2,016 matches
-
economică sigură. S-ar putea spune că politica financiară restrictivă s-a bazat pe presupoziția inevitabilității proastei funcționări a economiei și a utilizării ineficiente/corupte a fondurilor obținute. Contrar acestei abordări conservatoare, în perioadele de criză, angajarea unor împrumuturi pentru relansarea economiei este des utilizată. Strategia conservatoare a FMI a fost responsabilă și de degradarea capacităților sociale ale țării. În condițiile de criză economică severă, un suport social suplimentar este necesar pentru a menține capacitățile sociale ale colectivității (Zamfir, Pop, Zamfir
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
altă parte, un asemenea sacrificiu reprezenta, pe termen mediu și lung, o degradare a capacităților sociale, a căror resorbție se va dovedi a fi nu numai dificilă, ci și costisitoare. „Costurile sociale” actuale vor genera în viitor factori adverși pentru relansarea societății: generații cu un nivel școlar și profesional deficitar, largi segmente de populație care suferă de procesele de dezagregare socială, împinse în zonele gri ale vieții sociale. Cazul justițieitc " Cazul justiției" Paradoxal, justiția a devenit una dintre sursele cele mai
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de schimbare a societății comuniste existente, pe direcțiile modernizării, raționalizării, democratizării, centrării pe nevoile populației: și această sociologie se inspira masiv din sociologia occidentală. În sociologia românească dezvoltată cu multe dificultăți în regimul socialist, găsim toate aceste orientări (Zamfir, 2001). Relansarea sociologiei în România la mijlocul anilor ’60 s-a făcut sub promisiunea dezvoltării unei sociologii loiale programului comunist de construcție socială. Reprezentantul acestei orientări a fost Miron Constantinescu, care a prezidat reintroducerea în România socialistă a sociologiei, pe liniamentele clare ale
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
strategie, ci mai multe strategii alternative (A', A'', A'''...), având grade de adecvare diferite. Fiecare strategie posibilă va produce efecte distincte (X', X'', X'''...): costuri economice și sociale mai ridicate sau mai reduse, perioade mai scurte sau mai îndelungate ale relansării economice, grade diferite de dezorganizare socială și anomie. Opțiunea pentru o strategie sau alta, din posibilul acțional delimitat de structura Y, este operată de către actorii sociali, prin interacțiunea lor. Această schemă descrie nu un proces de alegere, pe baza analizei
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
stat era majoritară: întreprinderile proprietate de stat, transformate în societăți comerciale și regii autonome, au devenit actori liberi pe piață (în 1990). Prețurile au fost liberalizate în cele mai multe zone ale economiei (1990-1991). Funcția statului de a dezvolta o politică de relansare a economiei a fost înlocuită de speranța că mecanismele pieței vor orienta corect economia în noul context și vor susține creșterea ei rapidă. Chiar funcția statului de conducere și control al întreprinderilor de stat a fost, practic, abandonată, rolul său
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
private: consilii de administrație/AGA; c) privatizarea rapidă și totală: complementar cu încurajarea apariției întreprinderilor private, privatizarea totală și rapidă a fost stabilită ca obiectiv prioritar; d) ritmul schimbărilor economice: s-a considerat că terapia de șoc este garanția unei relansări economice rapide și eficiente, în raport cu o terapie graduală, întinsă pe o perioadă mai îndelungată de timp, care a fost catalogată drept neperformantă. Expresia metaforică a unei asemenea opțiuni strategice, foarte populară printre actorii politici din primii ani ai tranziției, era
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în două, decât să o tai gradual, bucată cu bucată; e) deschiderea economiei românești spre comerțul internațional, cu cât mai puține restricții: de la început, diferitele forme de protecționism au fost descurajate, fiind considerate a reprezenta frâne în calea însănătoșirii și relansării economiei. Acest grup de opțiuni strategice pentru reforma economiei a fost considerat a fi dincolo de orice discuție, garantat de expertiza occidentală. Strategia reformei politicetc "Strategia reformei politice" a) În centrul reformei politice a stat înlocuirea statului comunist, condus de Partidul
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
au fost convergente cu tehnocrația în ceea ce privește direcțiile de schimbare a societății românești, centrându-se însă pe interesele salariaților. Solidaritatea cu managementul din întreprinderile de stat s-a coagulat pe obiectivul menținerii întreprinderilor și al obținerii suportului financiar de la stat în vederea relansării acestora în noul context economic. Ceea ce nu a putut însă realiza această alianță a fost să creeze sisteme productive eficiente. În lipsa unui control puternic al statului în calitatea sa de proprietar, managementul a utilizat întreprinderile de stat drept sursă de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a) managerii întreprinderilor de stat au avut un dublu interes: pe de o parte, eliminarea controlului statului în conducerea întreprinderilor, pe de altă parte, suportul economic puternic al statului în vederea depășirii problemelor economice cu care întreprinderile se confruntau și pentru relansarea acestora. Iluzia că eliberarea economiei de controlul politic va oferi acesteia posibilitatea unei dezvoltări rapide a dispărut rapid. Criza economică postrevoluționară a făcut poziția întreprinderilor extrem de vulnerabilă. Managerii-specialiști în întreprinderile încă de stat s-au găsit curând într-o structură
