1,230 matches
-
structură în chiasm care rematizează, în al doilea segment, tema celui dintîi (pronumele anaforic "ea"): Schema 8 Cele cîteva observații ne permit să formulăm următoarea concluzie: Orice text și fiecare frază care-l constituie are, pe de o parte, elemente referențiale recurente, presupuse a fi cunoscute (din co(n)text), care asigură coeziunea ansamblului și, pe de altă parte, elemente noi, care contribuie la expansiunea și dinamica progresiei informative. Pînă să definim unitatea de compoziție textuală minimală, putem spune că, la
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și un adjectiv. Să luăm cele șase texte scurte ale lui Félix Fénéon citate mai sus. Ele au avantajul că aparțin aceluiași gen jurnalistic: depeșa. Din punct de vedere referențial, acest gen, foarte scurt prin definiție, trebuie să dea informații referențiale care răspund minim la întrebările Cine? Ce? Unde?, uneori Cînd? și mai rar la întrebările De ce? și Cum? Atunci cînd propoziția comportă un verb, trebuie să-i examinăm valența: verbe cu un loc (Janinetti dispăru), cu două locuri ([Ei] Îl
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
savoiard. Relieful referențial al obiectului discursului poate fi considerat suficient de bine conturat în memorie pentru ca articolul hotărît să fie selectat fără vreo mențiune prealabilă a referentului. În schimb, în cazul titlului poemului de Rimbaud, se creează impresia unei forțări referențiale care face posibilă existența referentului fără vreo mențiune prealabilă. Totuși, această utilizare nu este chiar atît de deviantă pe cît pare, și aceasta datorită genului: titlul devine, ca unitate peritextuală, un element identificator al unui poem dat, într-un volum
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
el. Începînd de-aici, subiectele verbelor din [C] și din [D] ar trebui să trimită la oameni, introduși în memorie odată cu reformularea și într-adevăr sînt oameni. Cu toate-acestea, introducerea lexemului vizuini menține izotopia animală, iar subiectul din [C] ezită referențial și pare să rămînă sub incidența lui animale. De-a lungul întregului segment [C] referentul animal pare că se menține astfel încît anafora [ei = oameni] este împiedicată. Prin menținerea celor doi referenți în memorie, oamenii rămîn parțial animale. Trebuie să
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
orator, conversația cotidiană, articolele de ziar, publicitatea, tratatele științifice, toate aceste activități pot ține cont de considerentele estetice, să activeze funcția estetică, iar cuvintele sînt adesea folosite în sine și pentru sine, și nu numai pur și simplu ca procedee referențiale" (1973: 147). Fără a ne ocupa aici de estetică, vom reține în esență faptul că unitățile limbii, de la fonem și de la grafem pînă la construcțiile morfo-sintactice, trecînd prin silabe și numărătoarea lor, precum și reluările semnificanților pot juca un rol structurant
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
statusuri sociale, percep lucrurile și situațiile în mod diferit. Percepția nu este niciodată "inocentă", neutră, ci întotdeauna relativă la contextul cultural în care ne situăm. De aceea, trebuie să fim atenți la persoana din fața noastră și să intuim care este referențialul său cultural, cum ne vede pe noi sau cum percepe faptele abordate. Vom avea adesea surpriza să constatăm că percepția individului din fața noastră diferă mult de percepția noastră, iar mesajul transmis de noi nu are nici un sens pentru el, ori
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
act de comunicare: singurul lucru care se întâmplă este că autorul și receptorul său sunt locuri presupuse de instituția literară, și nu un "eu" și un "tu" imediat. "Povestirea" nu implică doar o suprimare a reperajelor personale și deictice (reperaje referențiale), ea privește și dimensiunea modală a enunțării. Textele-"povestire" oferă doar aserțiuni, enunțări disociate de enunțător, în care relațiile cu co-enunțătorul sunt inexistente (nu există ordin, promisiune etc.); altfel spus, nu există structură de dialog. Distincția "povestire" / "discurs" nu trebuie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vorbitor"), 169 "locutor~L" (vs "locutor~λ"), 175 M macropropoziție, 293 mar, 263 marcă a integrării lineare, 302 memorial (demonstrativ ~), 337 menționare (vs folosire), 179 micropropoziție, 293 moc (membru oarecare al unei colectivități), 233 mod de proces, 104 modal (vs referențial), 178 modalizare autonimică, 185 monolog interior, 240 N naratologie, 43 narator-martor, 230 narațiune (vs povestire), 83 noi, 59 non~coincidență, 186 non~persoană, 50 noua critică, 42 O-P obiectiv (adjectiv ~), 257 ocurență (enunț~), 56 om vs scriitor, 172 onomastică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezent istoric, 129 prim-plan (vs plan secund), 144 progresie tematică, 306 pronominalizare, 319 propriu (substantiv ~), 319 prospectiv, 110 pseudo-iterativ, 160 pseudonim, 172 public (vs cititor), 171 punct de vedere, 85, 156 R raportat (discurs ~), 203 realizat (vs irealizat), 105 referențial (vs modal), 178 reinvestire, 197 reluare imediată, 331 remă (vs temă), 307 repetiție, 319 reprezentant (pronume ~), 323 rest al temei/remei, 309 rezumptivă (anaforă ~), 318 S scenă de enunțare, 52 scenografie, 52 scoatere în relief, 144 scriitor (vs om), 172
