1,919 matches
-
o legătură juridică între subiectele care îl încheie și care le privesc pe acestea, rezultă că acestora -părților le revine și responsabilitatea îndeplinirii obligațiilor asumate 4. Dacă efectele actului juridic se produc între cei care-l încheie părțile (în virtutea principiului relativității efectelor actelor juridice res inter alios acta, principiu aplicabil și tratatelor pacta tertiis nec nocent nec prosunt), rezulta că numai în cazuri speciale (ca excepție), este posibil ca acesta să producă efecte și în afara numărului de participanți la acea legătură
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
s-a sălășluit în științe”. Pentru un istoric al științei, lucrurile sunt departe de a arăta că stau așa. Recuperarea de către teologie a modelelor ontologice ale științelor contemporane, care pun în centrul lor antinomia și paradoxul, este totuși posibilă. Teoria relativității restrânse (1905), care a înlocuit cinematica galileană, a impus o regândire a principiilor de formalizare matematică ale experienței. Transformările lui Lorentz-Poincaré, folosite de A. Einstein (1879-1955) în articularea conceptuală a teoriei relativității restrânse, pledează în favoarea relativizării noțiunii de simultaneitate. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lor antinomia și paradoxul, este totuși posibilă. Teoria relativității restrânse (1905), care a înlocuit cinematica galileană, a impus o regândire a principiilor de formalizare matematică ale experienței. Transformările lui Lorentz-Poincaré, folosite de A. Einstein (1879-1955) în articularea conceptuală a teoriei relativității restrânse, pledează în favoarea relativizării noțiunii de simultaneitate. Un nou tip de cauzalitate apare la orizont, alocând premisa de valabilitate unor concepte precum „dilatarea timpului” și „contractarea spațiului”. Prin introducerea vitezei luminii ca limită absolută, independentă de orice sistem de referință
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
apare la orizont, alocând premisa de valabilitate unor concepte precum „dilatarea timpului” și „contractarea spațiului”. Prin introducerea vitezei luminii ca limită absolută, independentă de orice sistem de referință, adiția vitezei capătă un aspect nonlinear. Aparatul matematic al aceleiași teorii a relativității restrânse a impus un nou concept al unității spațio-timpului, noneuclidian, în patru dimensiuni (i.e. spațiul-timp al lui Minkowski). Evidența egalității între masa inerțială și masa gravitațională a unui corp l-a obligat pe Einstein să elaboreze teoria relativității generale (1915
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teorii a relativității restrânse a impus un nou concept al unității spațio-timpului, noneuclidian, în patru dimensiuni (i.e. spațiul-timp al lui Minkowski). Evidența egalității între masa inerțială și masa gravitațională a unui corp l-a obligat pe Einstein să elaboreze teoria relativității generale (1915). Din acel moment, întreg cadrul conceptual general al mecanicii newtoniene era pus în discuție. Nici moțiunea, nici noțiunea de neutralitate n-au mai putut fi acceptate în raport cu statutul ontologic al particulelor elementare, datorită interacțiunii gravitaționale. Sistemele referențiale „nonaccelerate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mecanicii newtoniene era pus în discuție. Nici moțiunea, nici noțiunea de neutralitate n-au mai putut fi acceptate în raport cu statutul ontologic al particulelor elementare, datorită interacțiunii gravitaționale. Sistemele referențiale „nonaccelerate” devin imposibil de construit. Din punctul de vedere al teoriei relativității generalizate, teoria gravitației construită de Newton reprezintă doar un caz particular. Efectul prim și implicit al acestor noi descoperiri, integrată la nivelul unei epistemologii generale, a fost acela al relaxării pretențiilor tari pe care fizica clasică le emitea cu referire
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
referire la universalitatea valorii de adevăr a propozițiilor sale. Trecerea atât de abruptă de la fizica galileano-newtoniană la fizica relativistă a constituit un veritabil pons asinorum în dezbaterile epistemologilor contemporani. Mai mult decât cele două versiuni (restrânsă și generalizată) ale teoriei relativității, fizica cuantică a provocat școlile postbelice de epistemologie, furnizând imaginarului filozofic un spectaculos model holistic al realității. Ontologia cuantică este construită cu presupozițiile nonseparabilității elementelor constitutive ale lumii 1. Louis de Broglie avea deci dreptate să spună că mecanica cuantică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a ajuns să se întrebe, în condițiile validării prin experiment a completitudinii teoretice a mecanicii cuantice, „în ce măsură munca științifică, în aparență străină, prin conținutul ei, individului, este de fapt dominată de concepțiile sale filozofice”1. Bref, cele două teorii ale relativității, alături de exigențele teoretice fundamentale ale mecanicii cuantice, exprimă în mod neașteptat câteva realități apărate de hermeneutica ontologică a lui H.-G. Gadamer: imposibilitatea comprehensiunii obiective și articularea inevitabilă a cunoașterii în perimetrul cercului hermeneutic (ilustrat remarcabil în proiectul unei ontologii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
