1,737 matches
-
au omagiat-o întocmai de gingaș pe actrița Medeea Marinescu la ziua ei de naștere, 27 mai, sărbătorită pe scenă la Bacău în aceeași reprezentație, „Străini în noapte”. Iată o uriașă, rară și romantică exclamație a iubirii, într-un scurt refren de glasuri cristaline. Și iată, Bacăul, a cărui vestire mai cunoscută în lume e supărarea, duce într-o seară aniversară de ianuarie, la București, un mesaj ce poartă în el măreția sensibilității moldovenilor din aceste locuri. Și iată cât de
FLORIN PIERSIC. O RAZĂ DE FAIMĂ A BACĂULUI, PURTATĂ DE ZIUA ACTORULUI FLORIN PIERSIC LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374277_a_375606]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > ALERGĂM CU PESCĂRUȘII Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017 Toate Articolele Autorului Puritate de refrene umple câmpul de verdeață În măslinul care tace ,două mierle în glas se-ntrec Îmbătate în roua vie, flori în zori de dimineață Se închină în fața razei...norii nopții o petrec! E un soare atât de mare ce răsare peste
ALERGĂM CU PESCĂRUȘII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378773_a_380102]
-
sară în barca cealaltă, a puterii. Ca și cum ne-ar mai putea contraria bretonat-disponibilul său sport nautic. Ce "Ia-mă cu tine-n America sau Asia"! Ce "La mare, la soare..."! Răsuflate! "Pap, pap! 9 mm, găurica-n cap". Ăsta-i refrenul! (BUG Mafia parcă, nu?) Prin anii șaizeci, la un vernisaj cu ștaif de partid și de stat, atemporalul Craiu, scos din țîțîni de vecinătatea, pe panou, a unui "coleg" cu pictură-mesaj, nu găsi altă soluție pentru revoltata-i indignare decît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rămîne de văzut care ar fi insula în stare a mă primi cu cele 10 tablouri. Care? Poate chiar atelierul meu din Armeană. (De unde, iată, vă trimit calde urări de an bun.) 2003 Deliciile dictaturii soft 6 ianuarie My friend. Refren de operetă de pe Broadway, nu? Nu. Geniul să nu spun vorbă mare e singuratic. Nu caută, nu găsește în celălalt avantajele cuplului. Atît de propice mediocrilor și atît de profitabile, la urma urmei, acestora. Pînă la a prolifera în multipli
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mînă liberă de la cel caricaturizat să propună, nici mai mult nici mai puțin, mutarea unui stătuleț nesuferit lor departe, departe, dacă se poate în chiar locul în care s-au confecționat pîrdalnicele caricaturi. Toate trec, iubire sau noroc. Era un refren à la Zavaidoc. Nu țin mult fierberile astea de stabiliment. Pentru că vrem nu vrem, ne place nu ne place cam așa arată acum minunata noastră planetă albastră: un vesel (și nu prea) stabiliment al frumuseților și urîciunilor lumii. De n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și nu prea) stabiliment al frumuseților și urîciunilor lumii. De n-or fi arătînd mai de totdeauna așa. Pînă la ivirea camerei de luat vederi. Care, într-o clipită, cam imprudent! îți dezvăluie măruntaiele antipozilor. Uitarea! Era și ăsta un refren, mai dincoa'. Popor pașnic, neanexionist (oare?) am găsit, unanim, soluția rezolvării crizei de stabiliment (era să spunem establishment): Uităm. Sau ne facem că uităm. Ne trece repede. Uitarea. Vorba refrenului. Totu-i să nu aruncăm cu pietre. 25 aprilie E
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imprudent! îți dezvăluie măruntaiele antipozilor. Uitarea! Era și ăsta un refren, mai dincoa'. Popor pașnic, neanexionist (oare?) am găsit, unanim, soluția rezolvării crizei de stabiliment (era să spunem establishment): Uităm. Sau ne facem că uităm. Ne trece repede. Uitarea. Vorba refrenului. Totu-i să nu aruncăm cu pietre. 25 aprilie E tentant, din cînd în cînd, să fii desuet. Tentant, ba chiar de bonton. În jurul atelierului zumzăie rumorile momentului și ar fi nu știu cum să te faci că nu le auzi. Că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Úveth frămîntau pîinea. Cerurile de groază se înclină sub a' lor mîini de fier, Cîntînd la-ngrozitoarea lor lucrare cuvintele cărții de fier a lui Urizen 105 În timp ce pergamentele enorme îngrozitoare se rostogoleau în cerurile de deasupra; Și totuși refrenul cîntecului lor era în lacrimi revărsat: "Pîinea e frămîntata, ne lasă să ne odihnim, O, neîndurătorule tata de copii!" Dar Urizen nu le scăzu din osteneli pe stîncă să, Si Urizen Cîți răsunător din cartea-i de arama 198: 110
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
