6,667 matches
-
Simona Vasilache Manuscrisul pierdut e fetișul tradiției romantice, și-al literaturii în genul romanticilor. Suprema desăvîrșire a unei opere amenințate, ca și autorul ei, de dintele timpului, e s-o scrii și s-o pierzi. Să aprinzi un regret, mai degrabă decît să stingi o curiozitate. Manuscrisul găsit, în schimb, e un pariu de editor. Unul care poate dezamăgi imaginația, dar care slujește adevărului. Măcar fiindcă forma și mărimea unei statui sînt altele cînd vezi, recuperat, întregul bloc de
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
relație cu fenomenul muzicii "pop". A urmat o adevărată obsesie pe această direcție - din motive prioritar comerciale - privind apropierea dintre cele două genuri. De la Montserrat Caballe și Luciano Pavarotti până la Angela Gheorghiu. Revenind la Tanglewood... părăsesc acest loc mirific cu regretul de a nu fi ascultat concertele finale ale festivalului... concertele...în care au apărut pianiștii Pierre-Laurent Aimard și Emmanuel Ax, bas-baritonul Jose van Dam, basul Samuel Ramey, dirijorul Frans Bruggen conducând "Orchestra secolului al XVIII-lea". Deși a fost anunțat
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
Cristian Teodorescu Nu mai știe lumea să reacționeze normal?! Mi-am tot pus întrebarea asta în zilele dinaintea înmormântării Patriarhului Teoctist. Regrete strunjite în limbaj de lemn, pioșenie de porunceală, omagii căznite, cuvinte alese învățate pe de rost și turuite ca lectura de pe prompter, lecturi pe prompter, printre care se mai rătăceau și regrete cinstite, cum au fost cele ale unei octogenare
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
întrebarea asta în zilele dinaintea înmormântării Patriarhului Teoctist. Regrete strunjite în limbaj de lemn, pioșenie de porunceală, omagii căznite, cuvinte alese învățate pe de rost și turuite ca lectura de pe prompter, lecturi pe prompter, printre care se mai rătăceau și regrete cinstite, cum au fost cele ale unei octogenare de la o casă de bătrîni, unde Teoctist se ducea din cînd în cînd. Emisiuni de televiziune, cu interminabile transmisiuni în direct. Iar din spatele elogiilor și din spatele întrebărilor adeseori prostești ale reporterilor răzbăteau
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
părea să indice o îndepărtare de la alianțele tradiționale - ceea ce i-a atras multe și violente critici în epocă și nici n-a fost parafat - el a revenit la mai vechea-i preferință în 1935, cu prilejul războiului italo-abisinian. Manifestându-și regretul că Italia Ducelui putea fi atacată la noi, chiar dacă numai în ziare, mareșalul a atras atenția asupra măsurilor ce se impuneau spre a pune capăt unor asemenea "derapaje", cum se exprimă presa de astăzi. A făcut-o în acest text
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
Demarajul are ambiția consemnării zilnice și anul 2001 se întinde, scriptural, pe mai mult de două sute de pagini. Continuarea, în schimb, e destul de subțire cantitativ, 2002, 2003 și 2004 fiind comprimați în vreo treizeci de file. Intervin, în mod previzibil, regretele și apar explicațiile cu aer de scuze: diaristul n-a mai avut timp de jurnalul său, fiind ocupat până peste cap cu traducerile unor cărți, importante și ca realizare intelectuală, și ca obținere a unor drepturi bănești absolut necesare unei
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
de frumoase și universul studenției pare un adevărat basm. Merită să trăiești acești ani de studenție, deoarece sunt singurii ani care te fac să te simți la sfârșit cu adevărat împlinit(ă). Acum nu mai sunt student la facultate... și regret... Îmi lipsește totul... Îmi lipsesc colegii... îmi lipsesc profesorii... îmi lipsesc unele săli de clasă și cel mai mult îmi lipsește timpul pe care îl puteam dedica practicii/voluntaritatului. Chiar dacă și acum iau bursă, sentimentul pe care îl simțeam în
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
fi bine să existe și suficiente experiențe pozitive. Important este să putem privi eșecurile ca fiind normale, făcând parte din istoria firească a devenirii noastre, dar să nu le lăsăm să devină o obișnuință, un stil de viață încărcat de regrete și resentimente. Dacă putem să privim la rece înfrângerile personale și avem puterea să le dăm un sens, să le atașăm o poveste, atunci vom ști că suntem pe calea cea bună. Iată câteva sfaturi pentru a alege mai bine
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
