1,381 matches
-
4.2.Atenția și tipurile de interferări dintre acțiuni Câteva generalizări cu privire la natura tipurilor de interferări includ situații în care se produce cea mai puternică și cea mai slabă interferare, fiind în realitate dificil să avem o privire de ansamblu relaționată de natura atenției și de corelările acesteia cu selecția sau controlul mișcării. Capitolul IV PROCESAREA INFORMAȚIILOR SENZORIALE În această secțiune vom examina natura procesării informațiilor senzitive, cu precădere a procesării unui număr de semnale care se produc în paralel fără
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
median a situației de comunicare (mincinoasă), întrucît reduce la șase numărul de parametri prin care aceasta este descrisă. O mai complexă analiză îngăduie utilizarea grafului semiotic, care asociază într-o succesiune diacronică un număr oricît de mare de parametri structurali, relaționați conform funcțiilor semiotice îndeplinite [Stănciulescu, 1995: 67-69]. * În limba engleză, verbul "a minți" este omonim verbului "a sta întins", ambele avînd aceeași reprezentare ortografică și fonetică: to lie (n. t.). * Joc de cuvinte: în cifre romane, 51 devine LI, completînd
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și, În lumina sa rotundă, soarele. Și luna sugerează de asemenea Întunericul cerului nocturn unde ne așteptăm s-o vedem În mod normal. Rotunjimea frunzelor de nufăr rezonează cu rotunjimea lunii, deși culorile lor Întunecate și Întunecimea apei În zori relaționează cu Întunecimea care dispare pe măsură ce ziua Înaintează. Dar parcurgînd versurile descoperim partea de dedesubt a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea În mișcarea frunzelor de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de a discuta ce spune teoria critică în legătură cu evenimentul din 11 Septembrie și războiul împotriva terorismului care i-a urmat. Originile teoriei critice Teoria critică își are originile într-un curent de gândire care este adesea identificat cu Iluminismul și relaționat cu scrierile lui Kant, Hegel și Marx. Deși aceasta este o moștenire importantă pentru nașterea teoriei critice, nu este singura ce poate fi identificată, deoarece trebuie luată în considerare și amprenta gândirii clasice grecești despre autonomie și democrație, la fel
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
funcțiile ce le îndeplinesc, eludând codurile și practicile spațiale ale actorilor dominanți și făcând posibilă o critică a reteritorializării și excluderii, ca moduri ale statului suveran (2000: Capitolul 7). Aceeași situație se aplică și în cazul refugiaților și imigranților. Ei relaționează altfel spațiul, prin comparație cu cetățenii. Având un caracter nomad mai degrabă decât sedentar, ei sunt definiți prin mișcarea pe care o practică prin și între spațiile politice. Ei problematizează și desfid "imperativul teritorial" al statului suveran (Soguk și Whitehall
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a dat vina pe feminism și pe homosexualitate pentru slăbirea Statelor Unite și reducerea capacității Occidentului de a elimina fundamentalismul islamic și alte "amenințări" (Bar On 2003: 456). Prin urmare, analiza de gen dezvăluie modul inextricabil în care bărbații și statele relaționează cu violența internă și cea internațională. Securitatea limitată pe care o oferă le permite să-și consolideze autoritatea asupra altor bărbați și altor state, dar, la fel de important, și asupra femeilor și teritoriului, de care depind pentru exploatarea resurselor și pentru
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
asumate) într-o incitantă navetă real imaginar real. Enunțul ironic joacă un rol structural și paradigmatic în polemica literară, în mod particular în cea argheziană. În acest punct considerăm necesare câteva considerații cu privire la ironie pe care le vom nuanța și relaționa concret în analiza discursului polemic arghezian. Privind-o "ca agent de ficțiune", C. Munteanu îi explică astfel mecanismul de funcționare: "Semnificatul real (mesajul real) este camuflat de un mesaj literal. Simulând mesajul real, deturnându-l prin ingredientul literal, ironia în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
principiu de ființare estetică. Din acest punct de vedere, comparația polemică ar merita ceva mai multă atenție, și asta pentru că intră în categoria figurilor argheziene predilecte, dar și pentru că propune o viziune specifică asupra lumii. Comparatul abstract (= obiect polemic) este relaționat foarte ades cu un comparant concret, vizualizabil și simplificator, nu pentru a-l face accesibil, ci pentru a-i profana conținutul printr-o imagine devalorizantă. De pildă, asertând în registru ironic că "simțirea" unui filozof "fuge ca un gaz gâtuit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Winckelmann). Două și numai două direcții sunt posibile în interiorul acestei concepții: vectorul vesel și vectorul trist. Renașterea a cântat Înălțarea; Luminile, părăsirea. Romantismul german urmează mișcarea de temporalizare în maniera sa, punând timpul entropiei în centrul centrului. De aceea Hegel relaționează pateticul formelor cu însăși rațiunea lor de a fi. Nu doar că nu se mai poate reveni la arta simbolică atunci când s-a atins stadiul clasic, la cea clasică atunci când s-a ajuns la romantic, dar nimeni nu mai poate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
