777 matches
-
nu mai percepeau propria marginalizare ca efect al coalizării micilor burghezi, prosperi și suficienți, împotriva originalității lor oricum stridente. "Democratizarea" după care tînjiseră aproape un secol, chiar în coloratură de stînga, nu mai avea nevoie de țap ispășitor. Totul trebuia regîndit. Progresiv, pînă spre sfîrșitul secolului XX, dar și mai sofisticat la începutul acestuia, soluțiile infatuării au cunoscut rezolvări din ce în ce mai realiste. În stare a da piept cu societatea hipertehnicizată, nedispusă să mai accepte comportamente desuete. Artistul de azi nu mai trebuie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conceptul, nesaturat, cum am văzut, se întregește prin preluarea unei "poziții" în relația predicativă. Pentru noi este însă important faptul că există o cale inteligibilă ba și legitimă din punct de vedere logic-judicativ-constitutiv, potrivit ideilor formulate mai sus de a regândi reelația de adecvare dintre lucru și cuvânt. Desigur, ceea ce Frege numește "obiect" (Gegenstand) trebuie luat ca "lucru", iar ceea ce la el apare drept "concept" (Begriff) să fie socotit aici "cuvânt". Substituțiile propuse nu trebuie argumentate, nici susținute pe alte căi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reduce la dezlegarea unui fapt de o primă semnificație, pentru ca apoi să-i fie atașată o altă semnificație, socotită mai potrivită din anumite motive (desigur, formale, adică dependente de fel de fel de reguli postulate). Este cumva necesar să fie regândit statutul analiticii și al dialecticii prin raportare la un temei mai profund al lor decât cel scos la iveală din perspectiva scopului prim pentru care ele ar fi fost construite și puse la lucru de către Aristotel, temei ivit, cum am
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
non-judicativ al analiticii existențiale. Acesta este adevărul în sens existențial. Pe de o parte, adevărul ține tot de enunț (de judecată), având astfel o legătură cu însuși principiul logic al analiticii existențiale; pe de alta, în contextul acesteia, adevărul este regândit ca un existențial, adică într-un registru care se anunță a fi, cumva, non-judicativ. Ca și în celelalte două aplicații, demersul de față va înainta către "scoaterea la iveală prin punerea în evidență" a unor sensuri non-judicative ale acestei reconstrucții
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și, în urmare, ei desemnează fenomenul Dasein. De fapt, fiecare îl desemnează ca fenomen întreg, așadar ca o existență constituită întocmai, împlinită în "fenomenalitatea" sa, chiar dacă nu este desăvârșit în privința posibilităților sale de a fi. De aici șansa de a regândi atât statutul celor trei termeni, cu tot cu ceea ce ei desemnează, precum și cele trei "fenomene" despre care a fost vorba mai sus: ceva-ca-ceva, ca și enunțul. Este clară formula fenomenologică în care lucrează Heidegger în acest context. De altfel, însăși starea-de-deschidere a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici înțelegem și saltul pe care îl suportă acestă structură a judecății către condiția de dictatură a judicativului. Unele aspecte ale acesteia au fost formulate mai sus, în legătură cu ivirea lor condiționată prin operările timporizante ale judecății. Dar acest salt trebuie regândit, adică reconstituit, în așa fel încât el să devină un sens întemeiat în cadrul reducției judicativului. 4.11. Re-condiționarea temporală a subiectului și predicatului: fenomenul celei de-a doua timporizări; individualul și universalul; saltul de la judecată la dictatura judicativului. Părtinire, ordonare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectualizată" în anumite experiențe de gândire exemplare, poate îngădui constituiri non-judicative; experiențele în cauză indică cel puțin posibilitatea acestei reveniri. Discursul însuși se neagă pe sine, prin esoterismul său; un esoterism deschis, totuși, iar nu supus interdicției de a fi regândit, așa cum este, de fapt, orice esoterism autentic. "Sfârșiturile" fel de fel, înainte de toate, al filosofiei, semnifică, în fapt, sfârșitul unei faze din istoria ideologiei ca ipostază împlinită a discursului judicativ; epuizarea este a ideologiei (sau ideologiilor), dar ea nu indică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
erotică" a lui J.-L. Marion, sau "reducția etică" a lui Emm. Levinas, "metodă" prin care ființa își pierde întâietatea, "iubirea" fără ființă, sau relația "eului" cu transcendența absolută a Celuilalt, fiind sensul primar. Desigur, pentru aceasta, va trebui să regândim în modul cel mai simplu cu putință cele trei sensuri, logicul, ontologicul și pragmaticul (veritabile etaje structural-judicative). Cred că cei mai potriviți termeni, care să corespundă exigenței tocmai formulate, sunt: subiectul (ca "poziție" logică), ființa (ceea-ce-este indivualul universal) și autorizarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