elene m-au prezentat obsesiv în seara zilei când am ținut conferința (sâmbătă, 30 august 1997, orele 9.30). Pe data de 30 august nu mai făceam parte din delegația României la CPLR. Am prins în această carte scrisoarea de regret (pagina 113) a șefului Secretariatului Congresului Puterilor Locale și Regionale, domnul Rinaldo Locatelli. Amărăciunea acestui înalt funcționar venea după ce ne-am pus împreună toată speranța în venirea la putere a CDR. Șeful Secretariatului Congresului Puterilor Locale și Regionale, domnul Locatelli
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
și colegii ambasadori din Republica Cuba. Dacă cei doi ambasadori ai unei țări se aflau concomitent în această țară, atunci prezentarea se făcea în mod direct, eventual la o masă în trei. La plecarea definitivă din România aveam plăcerea (și regretul) de a participa la o ultimă masă oferită de ambasador, de regulă la reședință. În Cuba se obișnuia ca prietenii să ofere la plecarea unui ambasador o "cena de despedida" (o cină de rămas bun). Prietenul care oferea masa îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
să mă înspăimânt? ei spun că-mi văd fruntea boțită, eu văd doar musca. subit îmi amintesc să caut pânza păianjenului. oglinda mă înghite cu un plescăit satisfăcut, cad, cad, cad, și nu mă mai opresc. fastuoasă cădere, fără nici un regret. mă încredințez ei, ca și cum m-aș lăsa somnului. ca un iadeș ierburile s-au înnegrit toate în așteptarea urletului iernii, ca pe un mire îl așteaptă, înghițindu-și nerăbdarea. iarna, țepoasă ca o blană de lup, hălăduiește în noi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
horbotă învechită, destrămată și prăfuită, pe care, dacă o scuturi, dai de omizi și de fluturi colorați și vii și plini de mișcare, invadând cerul cu a lor migrare. o nouă frumusețe mă ia în primire, nu am timp de regrete, locul cel nou e sacru și agrest ca-n începutul de lume, ca infinitul într-un strop de ploaie. hrană să mănânci o caisă ca și cum ai mesteca soare, să ți se lumineze gura de razele ei dulci și arzătoare. să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mulți turiști care să aprecieze frumusețile naturale ale orașului, județului și de ce nu, al Țării noastre. poet Mihai Leonte Nota autorului Deși plecată de câțiva anișori din localitatea Moldova Nouă,gândul la acest orășel cochet nu-mi dă pace. Cu regret în suflet pot spune că mi-aș fi dorit ca acest oraș să prospere, ca populația acestui oraș să fie cât mai mare. Dar problema lipsei locurilor de muncă, dar și a salariilor mici ia determinat pe tineri să migreze
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
când am început să gândesc în viața asta, nu știu când voi înceta să o fac, iar când se va întâmpla lucrul acesta nici nu va mai conta că am gândit vreodată. Un somn pe care îl străbați ca să saluți regretul și adevărurile lui nemiloase. * ...toate și-au recăpătat violența în momentul în care această emoție, dispărând, s-a dovedit că nu venea de pe pământ... * Înainte să se metamorfozeze în obiecte care nu mai suportă seducția, iluzia, aparența, cuvintele îți prelungesc
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
niciodată”. Distinge demnitatea de aroganță, laudă caracterul ca pe o floare rară și avertizează asupra puterii extraordinare a viciului. Dizolvă multiplele aspecte ale minciunii, valorizează onestitatea și prețuiește cumpătarea, știind că „urmările unei fapte nechibzuite nu se pot înlătura cu regrete”. Despre prudență spune că „înseamnă mai curând înțelepciune decât teamă”, apreciază critica bine intenționată, pe care o preferă unei laude gratuite sau interesate. Prietenia adevărată o consideră „mai prețioasă decât relația de rudenie”. Valorizează „bogăția spirituală și sufletească”, convins fiind
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
aproape fără să ne dăm seama iar noi începem să le prețuim când nu le mai avem. Punctualitate Punctualitatea este o trăsătură de caracter onorantă pentru cei care o au. Bătrâni Pe bătrâni viitorul încărcat de incertitudini îi îngrijorează. Regrete Regretele bătrânilor pentru ceea ce nu au reușit să facă de-a lungul vieții sunt tardive și lipsite de sens. Le putem numi și văicăreli gratuite. Ofertă Cei ce își trâmbițează necazurile pe toate drumurile oferă prilej de bucurie dușmanilor. Ruinare La
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ce își trâmbițează necazurile pe toate drumurile oferă prilej de bucurie dușmanilor. Ruinare La vârsta senectuții, ruinarea fizică și cea mentală nu se produc în același ritm. Tinerețe Tinerețea, vârsta de aur a vieții, este adeseori irosită fără rost iar regretele care vin la maturitate sunt inutile. Nechibzuințe Multe dintre cutezanțele și nechibzuințele săvârșite la tinerețe se datorează efervescențelor fiziologice nestăpânite, imaturității mentale și deficitului de voință. Lideri Maturitatea precoce manifestată de unii tineri în gândire, atitudini și comportamente îi recomandă
