4,187 matches
-
de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval. Corbul o luă în cioc, croncăni ceva mai domolit și zbură cu cașcaval cu tot spre apus. încă zâmbind, papa se lăsă relaxat pe spătarul băncii, fluieră într-un anumit fel și doi sticleți apărură imediat în zbor, așezându-i-se pe umeri, de-o parte și de alta a capului. Sfântul părinte pocni ușor din degete și sticleții porniră a-i cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aveam impresia că Începuse să uite bătaia de la Casa Scriitorilor cînd i-au spart maxilarul din senin și vinovatul nu s-a mai găsit. Cunoști doar toată istoria. Scăpase și de obsesia că e urmărit. Era cît se poate de relaxat. După-amiază au venit. Willi și Herbert la noi. Le-a povestit și lor despre succesul lui și deodată a pomenit de H. și de R., spunînd că i-a văzut În sală asaltați de ziariști și fotoreporteri care făceau totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spus tot ce știți? Am dat din cap. —E doar o presimțire. Credeți-mă, dacă știam ceva concret aș fi fost mai mult decât bucuroasă să vă spun. Probabil și-a dat seama că spun adevărul, pentru că s-a cufundat relaxat în scaun. —Ei bine, în cazul acesta... a început el. — Nu mai e nimic de adăugat, am terminat eu fraza. M-am ridicat și mi-am pus jacheta. —îmi pare rău că v-am făcut să vă pierdeți timpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mizerabilă. Paul și Claire se așezaseră unul lângă altul, uitând pe moment de certurile lor în fața unei crize de asemenea proporții. Privirile mi s-au oprit asupra lui Paul pentru câteva secunde; nu-mi inspira prea mare încredere calmul, expresia relaxată de pe fața lui drăgălașă. Toți ceilalți erau agitați, inclusiv eu; el de ce nu era? Ajay, mezinul casei, părea mai spiritual ca niciodată, cu părul pieptănat, un pulover dichisit, pantaloni de catifea. Judy, Liz și Mo, care erau principalele capete ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
invitaților se întrebau mâhniți de ce ceilalți au mai multe cunoștințe decât au ei. Am reușit să o zăresc pe Shelley printr-un culoar temporar în mulțime. Ținea în mână un pahar de vin roșu; avea fața roșie și vocea vioaie, relaxată de succesul sigur al expoziției. Câțiva dintre cei mai fideli clienți ai galeriei fuseseră invitați ieri și azi la o avanpremieră și ca rezultat se puteau vedea deja puncte roșii în dreptul a trei picturi Durrit și două Davenant. în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Gândește-te la ea ca fiind un salariat temporar foarte bine plătit. —De ce se deranjează cu prefăcătoria? —Politica companiei. Cu toții au reguli stricte în ceea ce privește discreția. — Deci nu e nimic ciudat în mod particular? Eram dezamăgită. —Ei bine... Anne-Marie s-a relaxat puțin. Ea pare să fi ajuns mâna dreaptă a lui Hammond. Și asta ridică multe voci în companie. în mod evident este văzută ca o străină, dar ea și Hammond par extrem de uniți. E o femeie foarte ambițioasă. Totuși e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mâță care nu vrea să fie mângâiată. Prietenul ăsta al tău, Tom, a zis, ai fantezii cu el? —încetează! — Te culci cu el? —Același răspuns. Și-a strâns buzele. Dar s-a gândit la ceva și fața lui s-a relaxat. —în regulă, a spus într-un sfârșit, renunț. S-a uitat la mine cu o privire lacomă și a împins masa înainte și înapoi ca să vadă cât e de stabilă. M-am balansat foarte puțin. A întrebat: — Crezi că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu o zi înainte, unde am făcut un set de exerciții nemiloase. Apoi mi-am amintit ce se întâmplase. Am avut nevoie de două ore și patru cești de cafea ca să mă îmbrac. Am făcut niște întinderi, încercând să-mi relaxez mușchii. Apoi mi-am acoperit fiecare centimetru dureros cu Tiger Balm. Nat mi-a dat pe spate. M-ar fi durut prea mult să o fac singură. Mi-am pus pantalonii de piele, în ideea că erau deja mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