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ea a încercat să construiască o coaliție cu muncitorii, rezervându-și, desigur, partea leului. Perioada directorilor-eroi ai întreprinderilor de stat a dispărut în tranziție fără urmă; b) privatizarea economiei, deși acceptată ca parte a modelului occidental și ca posibilitate de relansare economică prin infuzia de capital, nu era neapărat elementul central al politicii tehnocrației. Șansele de participare la privatizare erau reduse din cauza lipsei lor de resurse financiare - cu atât mai mult pentru investițiile atât de necesare. Puțini dintre managerii întreprinderilor de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sa. Occidentul avea o altă perspectivă și alte priorități decât majoritatea actorilor interni. Aceștia, proveniți majoritar din tehnocrație, acordau prioritate soluționării multiplelor crize ale societății românești și dezvoltării pe liniamentele modelului occidental. În contrast, Occidentul acorda o atenție redusă problemelor relansării economice și reconstrucției societății postcomuniste, fiind interesat accentuat de definitivarea luptei cu dușmanul comunist. Or, cea mai solidă garanție că sistemul comunist va fi complet și definitiv eliminat era susținerea grupurilor politice cu programe anticomuniste radicale. Dacă în interior anticomunismul
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
pentru tehnocrați. Și nici nu se simțeau responsabili de aceste acte comuniste. Cea mai mare parte a populației acorda încrederea sa tehnocrației. Aceasta oferea garanții de competență și era orientată spre dezvoltarea țării, spre o abordare responsabilă față de bunăstarea colectivă. Relansarea societății românești urma să se realizeze printr-o vastă reconstrucție instituțională, tehnocrații fiind percepuți ca fiind singurii specialiști în această privință. Neașteptat însă, a fost o primă luptă între două principii de organizare a procesului politic democratic. Aspirația populară anticomunistă
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ieșind din alegeri mult mai slabă decât înainte. Partidele istorice și muncitorii și țăraniitc " Partidele istorice și muncitorii și țăranii" Ideologia partidelor istorice nu era agreată nici de masa muncitorilor și a țăranilor. Masa mare a populației era interesată de relansarea economiei, înapoierea proprietății foștilor proprietari nereprezentând pentru ea în nici un fel o prioritate. Același lucru era valabil în mod special în legătură cu refacerea proprietății locuințelor naționalizate de regimul comunist. Este adevărat că, în această ultimă problemă, era interesat un segment mult
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
important. Dacă în sistemul socialist tehnocrația economică era plasată în subordinea politicului, după Revoluție ea a preluat funcția statală de conducere a economiei, confruntându-se cu puternice fenomene de dezagregare și criză. Problema sa centrală era administrarea sistemului economic în vederea relansării acesteia prin reformă. În realitate, era inevitabil ca în perioada tranziției economia să fie din nou subordonată politicii: politica economică, negociată cu instituțiile internaționale, a fost un factor determinant în managementul întreprinderilor. Tehnocrația a fost receptivă la punctul de vedere
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de muncă. Nu cred însă că acesta a fost elementul-cheie. În realitate, s-a produs o alianță între tehnocrația economică și sindicate, cu o centrare excesivă pe menținerea întreprinderilor existente, pe fondul unei lipse cronice a unei strategii clare de relansare economică. Susținerea masivă a economiei de stat satisfăcea simultan interesele tehnocrației și ale salariaților. În fapt, politica destul de confuză de susținere a economiei, pe lângă risipirea resurselor publice, nu a fost în stare să stopeze căderea economică, ci mai mult să
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sale. Cele mai multe întreprinderi, în procesul restructurării și adaptării la noul context economic, vor trebui să-și reducă la început producția pentru a o reorienta. Întreprinderile fără perspective urmau a fi închise. Inițial, domina o viziune optimistă. Se miza pe o relansare imediată a economiei, fără căderi semnificative. Corecțiile economice din anumite zone urmau să fie compensate rapid de înființarea unor noi întreprinderi private, de însănătoșirea altor întreprinderi. Unele sectoare economice aveau să se lanseze rapid și spectaculos, compensând pierderile din alte
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