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Paul Cornea numește în Introducere în teoria lecturii prin termeni precum: "receptare", "convenția expresivității", dar și prin sintagma "regula pragmatică". Cele de ordin particular sunt oferite de talentul descriptiv și imaginația deosebită, dublate pe tot parcursul textului de activarea "funcției referențiale", ceea ce am considerat noi a fi un indiciu al asumării conștiente a actului creator, dar și de caracterul subiectiv al cărții, la finalul căreia autorul mărturisește: "În sfârșit, regret că am vorbit atât de des la persoana întâi...". Mărturie despre
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Ea poate conduce la manipularea raportului dintre costul dinainte calculat și beneficiile unei acțiuni (atac), cât și la generarea fricii, determinând, implicit, non acțiune. Descurajarea funcționează dacă actorul care o întrebuințează posedă capacitatea de descurajare, dar și dacă aceasta este referențial pentru imaginea pe care cel descurajat o are cu privire la respectiva capacitate fapt ce, implicit, conferă credibilitate amenințării. Tocmai această dimensiune a descurajării amenințarea credibilă, amenințarea care se poate materializa cu siguranță reprezintă unul dintre principalii factori ai cursei înarmării nucleare
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
În istoria, cultura și civilizația Franței ea întruchipează o epocă care este cea a Parisului și a modernității. Femeia pariziana este o entitate socioculturala particulară, mitizata și poetizata în mentalul colectiv și cel individual. Pariziana face parte din categoria personajelor referențiale, care trimit la o realitate a lumii exterioare (istorică, socială, mitologica, alegorica) și la un concept imobilizat de o cultură. Titlul lucrării invită la identificarea unui proiect estetic (cel al reprezentării), a unei perioade istorice (jumătatea a doua a secolului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de aspecte ale unui simbol devin semnificative, exemplificarea, manifestată când un simbol ar simboliza un eșantion de proprietăți pe care le-ar poseda literalmente sau metaforic, și referința multiplă și complexă, manifestată când un simbol ar îndeplini mai multe funcții referențiale integrate și aflate în interacțiune directă sau mediată. În aceste condiții, felul în care ar funcționa un obiect sau un eveniment ca operă de artă ar putea explica felul în care acestea ar contribui la formarea unei viziuni asupra lumii
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pus la pământ; * După alegeri, stânga a devenit mai puternică; Este un politician de stânga; * A ține stânga; A o lua la stânga etc. Trebuie totuși remarcat că, în astfel de situații, dezambiguizarea prin recurgere la context presupune doar identificarea noțiunii referențiale, nu și refacerea mentală a sintagmei originare. 4. Etapa finală a condensării o constituie eliminarea concurenței pe care o reprezenta sintagma sau compusul originar. Lexicalizarea petrecută în etapa precedentă a conferit noii formații o autonomie și o concizie care au
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
se referă un mesaj Lohisse, 2002, p. 106), contextul idiomatic (Coșeriu, 1985, pp. 222-223), contextul verbal propriu-zis, alături de cel paraverbal și de cel nonverbal "sprachlich-kommunikativer Kontext" și "andere kommunikative Kontexte (parasprachlich Kommunikativer Kontext/nicht-sprachlich-kommunikativer Kontext)" (Koch-Oesterreicher, 1990, p. 11); * contextul "referențial" ("realitatea vizată sau lumile posibile în cazul construcțiilor ficționale" Rovența-Frumușani, 2000, p. 31); în cazul comunicării didactice, acesta se va particulariza, de exemplu, în conținuturile prevăzute în Curriculum, dar și în cele care pot fi abordate implicit, nu doar explicit
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
versus Step-by-Step etc. -, regulamente de ordine interioară etc.; * coordonate circumstanțiale sală având condiții optime de încălzire, mobilier adecvat, activități asociate unei anumite zile din săptămână, unui anumit moment al zilei, durata activităților, durata fiecărei secvențe din cadrul unei lecții etc.; * coordonate referențiale în principiu, conținuturile prevăzute în Curriculum, dar și conținuturi abordate în completarea/extinderea primelor; * coordonate acționale prin comunicarea didactică vizându-se producerea de modificări în sens evolutiv în comportamentul actanților. Dincolo de teoria comunicării în sfera educațională, practica este cea care
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
la nivelul de înțelegere al elevului, dar și de observator, conducător și reglator al orizontului discursiv în cazul apariției unor disfuncțiuni în "negocierea" sensurilor" (Cucoș, 1991, p. 23). 40 Exemple de tipuri de context implicate (Rovența-Frumușani, 2000, p. 31): verbal; referențial (realitatea vizată sau lumile posibile); situațional (situația de discurs, ierarhia interlocutorilor, canalul utilizat etc.); acțional (al fragmentelor discursive ca acte de limbaj: sfat, rugăminte, promisiune, ofertă, solicitare, amenințare etc.); psihologic (al intenției, credințelor, dorințelor interlocutorilor), respectiv, într-o altă accepțiune
