7,442 matches
-
obținând licența în 1933. În 1925 se căsătorise cu învățătoarea Nicolina Păun și, peste un an, i se naște un băiat, viitorul medic și scriitor Horia Stancu. În iarna lui 1925 și în primăvara anului următor efectuează stagiul militar la Regimentul 6 Roșiori din Bălți. De-a lungul acestor ani își câștigase existența ca slujbaș la diferite instituții, printre care Eforia Spitalelor Civile, Ministerul Agriculturii, Fundația Culturală „Principele Carol”, revista „Gândirea” (administrator), Ministerul de Externe (Direcția Presei). Continuă să facă jurnalistică
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
La Începutul anului 1888 oficialii români și-au exprimat dorința de a ajunge la o Înțelegere clar definită cu aliații În privința desfășurării propriilor trupe (organizate În patru corpuri armată, echivalentul a opt divizii, ori 17 brigăzi, din care 32 de regimente de dorobanți și 12 regimente de călărași <ref id="17">17 BNR, fond Kogălniceanu, dosar 759, „Reprezentațiune grafică a Comandamentelor Armatei - 1888”. </ref>). Fostul Ministru de Externe, D. A. Sturdza, a fost expediat la Viena și Berlin pentru a purta discuții
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
români și-au exprimat dorința de a ajunge la o Înțelegere clar definită cu aliații În privința desfășurării propriilor trupe (organizate În patru corpuri armată, echivalentul a opt divizii, ori 17 brigăzi, din care 32 de regimente de dorobanți și 12 regimente de călărași <ref id="17">17 BNR, fond Kogălniceanu, dosar 759, „Reprezentațiune grafică a Comandamentelor Armatei - 1888”. </ref>). Fostul Ministru de Externe, D. A. Sturdza, a fost expediat la Viena și Berlin pentru a purta discuții În acest sens cu șefii
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
În care acordul a devenit operativ <ref id="44"> 44 BAR, fond D. A. Sturdza, S 3(1)/DCCCXCII, Mișu către Sturdza, București, 20 iulie/1 august 1898. </ref>, și până la izbucnirea Primului Război Mondial au fost detașați anual ofițeri aspiranți români pe lângă regimente prusace de infanterie, cavalerie și artilerie de câmp. Începând din 1910, această acțiune s-a extins și la batalioanele de geniu și transport. Ulterior s-a aprobat și participarea ofițerilor români de stat major la manevrele anuale germane, accesul În
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
contradicție cu „adevăratele interese ale României” <ref id="99">99 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 16/1877, f. 99. </ref>. Situația tensionată atinge apogeul În momentul În care se constatau mișcări ale trupelor rusești În jurul Capitalei și stabilirea unor regimente În diferite puncte strategice ale țării, ce echivala cu o ocupare militară efectivă. În astfel de Împrejurări alarmante, ministrul de Externe adresa În acest sens, la 12/24 aprilie 1878, o notă diplomatică baronului Stuart, rămasă Însă fără răspuns <ref
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
de premierul I. C. Brătianu și, apoi, de perechea regală la Berlin și Viena. Nu numai că primirea rezervată acestora fusese distinsă și cordială, dar Împăratul Franz-Iosef, ca o dovadă a bunelor sale intenții, i-a Încredințat lui Carol I comanda Regimentului nr. 6 Infanterie din Pesta, după cum Wilhelm I l-a numit șef al Regimentului nr. 9 de dragoni din Metz <ref id="153">153 Memoriile Regelui Carol I, vol. IV, p. 340-348. </ref>. Un alt semnal pozitiv l-a reprezentat
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
numai că primirea rezervată acestora fusese distinsă și cordială, dar Împăratul Franz-Iosef, ca o dovadă a bunelor sale intenții, i-a Încredințat lui Carol I comanda Regimentului nr. 6 Infanterie din Pesta, după cum Wilhelm I l-a numit șef al Regimentului nr. 9 de dragoni din Metz <ref id="153">153 Memoriile Regelui Carol I, vol. IV, p. 340-348. </ref>. Un alt semnal pozitiv l-a reprezentat atitudinea binevoitoare a cercurilor diplomatice de la Wilhelmstrasse și Ballplatz În privința reglementării succesiunii la Tronul
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
I și a moștenitorului Tronului, Ferdinand, la Petersburg (În iulie 1898), ca urmare a invitației lui Nicolae al II-lea. Dincolo de primirea călduroasă rezervată acestora, țarul, Încercând să atenueze asperitățile din trecut, avea să-i Încredințeze lui Carol I comanda Regimentului rus „Vologda” <ref id="172">172 Paul Lindenberg, Regele Carol I al României, București, 1915, p. 234-235. </ref>. În același timp, diplomația rusă avea să ofere asigurări În legătură cu bunele sale intenții și dorința menținerii statu-quo ului În Balcani <ref id
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