loc să respiri și nimeni nu pare sigur acum ce să facă cu tot acest nou spațiu obținut. Un lucru este sigur. Un nou experiment are loc În Europa. Toată Europa a devenit un vast teren de Încercare, pentru a regândi politica și comerțul și pentru a ne reimagina cum pot oamenii trăi Împreună. Numerele brute sunt impresionante și ne dau o idee despre vastitatea și profunzimea experimentului. Două zeci și cinci de țări - mici și mari, de la un capăt la
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Europa se consideră europeane - dacă nu globale - la fel cum În Statele Unite ale Americii, unde de mai mult timp companiile nu se mai consideră ca fiind newyorkeze sau californiene, ci drept companii americane sau globale. Aceasta Înseamnă că trebuie să regândim Însuși conceptul de state europene și să Începem să le vedem ca parte a Uniunii Europene, la fel cum vedem cele cincizeci de state americane ca parte a Statelor Unite ale Americii. Aceasta schimbă În mod fundamental felul În care facem comparații. De
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
transnațional. Totuși, se simte că europenii sunt conștienți de faptul că ei crează ceva nou și Îndrăzneț și că Întreaga lume este cu ochii pe ei. Ca să concluzionez, aș spune că Europa a devenit un uriaș laborator experimental pentru a regândi condiția umană și a reconfigura instituțiile umane În era globală. Mulți observatori - În special americani - văd aceste dezvoltări În Europa cu umor negru, cu dispreț sau, chiar mai rău, cu indiferență. Cinicii de linie dură sunt și mai puțini caritabili
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cum schimbările spațio-temporale au dus la sfârșitul aranjamentului medieval, acum, din nou, schimbările spațio-temporale radicale duc atât la slăbirea piețelor naționale și a statelor-națiune, cât și apariția rețelelor comerciale globale și a spațiilor politice transnaționale precum Uniunea Europeană. Faptul de a regândi lumea dincolo de piețele capitaliste și de statele-națiune va fi probabil la fel de discutabil și aprig contestat, precum a fost lupta care a dus la căderea lumii creștine și a societății feudale și la ascensiunea economiei de piață și a statului-națiune. O
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lume globalizată. Fiecare țară trebuie să facă față presiunilor cauzate de o lume din ce În ce mai corelată și interdependentă. Societatea europeană este cea care pare să fie În fruntea schimbărilor ce au loc, devenind astfel sala de clasă a lumii pentru a regândi viitorul. Ceea ce impulsionează toate aceste schimbări instituționale este revoluția În materie de comunicații, care a dus la o creștere a vitezei, ratei, fluxului, densității și conectivității vieții comerciale și sociale. Calculatorul, softurile, digitalizarea mediilor de comunicație, Internetul și comunicațiile mobile
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de modelul schimbului pe piață articulat de Adam Smith, de economiștii clasici, precum și de urmașii lor neoclasici din secolul XX. Premisele operaționale care ghidează rețelele contrazic majoritatea teoriilor economice ortodoxe bazate pe piață și deschid o nouă fereastră pentru a regândi guvernarea politică. Să ne reamintim, că Adam Smith a argumentat că superioritatea economiei de piață stă În abilitatea fiecărui individ de a-și urmări interesul personal. În Avuția națiunii, cercetare asupra naturii și cauzelor ei, Smith scria: Fiecare individ se
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la realitățile unei societăți globalizate cu risc mărit. Uniunea Europeană este cel mai important exemplu al noului model de guvernare transnațional și, pentru acest motiv, succesele și insuccesele sale sunt urmărite cu atenție În fiecare regiune a lumii pe măsură ce liderii statelor-națiune regândesc arta conducerii În era globală. 9. „Statele Unite” ale Europei Uniunea Europeană este ca marime a treia instituție de guvernământ din lume. Cele 455 de milioane de cetățeni ai săi sunt Împrăștiate pe aproximativ jumătate din suprafața părții continentale a Statelor Unite ale Americii. În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
acceptată de mase, cum pot oameni foarte diferiți să se Înțeleagă și să trăiască Împreună? Ce Îi unește, dacă nu un teritoriu comun, loialitate față de stat și o ideologie comună? Răspunsul la aceste Întrebări Începe odată cu capacitatea noastră de a regândi noțiunea de spațiu și timp politic Într-o lume globală. Dacă am discutat diversele aspecte ale reorientării spațio-temporale care au loc ca o consecință a globalizării, două chestiuni adiționale merită analizate. Trăind În spații multiple și În timp profund Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În interior - către identitățile multiple ale persoanei postmoderne - și În exterior - către forțele globale ale economiei. Ne putem aștepta ca lupta pentru drepturile omului să sufere o extindere și o adâncire În Europa pe măsură ce sute de milioane de oameni Își regândesc identitatea Într-o societate din ce În ce mai globalizată. 14. Luptând pentru pace Americanilor fanatici le place să spună că dacă s-ar putea ca Uniunea Europeană să fie o superputere economică, ea este un pigmeu politic În lumea dură a geopoliticii globale. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