patru ace ca întotdeauna. —îți iei costumele de la Burton? am spus cu chef de glumă. Cred că eram în stare de șoc. Nu a răspuns. —Domnișoară Jones, începu el. —Doamnă. Nu aveam ce să mai pierd. Apoi m-am mai relaxat. Am văzut că încerca să fie drăguț. —Dar îmi poți spune Sam. S-a uitat la mine intens. Mă întrebam dacă nu cumva vrei să-mi spui ceva despre cele întâmplate. Nu pot să nu cred că există o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
drum de loc? Nu, nu-mi place să fac pauze. Înseamnă că nu prea ai respectat viteza legală. Sincer, nu prea. Dar ce mai contează? Important este că am ajuns cu bine. Pe mine nu mă obosește drumul, chiar mă relaxez la volan. Și, rana ce zice? Nu te doare? Nu mai mult ca de obicei. De fapt, aproape de loc. Eu consi der că sunt sănătos, mi-am revenit complet. Dacă era după mine, m-aș fi întors la lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de mâner ca pe un satâr. Cristian zâmbi ușor, nu așa se ține cuțitul dacă vrei să-l folosești ca pe o armă de luptă. Încă odată i se confirma că cei trei nu sunt bătăuși de profesie, așa încât se relaxă puțin. Începu să se apropie de adversarul său, căutând să-i prindă privirea, dar fără să scape din ochi mâna în care avea arma. Individul se retrăgea înapoi, neîndrăznind să-l atace. Acum nu se mai bâțâia pentru că, mergând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că e singur în pădure și orice pericol dispăruse. Senzația aceea copleșitoare se risipise ca prin farmec, era ca și cum trecuse o linie de demarcație dincolo de care primejdia nevăzută nu-l mai putea atinge. Fără să-i scadă vigilența se mai relaxă puțin. Peste puțin timp se afla la capătul de jos al răriturii, acolo unde ar fi trebuit să cotească din nou la dreapta. Stătu puțin pe gânduri, oscilând înainte să ia o decizie. Era conștient că ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
furnicături în tălpile picioarelor. Își îndoi ușor genunchii încercând să-și mute greutatea corpului de pe un picior pe altul. Începea să creadă că se înșelase și Ileana avusese dreptate. Până și senzația că este privit dispăruse. Se rezemă de copac, relaxându-se puțin. Sângele reîncepuse să circule prin membrele inferioare dându-i o senzație plăcută de ușurare. Un foșnet slab se auzi din urmă. Venea de foarte aproape, de la câțiva pași. Tresări și redeveni dintr-o dată încordat. Nu mai încăpea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
accidentat. Motorul trăgea din greu dar nu mai aveau mult până în vârf. Nu parcurseseră nici măcar jumătate din distanța până la destinație și mai aveau o mulțime de mers prin pustietate, dar partea cea mai grea a traseului trecuse. Mihailovici se mai relaxase puțin, până atunci stătuse crispat în scaun, participând activ alături de șofer la condus. Când îi sunase telefonul, crezuse că îl caută clientul, așa încât răspunsese imediat. Nu cunoștea vocea din difuzor, dar nu se îngrijorase de fel, nici nu se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imita acele glasuri de la Radio Nacional ce recitau viniete de factură patriotică Îndată după ora de Angelus cu o grandilocvență exemplară, m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză de care nu-mi dădusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
boli incurabile a filosofului, aflat pe drumul unei salvări imposibile În pelerinajul spre Roma. Oricum, idiotul acela de medic șef n-ar fi știut să facă deosebirea Între o Înecare și o moarte prin foc. Tensiunea ultimelor evenimente se mai relaxa, lăsându-l epuizat. Acea priveliște de ruine era bilanțul tuturor eforturilor sale, se gândi cu disperare. Forța rațiunii sale nu fusese În stare să facă nimic pentru dezlegarea enigmei. Ca un prost rămas cu gura căscată la scamatoriile unui pehlivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