părinții, studiile etc. Și că prozator Ț. își trage seva din realitățile năsăudene, cum se observă în Soldați fără arme (1973), evocare a unor întâmplări din secolul al XIX-lea, în Transilvania supusă Imperiului Habsburgic. În centrul acțiunii se află regimentele grănicerești și un personaj, Paul Țânco, care se regăsește în studiul biografic 1872, Graz. Paul Țânco, primul român doctor în matematică (2003). Românul Fana (1982), cea mai bună carte de proza a sa, surprinde dramatică întâlnire cu viața a unei
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
credeam că există ea, ci că dorința mea e ca să... învăț carte. Trecuseră mulți ani de când terminasem școala primară: aproape că devenisem analfabet. Generalul, poate mișcat de stăruința mea, m-a luat de acolo și m-a dat la un regiment, copil de trupă (Regimentul 24 infanterie) cu scopul ca, după terminarea războiului, să fiu dat la școală mai departe. Într-adevăr, terminându-se campania, regimentul se retrage la Roman, unde am fost dat la școală. Dar erau dificultăți: plecasem de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ci că dorința mea e ca să... învăț carte. Trecuseră mulți ani de când terminasem școala primară: aproape că devenisem analfabet. Generalul, poate mișcat de stăruința mea, m-a luat de acolo și m-a dat la un regiment, copil de trupă (Regimentul 24 infanterie) cu scopul ca, după terminarea războiului, să fiu dat la școală mai departe. Într-adevăr, terminându-se campania, regimentul se retrage la Roman, unde am fost dat la școală. Dar erau dificultăți: plecasem de acasă fără nimic, fără
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mișcat de stăruința mea, m-a luat de acolo și m-a dat la un regiment, copil de trupă (Regimentul 24 infanterie) cu scopul ca, după terminarea războiului, să fiu dat la școală mai departe. Într-adevăr, terminându-se campania, regimentul se retrage la Roman, unde am fost dat la școală. Dar erau dificultăți: plecasem de acasă fără nimic, fără Certificat de absolvire - fapt pentru care am fost nevoit să dau examen de absolvire a patru clase primare încă o dată (în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Vorcuta, de unde a și fost repatriat în țară, la începutul anului 1948. Bun povestitor, mi-a relatat cu lux de mănunte întreaga epopee a războiului, precum și lupta de rezistență în lagărele sovietice și, mai ales, împotrivirea față de constituirea celor două regimente de prizonieri: „Tudor Vladimirescu” și „Horia, Cloșca și Crișan”. Colegul meu de celulă, pe numele lui Nicolae Chivulescu, era din Târgoviște. La câteva luni de la întoarcerea din prizonierat a fost arestat, judecat și condamnat la 15 ani. Ceilalți doi colegi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Stat Maghiar și la Institutul Pedagogic Ortodox Român din Caransebeș (1916-1920), iar mai târziu urmează cursurile unor școli militare. A funcționat un timp ca profesor la Școala CFR din Timișoara, în 1929 intrând în armată, cu gradul de sublocotenent, la Regimentul de Vânători din Timișoara, de unde a fost mutat în 1942 la Marele Stat Major. În 1947 a devenit director al Regionalei Banat a Arhivelor Statului. Debutează cu publicistică în 1920 la „Banatul românesc”. Primele poezii i-au apărut în 1921
POPIŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
Liceului „Unirea” din Focșani, semnând cu pseudonimul Gheorghe A. Hamza. În 1914 îi apar primele desene în revista „Versuri și proză”. În 1916, când România intră în război, P. urmează Școala de Ofițeri din Botoșani, obținând gradul de sublocotenent în Regimentul 12 Infanterie. Ia parte la luptele la la Mărăști și Oituz, fiind rănit. În 1920 vine la București și se angajează redactor și desenator la „Revista copiilor și a tinerimii”. Deține cronica artistică în cotidianul „Ora” (1921). Prima piesă de
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
poet, Craiova, 1988; Oare acesta să fie sufletul?, Craiova, 1990; Plânsul, floarea secretă a morții, Craiova, 1995; Teama de a te pierde, pref. Nicolae Țone, București, 1997; Simbria mea, sărutul, Timișoara, 1998; Te-am iubit soldățește, cu dragostea unui întreg regiment, București, 1999; Tablou cu îngeri păzitori, Craiova, 2000; Fantasme cu mirese zburând, pref. Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 2001; Știu pe de rost moartea, Craiova, 2002; Poezii, Drobeta-Turnu Severin, 2002; Melopee pentru Anița, Craiova, 2003. Repere bibliografice: Constanța Buzea, O creangă cu
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
București, la Liceul „Mihai Viteazul”, mai târziu trecând la secția modernă a Liceului „Sf. Sava”, absolvit în 1909. Frecventează Facultatea de Drept, fără intenția unei cariere de jurist. Participă la primul război mondial, la începutul campaniei ca simplu soldat în Regimentul 5 Vlașca, la Bălănoaia și la Comana, după care este mutat la cenzura militară de pe lângă Marele Cartier General de la Iași, unde rămâne doi ani, până la încheierea păcii. Temporar, deține funcția de director al Școlii de Comerț nr. 1 din București