parte, era gândirea speculativă neoplatonică și neopitagoreică ajunsă la Roma prin intermediul culturii elenistice, capabilă să fie regândită de creștinism, care ar fi putut să primească unele aspecte utile din aceeași tradiție muzicală greacă. Prin urmare, creștinii au simțit nevoia să regândească teoria muzicală greacă, astfel încât să fie compatibilă și să exprime noul simț religios. Cu toate acestea, muzica inițială a creștinilor nu pare să fi posedat multe elemente în comun cu cea a grecilor, întrucât notația alfabetică a acestora din urmă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Începând cu jumătatea secolului al IV-lea, datorită Edictului din Milan (313 d. Cr.), care a promulgat libertatea cultului religios în Imperiul Roman, Biserica s-a aflat într-o poziție nouă față de societate și de puterea politică, fiind constrânsă să regândească raportul ei față de cultura seculară. Acestui nou scenariu i-a corespuns o evoluție socială la nivelul adepților credinței creștine; după primele adeziuni în rândul păturii sociale joase, acum pătrundea în clasele cele mai înalte ale societății romane, câștigând interesul și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzicii sacre în școlile muzicale cele mai importante; neglijarea, chiar în seminariile teologice, a muzicii sacre; afirmarea muzicii instrumentale și vocale în plină ascensiune, etc. În mod evident, nu erau suficiente doar protestele și interdicțiile. Adevărata problemă stătea în a regândi funcția și trăsăturile stilistice ale artei muzicale, în vederea realizării idealului unei perfecte simbioze cu ritul cultual. 6. ROMANTISM ȘI MODERNITATE Romantismul a fost un fenomen complex care a antrenat atât dimensiunea spirituală, cât și pe cea cultural-artistică. În ceea ce privește muzica sacră
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a sociologiei deschide o perspectivă cognitivă pentru integrarea mai eficientă a subsistemelor în activitatea globală a colectivității. Analiza sociologică poate ajuta un sistem social să devină mai conștient de funcțiile sale în cadrul sistemului global din care face parte, să-și regândească aceste funcții, să și le formuleze cu o cât mai mare claritate, maximizându-și contribuția sa aici. În acest context devine tot mai clar în ultimul timp un nou tip de contribuție pe care sociologia o aduce la perfecționarea sistemelor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
atâta vreme cât statul nu le oferă un climat de siguranță și de normalitate, oamenii se apără singuri și pierd resurse Însemnate, materiale și de energie, În loc să le folosească pentru a-și dezvolta afacerile”40. Este interesant de remarcat, de asemenea, că regândind rolul de dorit al statului În viața economico-socială, John Stuart Mill a elaborat la rândul său și o concepție fiscală proprie, bazată pe câteva repere majore. În primul rând, În viziunea sa, impozitul reprezintă o povară grea ale cărei efecte
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
negative contra eșaloanelor intermediare. Este strategia unor responsabili, a unor șefi nesiguri de competența lor și care nu suportă inițiativele participative, schimbările. Pentru a submina orice tentativă de schimbare participativă ei recurg la alianțe demobilizatoare, Înăbușind orice Încercare de a regândi, relansa, reformula; 6. atacul Împotriva fondatorilor. Pornind de la situații Întâlnite Într-un colegiu, Sirota relatează despre situații În care unii membri, veniți mai târziu Într-un grup deja coerent, Încearcă să ocupe un loc central prin minarea poziției fondatorilor. Strategia
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și mai toți gînditorii ruși de la începutul secolului XX sau Simone Weil, iar în preajma noastră André Scrima, Andrei Pleșu, H.-R. Patapievici privesc mai degrabă astfel modernitatea tîrzie, nerefuzîndu-i șanse spirituale proprii. în secolul al XV lea, Nicolaus Cusanus a regîndit, cu un optimism solar, exaltant, întrucîtva inaugural, cele mai înalte teme metafizice și mistice, punîndu le într-un nou teritoriu mental, într-un nou limbaj, care anunțau modernitatea. Mai ales pe urmele lor, voi încerca să inventariez cîteva aspecte ale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lumii. Tradițiile spirituale se văd concurate în supermarketul religiilor de inventivitatea unor nou-venite, a căror atracție stă tocmai în noutatea lor eclectică, într-o religiozitate de nivel accesibil, într-o ofertă individualizată. Pentru a rezista pe piață, marile religii își regîndesc strategiile de comunicare, modalitățile de prezență și de influență publică, își înmulțesc gesturile simbolice pregnante. Dacă, așa cum argumenta H.-R. Patapievici, modernitatea acordă valoare supremă noutății, modernitatea tîrzie a organizat prin globalizare, circulația informației, atotputernicia reclamei producția noutății torențiale. Sîntem
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]