1,378 matches
-
prind corp prin evocarea, similipillatiană, a toamnelor, viei, gutuiului, a bunicilor, ca și a universului formativ livresc (Hans Christian Andersen, Frații Grimm, Walter Scott, romanticii francezi). Evocarea, mizând mai mult pe muzicalitate decât pe imaginea vizuală, e mai pregnantă în rememorarea anotimpurilor, percepute în tradiția vergiliană a lui Vasile Alecsandri, însă într-o expresie la nivelul poeticii parnasian-simboliste. În Crucea împușcaților. 1907 (1982) versul de factură populară coexistă cu rezonanțe din Tudor Arghezi și Aron Cotruș. Studiile istoricului literar P. nu
PAPASTATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288676_a_290005]
-
interogație și relativizare a celui care își caută „sufletul dintâi”. Factura autobiografică a textului este susținută de apelul la doi naratori care își descriu dialogic - unul diaristic, iar celălalt prin procedeul epistolar - parcursul existențial. Prin aceeași strategie care mizează pe rememorare, confesiune și jurnal se reconstituie, în romanul Vămile iubirii (1988), o ambianță aparent romantică, creată de trei femei care doresc să realizeze, fiecare prin datele ei temperamentale, cuplul cu un partener ideal. „Vămile iubirii” fiind numeroase și repetabile, la capătul
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
piesele de teatru Matei Basarab sau Dorobanți și seimeni, Barba lui Ștefan cel Mare, epopeea Daciada), Grigore H. Grandea (Vlăsia sau Ciocoii noi). Spiritul pașoptist vibrează, cu vii rezonanțe, în versurile lui Andrei Mureșanu, în Cântarea României, în studiile și rememorările lui Al. Russo ori, chiar cu o mai puternică intensitate, în Românii supt Mihai-Voievod Viteazul de N. Bălcescu. Sub impulsul romantismului național, în perioada pașoptistă are o bună reprezentare și poezia naturii, individualizată geografic. Rare înainte de 1840 (Iancu Văcărescu, Primăvara
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
prilejul de a-și pune în valoare iscusința de narator și abilitatea în înlănțuirea evenimentelor. Faptele sunt relatate cu liniște, efect al temperamentului și al opticii evocatorului. De aici, și o melancolie blândă, prezentă mai ales când este vorba de rememorare (Moș Kivu, Săptămâna Patimilor). L. nu are darul observației psihologice, personajele se comportă banal și după clișeele melodramei. Înfățișarea lor este însă plastică și expresivă, contribuind la realizarea atmosferei de epocă. Pitorescul se întregește cu aventura și cu preferința pentru
LAHOVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287738_a_289067]
-
și imagini caracteristice unui climat literar pe care își puseseră amprenta V. Alecsandri, G. Coșbuc, O. Goga, St. O. Iosif, M. va căuta să le imprime câteva nuanțe ținând de propriile trăiri. Demersul său va avea efectul scontat fie în rememorarea unor prezențe tutelare (Mama), fie în creionarea unor peisaje care îi pun în evidență calitățile de pictor naiv (Icoană scumpă, Flori de primăvară, Cules de vie). În rest, modelele acționează oarecum tiranic asupră-i. Poetul va reveni în ultimii ani
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
chiar demonstrația vie a legăturii aparent bizare pe care arheologia o întreține cu lumea actuală, subiect considerat de narator, în partea de început, drept bine cunoscut. Meritul scriitorului constă în a nu exprima explicit acest caracter ilustrativ: el oferă doar rememorarea unei povești de dragoste, iar cititorul e provocat să elucideze rolul și semnificația asocierii arheologie - contemponeitate în cadrul dat. M. nu a pregetat să abordeze și romanul. Bariera și Într-o casă străină (I, 1975) au caracter autobiografic, pe când Aceste zile
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
plastice și sensibile ale unor existențe reale, prieteni, rude, profesori, guvernante, muzicieni, pictori, călugărițe, surori de caritate, clerici, poeți - o întreagă lume e condensată aici. Nu lipsesc verva, umorul, anecdoticul, când și când e prezentă și reflecția gravă, care punctează rememorările. M.-V. a desfășurat și o prodigioasă activitate de traducătorare, din limba engleză (Shakespeare, Robert Browning, Elisabeth Barrett Browning, Rabindranath Tagore), dar și din franceză, germană și rusă. De asemenea, a tradus în franceză din poezia lui Mihai Eminescu și
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