amuzîndu-se) Mai bine golani decît... (privesc în jur cu prudență și nu mai spun textul bine știut...) la, la, la, la... (reiau de cîteva ori acest vers... îmbunătățit...; din ce în ce mai atenți...; Octav pune casetofonul în funcție și pe muzica asurzitoare cîntă refrenul lor, mișcîndu-se în stil brigadă artistică...; intră Marieta, Costache și Matei; incomodat de gălăgie și de comportamentul celor doi, Matei oprește casetofonul) Matei: Păi ce dracu' faceți voi aicea?! Comerț sau program artistic?! Octav: Și una și alta... Amîndouă sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
profunzime și subtilitate exegetică, aduc intervențiile lui Vasile Bogrea. Interpretarea de ordin comparativ, încă la mare preț în perioada respectivă (ca de altfel și cea filologică), se regăsește în încercările unor Silviu Dragomir și Ion Mușlea (despre scriitorii raguzani și refrenul colindelor românești, respectiv despre variantele românești ale snoavei referitoare la femeia necredincioasă). Istoria folclorului și a folcloristicii a intrat, de asemenea, în atenția colaboratorilor, aceștia abordând subiecte ca Academia Română și folclorul, Ion Bianu și folclorul nostru, Ovid Densusianu, folclorist (Ion
ANUARUL ARHIVEI DE FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
pierde din Încordare, soldații generalului Braddock repetau În cor, pe o muzică zglobie: „Yankee doodle keep it up,/ Yankee doodle dandy,/ Mind the music on the step/ And with the girls be handy”. Nici nu bănuiau că amuzantul dandy din refrenul pe care tocmai l-am pomenit va fi peste mai bine de o sută de ani purtat prin saloanele Europei, pe buzele tuturor, ca o ciudățenie. Dar atunci, la mijlocul veacului al XVIII-lea, când luptau În uruitul cascadei Niagara, alături de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
despre doodle), nu vom ști niciodată. După cum nici de ce yankeul priceput la muzică și la fete intră În oraș călare pe un ponei, cu o pană Înfiptă În pălărie, și are, pe deasupra, habar de Macaroni. Cel puțin așa sună următorul refren, compus cam tot pe atunci: „Yankee Doodle came to town/ Riding on a poney,/ Stuck a feather on his hat/ And call it macaroni/ Yankee Doodle keep it up,/ Yankee Doodle dandy,/ Mind the music on the step/ And with
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
DEX-ul Îi dă un singur sens și Îi subliniază - corect - nuanța peiorativă: „tânăr cu pretenții de eleganță și cu preocupări neserioase”, la care se mai adaugă și o surpriză etimologică: „probabil alterare din fr. vive le son șdu canonț, refrenul unui cântec revoluționar francez”. Dandylogi de serviciutc "Dandylogi de serviciu" Revenind Însă la dandysm, cea dintâi care folosește vocabula (fără a o așeza pe vreun soclu științific) e tot Lady Morgan, În 1817, În memoriile sale franceze. Scena din salonul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
d. a existat încă de pe vremea dacilor. El invocă chiar d. ca un argument pentru a susține continuitatea poporului român pe teritoriul nord-dunărean. De altfel, cuvântul daina, pe care H. Tiktin îl socotește o exclamație elegiacă, apare și azi în refrenele unor doine ori ale unor cântece rituale de nuntă și cântece de leagăn. D. a denumit multă vreme, impropriu, întreaga lirică populară, dar cercetări mai noi limitează conținutul său la creațiile cu ton grav, câteodată de revoltă socială. Există în
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
una actuală, de urare și felicitare. Deși textul c. cuprinde numeroase elemente creștine, originea sa străveche, păgână, este confirmată de reminiscențele din mitologia romană, de rosturile magice asemănătoare cu cele ale descântecului, de elemente de ritual, ca bătăi de tobe, refrenuri neînțelese. Textele în întregime laice ale unor variante probează și ele originea precreștină. În ajunul Crăciunului se practică două forme diferite de c.: aceea a copiilor (numită în unele locuri „Moș Ajun” sau „apițură”) și aceea a colindătorilor tineri sau
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
frumoase. În ambele tipuri de c. se urează tinerilor, sub formă aluzivă sau directă, să se căsătorească. Cea mai frecventă structură compozițională se bazează pe alternarea de planuri: real-fantastic-real, introducerea și finalul constituindu-se în formule cristalizate. Cele mai multe c. conțin refrene, al căror sens este, adeseori, greu de descifrat. În cursul narațiunii apar personaje fabuloase, se poartă dialoguri, se pun întrebări retorice și se utilizează des metafora. C. religioasă cuprinde episoade biblice, uneori apocrife, cu unele implicații filosofice, majoritatea referindu-se
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
avut un interes deosebit, ca și pentru problemele limbajului popular sau pentru posibilitățile de îmbogățire a limbii literare, B. se apropie mai mult de Bolintineanu decât de Alecsandri. Uimitoarelor intuiții muzicale din Corbea Haiducul, Cântecul nebunului, Badea Haiducul, Cățelul pământului (refrenul acestei ultime poezii a fost preluat de M. Eminescu ca epigraf în poemul Strigoii), sugestiilor auditive folosite în Zodia racului li se adaugă, aici și în alte locuri, o fantezie plastică puțin obișnuită. La B. pot fi aflate versuri pline
