: * A fost recompensat, nefericitul de el! Este nevoie de un predicat cu orientare opusă: Este ruinat, amărâtul de el! Din punct de vedere referențial, grupul nominal din incidentă nu denotă în sine niciun obiect; el doar reia substantivul anterior. Vom spune astfel că nu are autonomie referențială, deoarece nu denumește ceva decât prin relația pe care o are cu un antecedent dintr-o anumită
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Este nevoie de un predicat cu orientare opusă: Este ruinat, amărâtul de el! Din punct de vedere referențial, grupul nominal din incidentă nu denotă în sine niciun obiect; el doar reia substantivul anterior. Vom spune astfel că nu are autonomie referențială, deoarece nu denumește ceva decât prin relația pe care o are cu un antecedent dintr-o anumită enunțare. În această privință, incidentele următoare se comportă ca substantive de calitate: în Paul a venit, imbecilul!, Paul nu este "imbecil" pentru că "a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu cea mai mare atenție și angoasă. Ei își refăceau viața mutilată cu răbdarea unui animal inferior 257... 3) progresia cu temă derivată este mai complexă. Diferite teme apar aici derivate dintr-o hipertemă inițială, datorită unei relații de includere referențială mai mult sau mai puțin închegată. Este un procedeu propriu descrierilor în care ceea ce am numit "temă-titlu" formează hipertema. În descrierea "Morii lui moș Colombe" organizarea prin temă derivată este evidentă: tema primei fraze este și hipertemă ("Moara lui moș
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În partea de sus: acoperiș lucarne/una dintre părțile cele mai înalte ale zidului giruetă vânător/iepure. În partea de jos: Vom remarca efortul pentru a reduce rigiditatea traseului ierarhic al subtemelor; astfel, parterul și primul etaj care, în ierarhia referențială, se situează în fața ferestrelor cu balcoane sunt plasate după, în text. La fel, lucarnele de mansardă figurează înaintea acoperișului acoperit cu ardezie, în realitate fiind, de fapt, incluse în acest acoperiș. Fiecare parte se termină totuși printr-un detaliu, adică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
raportează la cititor, comunică cu acesta încă din primele pagini ale cărții: "această carte..." și până la sfârșitul ei: Îmi pare rău că l-am reținut atât de mult pe cititor..." sau "cititorul trebuie să înțeleagă...", activând în mod deosebit "funcția referențială" e un indiciu clar al asumării conștiente a actului creator. Tot un astfel de act de asumare este și grija față de textul propriu-zis, caracteristică în mod deosebit creatorilor. Încă din prima secțiune a cărții își anunță intenția de a renunța
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
iubirea cu reflexul romantic al poeziei epocii, Heliade și Lamartine, și un „acuma” al noului cuplu constituit În timpul modern al „trenurilor" și al distanței lucide, tandru-ironice, tutelate de versurile simboliste ale lui Francis Jammes și Horia Furtună. „Casa” este punctul referențial; spre ea curg timpurile, destinele umane, amintirile; ele conservă În straturi de vechime urmele trecerii oamenilor vremelnici, fluctuația stărilor și a momentelor. Simbol al statorniciei și adăpost al cuplului, În expresia lui juvenil-familială, casa e o axă cu funcție sacră
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cuvânt: obiectul extralingvistic pe care acesta îl denotă sau termenul modern pentru lucruri privite ca fiind ,,denumite" sau ,,semnificate" de cuvinte. Relația care leagă cuvintele de referenții lor poartă numele de referință. Un cuvânt este neautonom din punct de vedere referențial: îi putem atașa un referent decât dacă apelăm la un text concret, lingvistic sau extralingvistic. Atunci când precizarea referentului se face prin mijloace extralingvistice, cuvântul funcționează ca un ,,deictic" (de exemplu: dacă un elev spune ,, Acela este profesorul meu" și arată
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
problematizarea, convorbirea euristică, jocul de rol, dramatizarea etc.) în vederea clarificării conținutului conceptual și angajării elevilor în învățare; • evaluarea modului de înțelegere a conținutului predat. 6) Contextul cuprinde: • microcontextul, care este alcătuit din: a) contextul lingvistic (intra și intertextual); b) contextul referențial (reprezentat de domeniul de studiu); c) contextul spațial (sala de clasă); d) contextul temporal (data și ora zilei, ,,momentul istoric" în care se încadrează tema discursului). • macrocontextul: condițiile globale instituționale, sociale, economice, politice, cultural-educative în care se realizează discursul. Discursul