doar din ciubucuri...), iar tata e ursul, că e gras... A râs pe bune educatoarea mea. Să vedeți, am plecat odată pe Zamca, eram cu niște colegi de clasă, se apropia Bac-ul din vară și vroiam să mă mai relaxez, m-am sărutat cu unul dintre băieți de i-am rupt gura, le-am și spus să facem un concurs, care se pupă mai mult, eu eram rodată de la pupicii de după bloc, jocul nostru vechi, fetele și băieții din casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se fixau, de sub claia de păr Încâlcit, asupra maică-sii. Nici la vârsta aceea nu-și făcea iluzii În ceea ce-o privea. — Amory. — O, da. — Vreau să faci o baie fierbinte, cît suporți tu de fierbinte, și să te relaxezi. Îți dau voie să citești În cadă, dacă vrei. Îl hrănea cu fragmente din Fêtes Galantes Înainte de a fi Împlinit zece ani. La unsprezece, putea dizerta volubil, dar pe un ton de rememorare, despre Brahms și Mozart și Beethoven. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
reușea el să transforme cel mai neînsemnat incident În ceva cu volum și contururi apăsate. Se părea că toți erau Însuflețiți, Într-o măsură mai mare sau mai mică, de același spirit, iar a fi cu ei Însemna a te relaxa. De regulă, lui Amory Îi plăceau oamenii luați unul câte unul, dar se temea de ei când se strângeau În gloată, În afară de cazul În care gloata era polarizată chiar de el. Se Întreba cu cât contribuia fiecare la escapada asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
numesc Mișu ca și tone și locuiesc într-un sat din Moldova. Adresa e pe plic. Am absolvit în 2000 Facultatea de Educație Fizocă și Spot de la Iași. În satul în care locuiesc eu, copii nu au unde să se relaxeze sau să facă activități educativ-culturale, și nici calculator. Spre exemplu, eu acum scriu pe caclulator la Iași. Spre exeplu, o sală de sport ar fi un lucru bun pentru toți copii din satul meu, care ar putea fi intitulată sugestiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din dezolarea de duminică: podeaua striată a vagonului. Pic, pic, pic. Cu mișcarea unei cumpene de fântână, brațele mamei coboară, trag o bătaie bună, se ridică din nou, apoi iar coboară; gimnastică de întreținere pentru mami, care tocmai s‑a relaxat cum se cuvine în excursie. Urlet asurzitor al copilului de sex feminin. Rainer s‑a pitulat încă de la prima lovitură între doi bunicuți, agățându‑se de pantoful de drumeție al unuia dintre ei. Băiețelul merge deja la școală? Cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se va detașa de ea atacând persoane nevinovate în scop de jaf. Aaaah, se aude acum de alături, e o variațiune pe aceeași temă, care n‑aduce însă nimic nou. Rainer își exersează în continuare imobilitatea feței în ciuda urii, mâna relaxată în ciuda agresivității extreme și a gurii nemișcate în ciuda lăcomiei și a furiei. Iiiieh, strigă Anna - iar a avut un orgasm, cine știe al câtelea, incredibil! Cu siguranță, Rainer se va masturba iarăși la noapte ca să elimine tensiunea, dar o s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
du-te-vino permanent În birou, am renunțat din nou. Se făcuse deja târziu când am ajuns acasă, dar nu mi-era somn, mă simțeam foarte vioi, probabil din cauza diferenței de fus orar. Mi-am desfăcut o bere cu gândul să mă relaxez un pic. Aveam foarte clar În minte numărul de telefon fără ca măcar să fi Încercat să-l Învăț pe de rost. Atunci mi-am dat seama că acea bucățică de hârtie aruncată pe masă pusese stăpânire pe mine. „Sună la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu-și făcea efectul asupra oamenilor obișnuiți, serioși, ca noi, sau dacă doza era insuficientă? Îmi treceau diverse gânduri prin cap, când Akemi mă Întrebă fluturându-și genele: — Nu ți se pare prea multă gălăgie aici? Nu reușesc să mă relaxez. I-am cerut nota chenerului care venise să se intereseze dacă mai dorim să comandăm altceva. — Ia zi, nu vrei să mergem direct la hotel? Ce se Întâmplase oare cu mecanismul dorinței sexuale? Nu simțeam nimic. Îmi simțeam doar corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un Land Rover și am mers să vedem deșertul. Apoi... ne-am dus pe insula Myconos, sau În Insulele Canare? Nu mai știu, dar oricum nu contează, am fost pe undeva prin partea aceea, Înainte de a merge la Roma să ne relaxăm și să ne refacem forțele cu pasta, funghi, bistecca. Apoi am plecat spre Veneția, destinația finală a călătoriei noastre, unde ne-am Îndopat până la refuz cu restul drogurilor. Ah! Veneția! Ajunge doar să-i murmur numele, Veneția, că și simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]