instituțiilor internaționale care acționează ca actori în spațiul globalizat (instituții financiare, de reglementare a comerțului, control al poluării etc.). Conceptul de interes național este fundamental pentru orientarea politicilor interne și externe ale unui stat, fiind caracterizat prin: - o doză de relativitate, deoarece exprimă în special aspirații, dorințe; - pe termen lung, poate suporta ajustări în funcție de conjunctura internă și externă; - trebuie să aibă un grad mare de generalitate pentru a primi accepția majorității locuitorilor; - viziunea pe termen lung trebuie să fie convingătoare, bazată
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
contradicție, conștiința propriei precarități. Într-o asemenea perspectivă, ceea ce va afirma Voronca Într-un text confesiv din 1929 - A doua lumină - nu e decît În aparență paradoxal: „Trăirea celor de o vîrstă cu mine stă În conștiința dezastrului iremediabil, a relativității și omenescului oricărei Întreprinderi, În certitudinea universalei incertitudini și a ridicolului oricărui elixir-formulă - toate formulele trebuie ca șerpii să năpîrlească - În, mai ales, singura morală și religie a poemului”. Acestui cult poetul Îi va sluji Întreaga viață, cu o fervoare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
creație pură, mai presus de raporturile de rațiune și logică, dincolo de satisfacția binefacerii imediate” - sînt de interpretat Într-o asemenea perspectivă. Formulările vor fi aproape aceleași și mai tîrziu, În momentul colaborării la unu, În ciuda modificării contextului (accentul pus pe relativitatea și precaritatea oricărei Întreprinderi umane): „cît de sarbede, de pompoase și nule sînt toate arhitecturile filosofice, cît de penibilă și luătoare În rîs gîndirea exactă și prețioasă”. Schimbarea ironică a Îndemnului heliadesc cunoscut, În Faceți greșeli de gramatică (s.n.) spune
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
evită să pierzi timpul; evită să faci efort. După cum se poate observa, recomandările formulate pentru manager (în cazul nostru cadrul didactic ca gestionar al situațiilor de criză educațională în clasa de elevi) sunt supuse unor condiții de flexibilitate și de relativitate evidente. La nivel de sfat, de recomandare însă, elementele anterior prezentate și luate în seamă pot deveni condiții favorizante ale succesului în gestionarea situațiilor de criză. 7.2.1. Intervenția în raport cu „abaterile liniare” tc "7.2.1. Intervenția în raport cu „abaterile
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
permite criticului o nouă elaborare a conceptului de realitate și, implicit, a celui de reprezentare, nu a fost nici discutată prea mult și nici înțeleasă pe deplin: În ziua de azi, printre comentatorii fotografiei (sociologi și semiologi) e la modă relativitatea semantică: nu există „real” (dispreț mare față de realiștii care nu văd că fotografia este întotdeauna codată), ci numai artificiu: Thesis, nu Physis. (...) Fotografia, spun ei, nu este un analogon al lumii; ceea ce ea reprezintă este fabricat. Această discuție este zadarnică
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
degrabă decât cea normativ-simbolică, exprimată prin conținutul și intensitatea rețelelor de relații sociale, modelează acțiunea individuală Într-o măsură mult mai mare decât pretinsa funcție de utilitate a actorilor, valorile internalizate sau cunoașterea practică a acestora. Cu alte cuvinte, Granovetter accentuează relativitatea acțiunii În raport cu rețeaua sau cu sistemul de relații În care este implicată. Conceptul de relații sociale este Însă puțin explicitat de Granovetter, accepțiunea fiind probabil considerată de la sine Înțeleasă. Perspectiva lui Granovetter ne obligă să explicăm, Într-o manieră, sperăm
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
față de programe sociale și politice, personalități sau partide politice, poluare, dezarmare, noi produse de larg consum etc. Bineînțeles că numărul de indivizi care iau o poziție atitudinală diferă, în funcție de problemă, și deci expresia „număr semnificativ de persoane” trebuie tratată cu relativitate. Acest număr nu înseamnă neapărat majoritatea populației sau a unui public, iar eficiența opiniei publice în raport cu puterea politică și administrativă nu depinde atât de numărul membrilor ce profesează o anume opinie, cât de intensitatea atitudinală ce stă în spatele opiniilor și
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
un lucru mult mai simplu, în favoarea lui Gavrilcea. Ființele se specializează, într-asta stă atracția lor, în special pentru sexul contrar. Viteazul nu reflectează asupra inutilității curajului, căci ar deveni laș, și un om politic care n-ar crede în relativitățile istorice ar fi copt spre a merge la mănăstire. Gavrilcea al tău e o forță propulsivă... - Să-l vezi, tată, cu ce liniște vorbește de ideile lui, nu-lpoți zdruncina cu nici un argument. - Are obstinație, marea putere a ființelor ireflexive. - Ghicesc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-le făcea observările sale la capitolul respectiv. Pomponescu voia ca posteritatea să știe ce lucrase, ce principii aplicase și, fiindcă socotea mai obiectivă lumea de mâine, îi sugera propria sa părere despre el însuși și care se conducea de principiul relativității. Toate schițele și proiectele înrămate sau găsite prin sertare fură numerotate cu grijă, catalogate la sfârșitul memoriului și apoi așezate în ordine într-un pachet. Când termină această lucrare, Pomponescu păru foarte bine dispus, făcu o mică plimbare pe bulevard