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
dar despre care raportul Brévan-Picard din 2000 spunea că sunt în număr de aproximativ 6000) s-a pus cu mai mare acuitate problema perenității postului, a profesionalizării lor. Instituționalizarea acestor dispozitive a implicat definirea profesiilor, a competențelor necesare, a altor referențiale. De la apariția politicilor orașului, asistenții sociali și sociologii au resimțit (în Franța) necesitatea de a reconstrui demersurile colective de intervenție socială locală. Meseriile orașului, profesiile orașului au încorporat și economiști, demografi, istorici, geografi, desigur urbaniști și simpli cetățeni, fiecare cu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a se vedea reacția primarului din Limoges când un afiș publicitar al unei companii aeriene înfățișa turiști strâmbând din nas la ideea de a merge să viziteze orașul Limoges); ersatz al "interesului general local", imaginea de marcă a orașului devine "referențialul" politicilor municipale în ansamblu. Evocarea imaginii orașului, a prestigiului, a rangului său tinde să devină argumentul ultim chiar și în cazul celor mai oneroase arbitraje în care e implicată municipalitatea. Mai mult decât prin intervenția economică propriu-zisă, competiția între orașe
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sublinierea riscurilor pe care le presupune promovarea excesivă a noilor tehnologii. Acestea prezintă riscul depersonalizării individului, a "pierderii libertății" de acțiune a acestuia, îi limitează creativitatea și dorința de implicare. Valorile culturale reprezintă, prin raportare la fenomenul schimbării în educație, referențialul axiologic fundamental, cel care ghidează promovarea unui tip sau altul de schimbare. Nici acest factor nu este însă scutit de interpretări: unii pot considera valorile culturale ca fiind impuse, ca elemente ce obligă la uniformizare, alții pot să cadă în
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
impuse, ca elemente ce obligă la uniformizare, alții pot să cadă în greșeala de a clasifica valorile ca fiind bune generează schimbări bune -, sau valori rele conduc la schimbări greșite. Important este ca profesorii și școala să-și construiască propriul referențial, să interpreteze schimbarea prin prisma acestuia, dar și a nevoii de dezvoltare personală și organizațională. Intim legate de câmpul valorilor culturale sunt ideologiile, adevărate "arme" de luptă între diferite categorii sau sisteme sociale. Nu ne propunem analiza amănunțită a rolului
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
imediat observabile. Este nevoie de timp pentru cristalizarea schimbării și pentru operaționalizarea acesteia. La nivelul școlii, schimbarea trebuie însă susținută din interior, nu doar din afara acesteia. În ceea ce privește evaluarea axiologică a schimbărilor educaționale, aceasta presupune coexistența a două elemente: * cristalizarea unui referențial axiologic propriu indivizilor și școlii deopotrivă și * formarea unor competențe axiologice. Definit drept "totalitatea mobilurilor individuale și a normativelor supraindividuale, interiorizate de subiect, care se actualizează în orice act de valorizare" (C-tin. Cucoș, 1996, p. 186), referențialul axiologic se
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
cristalizarea unui referențial axiologic propriu indivizilor și școlii deopotrivă și * formarea unor competențe axiologice. Definit drept "totalitatea mobilurilor individuale și a normativelor supraindividuale, interiorizate de subiect, care se actualizează în orice act de valorizare" (C-tin. Cucoș, 1996, p. 186), referențialul axiologic se construiește în timp, ca urmare a asimilării unor repere valorice și trebuie să fie o structură flexibilă care să permită acumularea de noi valori sau reinterpretarea altora. Importanța acestuia este dată și de faptul că schimbarea educațională capătă
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
contextului fiecărei școli, nevoilor și solicitărilor acestora. Atitudinea asertivă față de schimbare se poate obține numai prin respectarea principiilor schimbării, prin provocarea acesteia din interior, ca o expresie a propriilor cerințe și nu ca ceva impus din exterior, prin raportarea la referențialul axiologic al indivizilor și școlii, prin favorizarea comunicării sau prin asigurarea autonomiei în realizarea efectivă a schimbării. În plan educațional, a devenit o certitudine faptul că reforma nu mai poate fi evitată, ceea ce impune ca efectele acesteia să se reflecte
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
putem situa în afara cadrului organizațional. Cu certitudine, acolo unde există resurse umane există și riscul apariției unor paradoxuri comportamentale. Stă în puterea managerului organizației de a le corecta, dar și în puterea indivizilor înșiși, să-și calibreze comportamentul funcție de propriul referențial axiologic și nu după avantajele de imagine ale momentului. O organizație devine cu atât mai credibilă, cu cât cultura sa este mai coerent structurată și mai orientată valoric. Analiza culturii unei organizații nu poate fi completă fără precizarea componentelor sale
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]