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
gémit de douleur! Voir un peuple relever la tête, Et du droit porter le flambeau! Ami, n’est-ce pas un grand jour de fête, Sur nos palais faites hisser les drapeaux!1 M-am oprit numai când am ajuns la refren, cuprins de îndoială: „Glorie Rusiei?” Dar unde este oare țara aceea blondă, blondă ca spicele, albă, albă ca zăpada? Țara aceea cu sufletul bogat? Și ce caută acolo sclavul care geme de durere? Și cine este tiranul căruia i se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
este oare țara aceea blondă, blondă ca spicele, albă, albă ca zăpada? Țara aceea cu sufletul bogat? Și ce caută acolo sclavul care geme de durere? Și cine este tiranul căruia i se sărbătorește căderea? Încurcat, am început să recit refrenul: Salut, salut à vous Peuple et soldats de la Russie! Salut, salut à vous Car vous sauvez votre Patrie! Salut, gloire et honneur A la Douma qui, souveraine, Va, demain, pour votre bonheur À tout jamais briser vos chaânes.2 Deodată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tren care îi ducea pe Charlotte și pe copiii ei ca să-i ascundă în străfundurile protectoare ale Rusiei... Fraza aceea de propagandă, care mă lăsa altădată indiferent: „Douăzeci de milioane de oameni au murit pentru ca voi să puteți trăi!”, da, refrenul acela patriotic a dobândit brusc pentru mine un sens nou și dureros. Și foarte personal! Rusia, asemenea unui urs după o iarnă îndelungată, se trezea în mine. O Rusie nemiloasă, frumoasă, absurdă, unică. O Rusie opusă lumii prin destinul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cea mai mare bogăție de modulațiuni și de dominare asupra tuturor spețiilor de accent, căci vocea are să realizeze (pe deplin) în același timp și după trebuință elementul muzical din rime, greutățile în ritm și compozițiune create cu intențiune de poet, refrenul se revine întotdeuna cu o altă acompaniere, jocul cu sunetul și temeritatea în formarea vorbelor. Declamațiunea acestei speții de poezii, pusă-n față cu simplitatea declamațiunii poetice a speției întîi, e un contrast și am putea s-o numim, împrumutînd
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
locuitorilor văii. În timp ce se apropie de primul orb pe care îl întîlnește, îi trece prin minte următorul lucru: Toate poveștile vechi despre valea aceea pierdută și despre Țara Orbilor îi reveniră în minte și-i trecu prin gînd, ca un refren, acest vechi proverb: "În țara orbilor chiorul e împărat". "În țara orbilor chiorul e împărat". Îi salută foarte politicos 320. Dacă sintagma "foarte politicos" din ultima propoziție a citatului este interpretată ca o descriere auctorială, atunci acele cuvinte descriu adevărata
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
-l poată schimba. Altă modalitate de a descrie această trăsătură este referirea la motivația intrinsecă a persoanelor creative. Ele își află răsplata în însăși activitatea pe care o desfășoară, fără să aibă nevoie de recompense sau de recunoaștere din exterior. Refrenul lor sună cam așa: „Se poate spune că toată viața am muncit în fiecare zi și e la fel de drept să spui că toată viața nu am muncit nici măcar într-o zi”. O astfel de atitudine ajută enorm o persoană să
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cum se obișnuiește să se spună despre cei care acceptă ultima lovitură a sorții fără să se tulbure, fără a se plânge, cu seninătate. Așadar, cum moare Montaigne el care-i celebru pentru a fi intonat de atâtea ori acest refren filosofic potrivit căruia a filosofa înseamnă a învăța să mori? Douăzeci de ani consacrați acestui subiect, nenumărate ceasuri de lectură și de meditație, reflecții neîntrerupte, gânduri despre trupul său bolnav și care a început să-l părăsească părticică cu părticică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în consens cu ceea ce, la o treaptă superioară, Curtius numea tendința pseudoromantică a filozofiei lui Klages, care denunța „spiritul” ca pe un antagonist al „sufletului”. Repudierea „spiritului” și a „rațiunii” ca vinovate de uscăciune, sterilitate și insensibilitate e un vechi refren cântat de lenea minții în ipostaza ei de adulatoare exaltată a „vieții”: generația mea a apucat să vadă prea bine unde a dus această „biolatrie” și pretinsa ei grijă pentru suflet. Greșeala pătimașului Klages a fost de a considera opuse
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]