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
agnosticismului (Kant, A.Comte). Cunoașterea, arată Kant, are două rădăcini : intuiția și conceptul. Numai din unirea lor poate izvorî cunoașterea : „ cugetări fără conținut sunt goale, intuiții fără concepte sunt oarbe ”, scrie el. Marile teorii științifice, precum evoluționismul lui Darwin, teoria relativității sau mecanica cuantică, generează noi moduri de găndire, avănd un puternic impact asupra întregii existențe umane. Problematica adevărului este centrală oricărei teorii a cunoașterii, întrucăt ea vizează valoarea cunoștințelor noastre. Adevărul este un cuvănt mare și un lucru și mai
Mitul lui Sisif – atributul cunoaşterii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Eglantina Becheru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2310]
-
pe lăngă faptul că se obțin mult mai dificultos, odată atinse, pot genera stări contradictorii, pe de o parte, de satisfacție, dar, pe de altă parte, și de regret sau chiar de nefericire, fie pentru că ei își dau seama de relativitatea plenitudinii lor în raport cu mirajul absolutului, care îi îndeamnă spre noi și noi orizonturi, fie întrucăt resimt și mai acut și mai dureros prăpastia dintre ei și cei rămași prizonieri în grota imaginată de Platon și care nu vor suporta niciodată
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
lui T. Todorov). Pentru Roger Caillais, „fantasticul Înseamnă o Întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului În sânul inalterabilei legalități cotidiene” (), Înseamnă interferare a realului cu fabulosul, a plauzibilului cu incredibilul. Originea fantasticului ar fi sentimentul de nesiguranță, de relativitate pe care „trestia gânditoare” a lui Pascal Îl are În fața Universului. Fantasticul este reversul vulnerabilității ființei umane, este un univers compensativ născut din sentimentul tragic al existenței, o „plăsmuire a deznădejdii” (), o atitudine care vine din „dorința de a constata
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
dar este tentat de ispita luciferică să nesocotească orice cuvânt. Personajul are libertatea să modifice dimensiunile timpului și spațiului cu ajutorul semnului arab, iar Dionis reprezintă încarnarea fizică trecătoare, în timp ce Zoroastru este prototipul său metafizic, nemuritor. Obligat să trăiască sub specia relativității și vremelniciei, Dionis rătăcește între vis și trezire. După ce revine la condiția inițială, Dionis își amintește ca prin vis că a fost călugar pe vremea lui Alexandru cel Bun. Treptat, secvențele narative se complică. Dionis este identic, în mod misterios
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
între ele sociologia proaspăt apărută, istoria, economia, deși această dezbatere îi separa deja, în cadrul fiecărei științe, pe partizanii unei abordări "pozitiviste" și "descriptive" a fenomenelor culturale ca fenomene naturale de partizanii unei alte abordări, "comparativă" și "normativă", centrată pe diversitatea, relativitatea și contrastul culturilor. Wilhelm Dilthey (1833-1911) a încercat să dea un fundament științelor morale ale culturii sau ale spiritului prin hermeneutică, înțeleasă ca interpretare a "urmelor" sau a manifestărilor spiritului. El propune o concepție cu două niveluri: există bunuri materiale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
scară internațională, în special în concurența dintre Statele Unite și Europa: producție audio-vizuală, exceptare culturală (Uruguay Round în 1993, AMI în 1998), unde se decide, în parte, independența culturală și artistică a națiunilor europene (Regourd, 2002). Interesele Plasticitatea scopurilor politice și relativitatea lor contingentă arată că este imposibil să se dea o definiție univocă a grupării politice: Nu există scop, de la preocuparea pentru provizii până la protejarea artelor, pe care gruparea politică să nu-l fi urmărit, de câte ori s-a ivit ocazia [...]. De
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
face bine sau devine onorabil depinde de stăpânirea ordinii și bunătății. Acesta este tocmai fructul contemplației și re-prezintă o trăsătură caracteristică omului superior, care se gândește mai mult la virtute, frumusețe, bunătate și adevăr decât la confort, favoruri, conveniențe și relativitate. Din păcate, acești oameni nu constituie nici pe departe majoritatea. Despre sâni emeia este predispusă interiorizărilor, trăiește mai mult prin senzații, conștiința sa este orientată spre interior, sensibilitatea sa senzorială este dezvoltată cu precădere la nivel tactil. Nu există nimic
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
omorât pentru că ceilalți nu se împacă cu el, pentru că - turbulent al marii gălăgii - el aduce cu sine zvonul și sfidarea altei lumi. Erou al lumii repaosului (sub regnul căreia agenții destinului ar fi declarați bolnavi), leneșul este bolnav numai prin relativitatea sistemului de referință. Acest aristocrat al lumii parmenidiene se lasă ucis în numele unei teoreze care denunță relativitatea hărniciei și o primejduiește în chiar esența ei. Leneșul care acceptă să meargă la spânzurătoare rămâne astfel în chip sublim fidel esenței sale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]