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
privim imaginile, prin construirea anumitor așteptări. De pildă, imaginea unei campanii publicitare ar fi receptată diferit într-o galerie de artă, pe o autostradă ori în paginile unei reviste. Experiența privirii devine una inter-discursivă, analizând imaginea dintr-o perspectivă situațională, referențială ori rezonantă, ori dintr-o perspectivă a reprezentării unei istorii sociale. Un alt nivel al analizei ia în considerare contextul producerii și distribuirii imaginii, care implică motivele și intențiile autorilor precum și contextele sociale și instituționale ale circulației imaginii. Atunci când se
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
nararea convențională a istoriei artei moderne, Kosuth propune orientarea către un canon alternativ al artei, legat de tradiția duchampiană a localizării importanței unei lucrări la nivelul semnificațiilor. Astfel, acordând prioritate conținutului conceptual al artei, Kosuth pune între paranteze orice dimensiune referențială a operei de artă pe motivul că "arta este definiția artei". La rândul său, Terry Atkinson, care respinge alături de Art & Language arta legitimată pe baze morfologice, propune o "metodologie declarativă" potrivit căreia operele de artă își câștigă statutul prin actul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Poliția Rutieră, nu despre transportul rutier sau despre o mașină rutieră "mașină folosită la construirea șoselelor". În Dindelegan, p. 2, sunt prezentate câteva exemple de condensări primare care ar rămâne neexplicitate "fără o informație situațională specială sau fără o sursă referențială anaforică": adiționale, agravante, anticipate, compensate, europene, internaționali, personale etc. S-a remarcat că omiterea capului de grup nominal și reținerea modificatorului constituie o caracteristică mai degrabă a cazurilor de condensare decât a reluărilor anaforice, în care suprimarea modificatorului este mai
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de campanie (III): Candidat, teme și imaginar lingvistic într-o campanie prezidențială Strategiile discursive ale categoriei vorbitorului-candidat diferă în funcție de o gamă variată de pertinențe, printre care: locul ocupat de vorbitor în categoria candidaților, ideologia exprimată, situația de comunicare. Primul criteriu referențial ne obligă să recunoaștem statutul de candidat alături de care se dezvoltă seria de contracandidați. Statutul de candidat este precizat destul de clar și de concluziile sondajelor de opinie, care vorbesc despre „persoana cu cele mai mari șanse” sau „persoana care se
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
interpretarea noastră, pachetul concret de acte ale raportării la realitate, privește însăși vizarea caracteristică primului tip și își ia ca obiect acele manifestări (ale propriului sine) care nu aparțin în vreun fel realității exterioare, dar care se preocupă în manieră referențială permanent de ea. Astfel situată în spatele accesului direct la lume, conștiința fenomenală schimbă tipul de aprehendare și maniera de interacțiune într-un circuit închis și protectiv, care mânuiește un arsenal instrumental multiplu investit cu valoare personală (în care totul se
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
discursiv poate fi supusă verificării (fie în pragmatică oglindire reciprocă, fie în confruntarea "ideologică" a interpretărilor) pentru ca apoi să îngăduie un progres cu două fețe (una a concluziilor înregistrabile și alta a unui productiv demers aplicativ care leagă teza auto- referențială de aventura concretă a înaintării pe cale). Sinteza capătă aici o nuanță a unui provizorat benefic și just, necesar în perspectiva unei lucidități ghidate de conceptul adaptării și corelat unui proces de mișcare a spiritului care împrospătează mereu doctrinele fără a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
abordare cogniția devine, o dată cu gândul, activă și depășește pasivitatea specifică percepției, aducând modificări discrete (conform cu maniera noetică ce-i e caracteristică) lumii fenomenale care alcătuiește obiectivitatea interioară. Ea elaborează și traduce în practică aplicativă modele coordonatoare de intervenție, convertind preferința referențială de tip contemplativ în principiu de investire dinamică și regăsind pe fața obiectului său indiciul recurențial al propriilor obsesii tematice. Ea combină simultan o concepție a înrădăcinării pe solul unui statornic rezervor de tradiție cu o viziune a proiectului inovator