celălalt, 13. Raportul dintre cele două segmente este, deci, de 11 la 13. Pentru ca totul în univers să fie guvernat de rapoarte, după cum sperau pitagoricienii, ar fi trebuit ca orice lucru care avea un înțeles în acest univers să fie relaționat cu o proporție exactă, simplă. Ar fi trebuit literalmente să fie rațional. Mai precis, rapoartele care îl reprezentau ar fi trebuit să fie scrise sub forma a/b, unde a și b erau niște numere exacte, de tipul 1, 2
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu cât aceste elemente au fost extrase dintr-o serie de definiții ce pot fi considerate veritabile repere pentru studiul acestei problematici). 1.2. Perspectiva teoriei politice asupra ideologiei În cadrul delimitat astăzi de teoria politică, termenul de ideologie a fost relaționat, pe de o parte, cu noțiuni precum cele de "dominație" și "interes", iar pe de altă parte a fost utilizat pentru a demarca în mod strict însuși statutul științelor sociale ca atare. Pe prima coordonată, teoria a vizat mai ales
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dinspre teoria și filosofia socială și politică, cel de-al doilea își face apariția în interiorul literaturii utopice însăși 261. Fiind interesat aici de posibilitatea de reinventare a ideologiei ca instrument al cunoașterii socio-politice și aflându-mă în situația de a relaționa această chestiune cu problema utopiei, e de la sine înțeles că voi urmări, mai curând, primul tip de critică. Din acest punct de vedere, consider că sunt necesare două observații: a) critica teoretico-socială și politică a utopiei se fundamentează pe o
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
asupra ideologiei, care ia în considerare toate sistemele de credințe politice, indiferent dacă acestea coordonează acțiunile actorilor înspre menținerea, distrugerea sau reconstrucția unei ordini sociale date. Opțiunea lui Seliger este pentru cea de a doua concepție, teoreticianul politic intenționând să relaționeze ideologia cu procesele dezbaterii politice 379. Într-adevăr, potrivit lui Seliger, "întrucât ghidează și apără acțiunea politică, ideologia trebuie să fie definită astfel încât să se refere la sistemele de credințe politice, indiferent dacă acestea sunt, după modul în care se înfățișează
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cultural logic of late capitalism", în New Left Review, No. 146, 1984, p. 89). 485 Gabriel Troc, op. cit., p. 191. 486 Fredric Jameson, "Postmodernism and the market", în Slavoj Žižek, Mapping Ideology, Verso, Londra:1995, pp. 278-296. 487 Teoreticianul britanic relaționează "securitatea ontologică" și "încrederea", după cum urmează: Expresia se referă la siguranța pe care cele mai multe ființe umane o au în ce privește continuitatea propriei lor identități-de-sine și constanța mediilor social și material ale acțiunii. Un simț al autenticității persoanelor și lucrurilor, atât de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a simțurilor externe, și obiecte care nu există ca atare în natură. Imaginile au un caracter aparte deoarece sunt în relație și cu intelectul agent, si cu simțurile interne, excluzând simțul comun. Spre deosebire de imagini, speciile inteligibile și conceptele nu pot relaționă decât cu puterile intelective, anume cu intelectul agent și cu intelectul posibil. Între aceste entități intermediare și puterile cognitive se pot instaură, așa cum am arătat, două relații: una cognitivă, cănd entitatea intermediară devine obiectul puterii cognitive, și una cauzala, cănd
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de milioane de combatanți și c. 37 de milioane de civili de ambele sexe și de toate vîrstele (inclusiv victimele Holocaustului, v. Nota 57). Este pentru prima oară în istoria omenirii cînd au murit mai mulți civili decît militari. Dacă relaționăm acum totalul populației din principalele state combatante (la nivelul anului 1939) cu numărul de pierderi la mia de locuitori, rezultă următorul tablou: Populația (în milioane locuitori) Morți/1.000 locuitori Marea Britanie 47,8 9,4 Australia 7 5,8 Canada
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
care a avut în vedere faptul că cei care vor să cunoască psihologie își doresc diferite trepte de inițiere (începători, avansați), că elevii trebuiesc stimulați pentru studiul psihologiei (o bună parte din cursuri este adresată elevilor), că psihologia trebuie să relaționeze cu alte științe, că încrederea în noua disciplină depinde și perspectivele practice de aplicare (organizarea de expoziții cu aparatură psihologică). O astfel de gândire strategică explică avântul economic și social al Statelor Unite, ai căror locuitori au luat viața în serios
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