nu numai normală, ci chiar pozitivă, reprezentând un indicator al restructurării economiei. Creșterea PIB-ului în 1995-1996 a fost taxată de partidele de opoziție de atunci a fi fost artificială, rezultat al stopării reformei, și nu un început sănătos de relansare economică. Guvernarea CDR din 1997 nici nu și-a stabilit ca obiectiv creșterea economică, ci accelerarea reformei, adică privatizarea rapidă, închiderea întreprinderilor fără perspective - deci, implicit, o continuare a scăderii economice. Căderea economiei cu mult dincolo de așteptările inițiale a început
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
al doilea în 1996-2000. Sărăcirea a avut în procesul tranziției o serie de surse distincte: • creșterea șomajului: toate întreprinderile de stat erau caracterizate printr-un exces de forță de muncă. Curățarea lor de acest exces era o condiție necesară pentru relansarea economică. Privatizarea avea să curețe definitiv balastul de salariați. Ulterior, s-a adăugat nevoia de redimensionare a multor întreprinderi, unele dintre ele urmând să fie închise. Poate cel mai evident proces de restructurare îl reprezintă mineritul, unde numărul salariaților s-
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
coagulării proceselor politice interne. În acest context, a fost posibilă lansarea de către actorii externi a unor orientări strategice și teme sociale care nu au fost filtrate prin interacțiunea constructivă și corectivă a factorilor interni. 3. Retragerea statului din restructurarea și relansarea economiei. Orientarea fundamentală a strategiei tranziției a fost asaltul asupra rolului statului, mai ales în economie, dar și în celelalte sectoare ale vieții sociale. Este preluat aici un principiu central al neoliberalismului, formulat de Margaret Thatcher: statul nu este soluția
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
rapidă și completă a mecanismelor economiei de piață și a privatizării. De la început strategia tranziției a rezervat statului un rol limitat în economie: crearea cadrului legal și instituțional al economiei de piață și privatizarea cvasitotală a economiei. Pentru restructurarea și relansarea economiei, s-a mizat pe două mecanisme: introducerea dintr-o dată a mecanismelor economiei de piață ca unic reglator și privatizarea completă. Din acest motiv, statul a renunțat la tentativa de a dezvolta o politică de restructurare și relansare a economiei
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
restructurarea și relansarea economiei, s-a mizat pe două mecanisme: introducerea dintr-o dată a mecanismelor economiei de piață ca unic reglator și privatizarea completă. Din acest motiv, statul a renunțat la tentativa de a dezvolta o politică de restructurare și relansare a economiei, ea fiind adesea considerată a fi mai degrabă contraproductivă. Piața, prin mecanismele sale, urma să asigure funcționarea normală a întreprinderilor, susținând dezvoltarea lor sănătoasă. Mecanismele economiei de piață sunt capabile să regleze suficient de bine economia, chiar dacă ea
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sale, urma să asigure funcționarea normală a întreprinderilor, susținând dezvoltarea lor sănătoasă. Mecanismele economiei de piață sunt capabile să regleze suficient de bine economia, chiar dacă ea este în cea mai mare parte proprietate de stat, și să asigure totodată o relansare economică rapidă. Pariul pe capacitatea miraculoasă a forțelor spontane ale pieței a paralizat, în fapt, dezvoltarea unei strategii de relansare a economiei. Privatizarea urma să ofere o creștere a controlului intern în întreprinderi și să motiveze creșterea. Pericolul pentru o
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
suficient de bine economia, chiar dacă ea este în cea mai mare parte proprietate de stat, și să asigure totodată o relansare economică rapidă. Pariul pe capacitatea miraculoasă a forțelor spontane ale pieței a paralizat, în fapt, dezvoltarea unei strategii de relansare a economiei. Privatizarea urma să ofere o creștere a controlului intern în întreprinderi și să motiveze creșterea. Pericolul pentru o tranziție de succes a fost considerat a fi prea mult stat, nu prea puțin. Față de această opțiune strategică, considerată în
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de eliberarea completă a întreprinderilor de controlul de stat, acordarea unei libertăți cvasitotale managerilor întreprinderilor, fapt care, inevitabil, nu se putea realiza decât printr-o economie de piață. Ea spera totodată că statul va oferi întreprinderilor capitalul necesar restructurării și relansării lor, precum și sprijinul financiar pentru supraviețuirea în procesul de restructurare. Acesta a fost însă cadoul otrăvit oferit de tehnocrați societății. Mecanismele de administrare a întreprinderilor de stat au fost înlocuite cu mecanisme cvasiprivate, învestite cu o putere, practic, absolută. Managerii
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
O asemenea politică, paradoxal, a generat o criză profundă a economiei de stat. În ciuda bunelor intenții inițiale, managerii s-au trezit împinși în situația de a fi interesați mai mult de exploatarea distructivă a resurselor întreprinderilor decât de restructurarea și relansarea lor. Independența întreprinderilor de stat, complementar cu slăbirea controlului asupra lor, a generat corupție, ineficiență, management contraproductiv. Pornit pe această pantă, suportul financiar al statului s-a dovedit a fi o sursă a corupției și a falimentării întreprinderilor. Întreprinderile de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]