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
profesor suplinitor la Seminarul Pedagogic Universitar (1907-1909). Ulterior predă istorie, filosofie și română la Liceul ,,Principele Ferdinand”din Bacău, ca profesor provizoriu (1909-1912). Își întrerupe activitatea la catedră în timpul campaniei din Bulgaria, la care participă cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului ,,Ștefan cel Mare” nr. 13 Iași, fiind grav rănit și distins cu medalia ,,Avântul țării”. Cu sănătatea șubrezită, se stinge la nici treizeci și șapte de ani. Debutul se produce cu versuri la ,,Ramuri” (1906). În ,,Chemarea”, „revistă de cultură
REVENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]
-
în 1915 începe să colaboreze la „Cronica” (ai cărei directori erau Tudor Arghezi și Gala Galaction), semnând cu pseudonimele R., Radical și K. Mill. În 1915 și 1916 este, în paralel cu studiile universitare, cadet al Școlii de Ofițeri din cadrul Regimentului „Mihai Viteazul” -, înrolat dintr-o criză de orgoliu, după ce fusese respins, la începutul războiului, de comisia medicală de recrutare: „tânărul care abia devenea scriitor și-a spus că niciodată el, care a cerut intrarea în război, nu se va mai
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
putea privi în față pe cei care au luptat pe front, dacă nu va fi fost și el acolo alături de ei” - își amintește scriitorul, într-un text din 1954. Proaspăt sublocotenent, în august 1916 va fi concentrat, apoi mobilizat în Regimentul 22 Infanterie - Târgoviște. Participant la luptele de rezistență de pe Valea Prahovei împotriva armatelor germane, este rănit în urma exploziei unui obuz - episod transpus, sub titlul Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu, în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. [...] Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Aci, unde totul se aranjează «în șoaptă», eu rămân veșnic absent.” Revenit pe front în 1917, ia parte, cu Regimentul 16 Infanterie - Suceava, la luptele din Moldova, la Cașin și Oituz. La 24 iulie 1917 cade prizonier și este internat în lagărul de la Sopron (Ungaria), în vreme ce, în comunicatul din 1 august al regimentului căruia îi aparținea, este declarat mort. Întors
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
pe front în 1917, ia parte, cu Regimentul 16 Infanterie - Suceava, la luptele din Moldova, la Cașin și Oituz. La 24 iulie 1917 cade prizonier și este internat în lagărul de la Sopron (Ungaria), în vreme ce, în comunicatul din 1 august al regimentului căruia îi aparținea, este declarat mort. Întors epuizat din prizonierat (10 aprilie 1918), lipsit de mijloace materiale, îi apare lui E. Lovinescu ca „un tânăr sublocotenent într-o uniformă decolorată de sfârșit de război, supt la față, de un blond
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
, Eftimie (28.XII.1805, Rudăria, azi Eftimie Murgu, j. Caraș-Severin - 12.V.1870, Budapesta), filosof și filolog. Este fiul Cumbriei (n. Pungilă) și al lui Simu Murgu, ofițer dintr-un regiment de graniță din Banat. A urmat cursuri de filosofie la Seghedin (1826) și la Pesta (1827), unde a absolvit și Facultatea de Drept (1830). După obținerea titlului de doctor în drept (1834) este chemat la Iași, inaugurând aici cursurile de
MURGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]
-
literar și comparatist. Este fiul Ștefaniei (n. Radu Stoianovici) și al lui Ion S. Munteanu, agricultor și comerciant. După absolvirea Liceului „N. Bălcescu” din Brăila, urmează Școala de Ofițeri de Rezervă în Iași (1916-1917). Va lupta pe front într-un regiment de artilerie, obținând gradul de sublocotenent. Demobilizat, se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din București (1918-1921), pe care o va absolvi magna cum laude. Lucrează ca bibliotecar la Biblioteca Academiei Române, iar în 1922 obține o bursă la Școala
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
26 decembrie 1915), unde va folosi pentru prima dată pseudonimul Perpessicius, care l-a consacrat în literatura română și care înseamnă „cel tăbăcit de suferință”, „cel copleșit de durere”. La intrarea României în război, a fost mobilizat și trimis, cu Regimentul 38 Infanterie, pe frontul din Dobrogea, unde participă efectiv la lupte. În octombrie 1916 este grav rănit la mâna dreaptă, transportat la spitalul din Botoșani, unde medicul francez Dufrèche îi salvează mâna de la amputare integrală prin rezecția cotului. De acum
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]