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
lărgesc gama auto-definitorie pâna la punctul extrem al individualismului. Este firesc, deci, ca societatea să fie compusă din reprezentanți perfect distincți și să primească aportul interiorității fiecăruia cu înaltă înțelepciune înglobatoare. Dacă supremul controlor al conduitei este interioritatea, atunci dispersia referențială în câmpul comunitar este un fenomen deplin explicabil. De aici și pâna la idealul integrator nu se poate face decât un pas calculat (de lideri, de reprezentanții decantării tradițiilor și de eroul social circumstanțial). De aceea expresia stabilă a ecuației
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de la punctul său de vedere la cel aparținând unuia sau mai multor personaje. De fapt, trebuie avut în vedere, într-un text dat, ansamblul parametrilor care pun în relație situația de enunțare cu scena reprezentată. Trebuie evaluate două dimensiuni: dimensiunea referențială și dimensiunea modală a textului. Când este abordată dimensiunea referențială, se observă mai ales dacă naratorul este un actor, dacă procedeele reprezentate se petrec în același timp cu enunțarea, sau în trecutul apropiat, sau dacă sunt povestite de un narator
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
mai multor personaje. De fapt, trebuie avut în vedere, într-un text dat, ansamblul parametrilor care pun în relație situația de enunțare cu scena reprezentată. Trebuie evaluate două dimensiuni: dimensiunea referențială și dimensiunea modală a textului. Când este abordată dimensiunea referențială, se observă mai ales dacă naratorul este un actor, dacă procedeele reprezentate se petrec în același timp cu enunțarea, sau în trecutul apropiat, sau dacă sunt povestite de un narator aflat în afara situației de enunțare. Acest lucru privește îndeosebi toate
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
la maxim, nu poate decât să rămână în urmă". pp. 40-41 Autorul răstoarnă aici o scenă stereotipică din cinematograful pornografic (amorul în baie), printr-o serie de operații care au ca rezultat năruirea celor doi piloni ai dispozitivului pornografic: transparența referențială și afectele euforice ale unui subiect focalizator. Cititorului îi este cât se poate de greu să-și reprezinte scena; atenția se fixează preferențial pe detalii lipsite de interes sexual (capotul tras peste urechi, emailul căzii care strălucește etc.) și desemnările
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
la diferitele tipuri de context implicate de derularea acestui proces. Se disting, astfel, variabile la nivel personal (în planul subiecților implicați într-o situație de comunicare: locutor, interlocutor/i), interpersonal/ relațional, cotextual (comunicativ propriu-zis pe coordonatele verbală, nonverbală și paraverbală), referențial, acțional, contextual circumstanțial, social, politic, cultural, instituțional, funcțional etc. (c1) Variabilele de ordin personal ale unei situații de comunicare interpersonală reflectă ipostaza locutorială și pe cea (a)/interlocutorială, cu toate particularitățile acestora (cf. Șerbănescu, 2007, p. 43; Mucchielli, 2005, pp.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
lor particulară (în condițiile în care se consideră că primele și ultimele cuvinte sunt mai importante într-un act comunicativ Abric, 2002, p. 27), prin asocierea lor cu elemente relevante la nivel paraverbal și nonverbal etc. (c4) Variabilele de ordin referențial, determinate de raportarea preponderent la realitatea obiectivă și/sau la cea subiectivă, la referenți concreți sau abstracți, la real sau fictiv etc., influențează maniera de construire și de transmitere a unui mesaj în cadrul comunicării interpersonale; de exemplu, pentru o reflectare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
supra; astfel: * maxima calității corespunde legii sincerității, impunând formularea de enunțuri adevărate; * maxima cantității corespunde legii informativității și legii exhaustivității, implicând, pe lângă necesitatea optimizării, la nivel informativ, a mesajului transmis, și raportarea informațiilor noi la cele deja existente în universul referențial al interlocutorului; * maxima modalității/a manierei corespunde legii modalității și legii litotei, presupunând o organizare logică, graduală, coerentă a mesajului; * maxima relației corespunde legii interesului/pertinenței, impunând subsumarea mesajului, pe de o parte, contextului/ domeniului implicat de tema discursului și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]