și dorințe de afirmare, între care și cea de vindecători, de medici. Cu nas acvilin și piele roșiatică, deosebiți de asiatici și de europeni, după cum îi descrie Champollion — cercetătorul mumiilor —, creatorii piramidelor par a aparține unei rase autohtone asimilatoare. Herodot relaționa specificitatea, originalitatea egiptenilor, de cea a Nilului. Vânători, pescari, păstori în începuturi, egiptenii au ajuns răspânditori de civilizație și cultură, creatori de monumente nemuritoare și afirmatorii unei reale experiențe medicale. Unelte de os, silex și metal au coexistat în realizarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
introspectivă și regimul sexual conștientizat. Din această perioadă sunt și cuvintele medicină = yi și medic = yi-sen. Cert este că, în epoca Ciou (Ciu) încep să se clarifice orientările filosofico-medicale de durată. Cinci elemente lemnul, focul, pământul, metalul și apa sunt relaționate dinamic planetelor, organelor corpului uman, întregii existențe prin cele două surse energetice antitetice: yin și yang, pozitive și negative. Daoiștii, căutători ai elixirului vital, al unei licori buvabile ce duce, prin gestația „Embrionului sacru“, la renașterea organismului, regenerarea, nemurirea sa
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
permanent căutător. Ca medic, el are o concepție fizio- antropologică pe care o prezintă în cărțile De subtilitate și De parietate rerum, concepute ca niște enciclopedii. Diagnosticul medicului surprinde neobișnuitul, dezvăluie ce e ascuns, tainic, straniul, pe care Cardanus îl relaționează cosmic, astrologic. Analizele sale vor să epuizeze fenomenul fixat în atenție. Dacă arta are un scop hedonistic, satisfacerea plăcerii, medicina se încunună de satisfacția reușitei, a restabilirii echilibrului funcțional al organismului uman. Medicul și pictorul au limbaje universale. Ei recreează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Paris, care nu admite nici circulația limfei, anatomiștii europeni îl confirmă și îl completează, în detalii puțin semnificative, pe Harvey. În Anglia, John Mayow (1645 - 1679) studiază oxigenarea sângelui, explicând culoarea roșie prin amestecul cu aerul inspirat în plămâni. Mayow relaționează tulburările pulmonare de cele cardiace și invers. El studiază maladiile cardio-vasculare, afecțiunile arteriale etc. Medicul Mayow este și chimist. Observații similare face și medicul și anatomistul, tot englez, Richard Lower în Tratatul despre inimă: sau despre mișcarea și culoarea sângelui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vreo șase sute, reflectează și concluzionează: atacurile de apoplexie au substrat în vasele cerebrale, afectarea valvulelor inimii duce la senzații de sufocare, consecințele maladiilor veneriene sunt multiple și dramatice în procreere. Morgagni perfecționează tehnica disecției. Face măsurători cantitative și calitative, totul relaționând cu simptomatologia organului afectat. Clinicianul trebuie să fie un excelent anatomist și observator care să facă relația, între simptom-leziune-funcție. Rigoarea sa științifică invalidează concepțiile vitaliste, umoraliste. El unește perseverența, pasiunea medicală cu modestia, așa cum exprimarea sa unește claritatea, cu eleganța
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
un spirit pervaziv revelat prin străfulgerări proustiene într-o lectură intertextuală a literaturii românești, înțeleasă în sensul borgesian de "mare text". O sintagmă, o situație, un gest al personajului, o particularitate a stilului, etc. activează spontan acea memorie culturală ce relaționează instantaneu textul citit de hipotextul caragialian astfel mereu reîmprospătat. Fără să nege adevărul sintagmei "Caragiale e cu noi"(Ștefan Cazimir) cu referire la actualitatea social-politică a comediilor și a Momentelor, cartea de față îi restrânge aplicabilitatea la spațiul literaturii, domeniul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
va trebui să lumineze atât acel teritoriu temporal și valoric din câmpul literaturii noastre, cât și cristalizările comicului și ale absurdului identificate aici. Astfel încât, următoarea verigă din lanțul interogațiilor vizează, în mod firesc, esența noțiunii de caragialism, noțiune axială, întrucât relaționează cei doi poli ai analizei (comicul și absurdul, pe de o parte și literatura românească, pe de alta), în încercarea de configurare a moștenirii literare caragialiene. Clarificarea obiectivului impune apoi și răspunsul la cea de-a treia întrebare, răspuns care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a fost evaluat depreciativ în mod constant de către un for academic cu un simț al valorii discutabil, a fost, într-un fel, ostracizat și neînțeles până la sfârșitul vieții și încă extrem de controversat în posteritate. Atributele conduitei sociale și artistice menționate relaționează esența atitudinii comice generice cu personalitatea caragialiană. Așa cum vom încerca să ilustrăm, ingrediente universale precum ironia, sarcasmul, satira, parodia, spiritul, caricatura, grotescul, umoristicul, absurdul se încheagă magic în monumentala sa construcție comică, în care vor primi o nouă și decisivă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]