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
rămâne păcat chiar dacă a fost pedepsit, iertat sau uitat. Blazare Cele dintâi semne ale blazării sunt neglijențele igienice și vestimentare. Zicere Fiecare trăiește după cum i-i mintea, vrerea și puterea. Urmări Urmările unei fapte nechibzuite nu se pot înlătura cu regrete. Drum Cu cât drumul de parcurs în viață este mai anevoios cu atât satisfacțiile sunt mai mari atunci când ajungi victorios la capătul lui. Bine-rău Speranțe Noroc Fericire Dorință Dorința omului nu este întotdeauna în consonanță cu voința Domnului. Speranță Fie
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
comportă ca un părinte care își dojenește copilul tocmai pentru că îi dorește binele. Patriotismul său exclude ochii închiși în fața realităților concrete și neplăcute. Revenit în țară după 23 de ani, Petre Rado revede Bucureștiul natal cu nostalgie detașată, cu mari regrete și mici bucurii: Nu, Bucureștiul pe care l-am regăsit, orașul fizic, nu e chiar metropolisul modern, vibrant și energic pe care mi-l descriseseră, de departe, mesajele entuziaste ale prietenilor care rămăseseră să suporte ani mulți de inimaginabile nevoi
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
plângea între toată boierimea și blăstăma pe cine l-au îndemnat de-au grăbit de l-au tăiat. Pedeapsă dată plărintelui celui mai mare cărturar al românilor, din epoca veche, Dimitrie Cantemir, a fost o remușcare cumplită. Dar și unui regret îi trebuie timp, o parte din viață, ca să ispășești. Nici un an n-a mai apucat să trăiască bătrânul, și își dete sufletul. Mulți despoți, la capătul carierei lor, avură lacrimi multe pe obraz... Posedând totul, ce le mai lipsea era
Istoria scrisă de mâna lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9450_a_10775]
-
uită să iasă la dublaj, deși această regulă a jucătorului din apărare e însușită în primele cinci ore de antrenament din copilărie. Ca suporter înflăcărat - și nu de azi, de ieri - al echipei AS Roma, recunosc că n-am avut regrete privind plecarea jucătorului căruia, în grupul de prieteni susținători ai aceastei echipe nevrotice, l-am botezat "bulevardul Chivu". Destule dintre înfrângerile echipei noastre favorite s-au datorat prestațiilor sale jalnice. Fragil ca aproape toți jucătorii români, Chivu a fost și
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
consemnat în buletin) și am spus că nu apreciez lucrările care aplică docil clasificările președintelui și că eu unul fac deosebirea între studenți (cei cu idei personale) și elevi (cei ce merg pe urma pașilor profesorului). Am umbrit, și acum regret, încununarea unei lucrări meritorii, dar pe vremea aceea eram pus pe harță..." Perioada studiilor la Paris lipsește din carte. Alegându-se cu cazier la siguranță, din cauza simpatiilor sale de stânga, tânărul Cioculescu a pierdut bursa pentru capitala Franței unde intenționa
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
pește este o astfel de scenă, unde viața se curmă ca să devină marfă, iar vietățile mării trăiesc letargia intermediarului. Splendide în agonia lor, încremenesc în jurnal ca pe pînză. Too late in life to go to Paris e istoria unui regret. Regretul așteptărilor prea lungi, și al împlinirilor prea scurte. Apare, așadar, firesc, nevoia unei compensații. Așa că vizita în Franța se transformă într-un montaj de medalioane, care încearcă să trăiască tot, să comunice tot. Primul inter pares este, firesc, Parisul
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
este o astfel de scenă, unde viața se curmă ca să devină marfă, iar vietățile mării trăiesc letargia intermediarului. Splendide în agonia lor, încremenesc în jurnal ca pe pînză. Too late in life to go to Paris e istoria unui regret. Regretul așteptărilor prea lungi, și al împlinirilor prea scurte. Apare, așadar, firesc, nevoia unei compensații. Așa că vizita în Franța se transformă într-un montaj de medalioane, care încearcă să trăiască tot, să comunice tot. Primul inter pares este, firesc, Parisul. O
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
atît, trec la medalionul următor, făcut din Coasta de Azur. Văzută iarna, amănunt care nu contează, din moment ce "florăresele îți oferă anemone proaspete în cele mai parfumate culori și parfumate crengi de mimoză." O frumusețe dată cu generozitatea unicei dăți, fiindcă regretul, cu care a pornit la drum, n-o părăsește pe pictorița-diaristă: "îl părăsești ca să nu te mai întorci poate niciodată... Doamne, îngăduie, totuși, să revăd Saint-Paul-de-Vence și Golfe Juan și Villefranche și Antibes, Antibes cu muzeul Grimaldi care își îndreaptă
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]