a unei scriituri ce are drept finalitate plăsmuirea unei adevărate „epopei eroi-comico-satirice” (Cornel Ungureanu). Există aici acea plăcere a portretizării care fie ridiculizează defectul moral, fie amplifică, dintr-o pornire sinceră, netrucată, calitățile umane ale personajului asupra căruia se oprește. Rememorarea este un principiu ordonator al prozelor, astfel încât toți cei care traversează, chiar și accidental, aria de observație a autorului devin eroii unor potriviri memorabile de cuvinte. De fiecare dată suprinde felul în care scriitorul știe să combine rigoarea erudiției cu
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
o lungă perindare de secvențe și reflecții. Câteva cicluri, Lirica veche sau Momente lirice, Carnet de război, Poeme simple, adună mai tot ce nu fusese editat, cele mai multe fiind simple notații, consemnări poetice ale unor întâmplări și stări. Cum pentru M. rememorarea este o retrăire, asemănătoare „cu muzica și cu poezia”, Cartea mea de aduceri aminte (1972), de asemenea postumă, vine să completeze cu mijloacele prozei, dar tot în registru liric, preocuparea de a-și înregistra și comenta trecutul, deși sunt mari
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
în nopțile calde de vară, somnul cu program și viețile planificate de la A la Z. Ca orice amintiri, însemnările lui Angelo nu pot fi rezumate fără siluire. Fiind țesute pe urzeala unei vechi prietenii - cea cu cei doi părinți, ingineri -, rememorările nu pot rezista melancoliei. Tristețea de a fi pierdut anii formării sub rotativa ideologică a partidului nu întrece durerea plină de compasiune față de soarta părinților, cărora aceste pagini le sunt dedicate. Pașii și silueta lor, urcând scările blocului ori avansând
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rezolva! - cu o enormă risipă de materiale, energie și suferință, având ca principiu de funcționare nu eficiența, ci mobilizarea” (p. 430). Am citit într-o noapte o carte totodată extraordinară și modestă, în care autorii nu-și iau decât sarcina rememorării și a mărturisirii. Fără acest efort hermeneutic de înțelegere a trecutului recent, orice proiect de solidaritate politică și comunitară este condamnat ab ovo usque ad mala. Puterea credinței și arta speranței. Vocația teologiei politice în mileniul treitc "Puterea credinței și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ioan Botezătorul din Essex (Anglia), părintele Sofronie a fost totodată un prolific scriitor duhovnicesc, hagiograf, liturgist și pictor, înmănunchind un prinos de daruri dumnezeiești. Dramatica istorie a chemării starețului Sofronie la Hristos este cunoscută din propriile sale relatări. O scurtă rememorare a principalelor etape ale formării și desăvârșirii acestei complexe personalități ne va introduce în opera sa teologică, la care ne invită prima lucare exegetică redactată de un ucenic al părintelui Sofronie, arhimandritul Zaharia Zaharou 1. Să ne reamintim mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întâlnirii dintre Marlowe și Carmen (reluată din debutul Somnului de veci) dă o senzație de nefiresc, de imprecizie și de dificultate de a regla tirul povestirii. Descrierea rămâne fără consecințe, nimic din dezvoltarea ulterioară a anchetei lui Marlowe nebeneficiind de rememorarea circumstanțelor în care detectivul a devenit ținta obsesiilor năbădăioasei Carmen. În felul acesta, Parker admite că nu a găsit de la bun început tonul și continuă să se folosească de model ca de o cârjă narativă. Singurul efect obținut sugerează un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
decât dacă subiectul îi substituie acesteia un mod de exprimare pozitiv. Fără îndoială că doar în relație cu înlocuirea trebuie să concepem și alte căi de degajare care implică, potrivit lui Lagache, diverse modalități de înlocuire, și anume: • repetiția acționată, prin rememorarea gândită și verbalizată; • identificarea (care-l face pe subiect să se confunde cu experiența trăită), prin obiectivare (care-i permite să ia distanță față de această experiență trăită); • disocierea, prin integrare; • inhibiția, prin control; • obediența, prin experiență. Lagache acordă o atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
calea progresului psihic și relațional. Istorictc "Istoric" Chestiunea subiectului divizat a fost abordată în 1889 de Janet, apoi, în 1895, de Freud și Breuer, în legătură cu isteria sau hipnoza, pe seama cărora aceștia din urmă pun clivajul conștiinței, explicând astfel rezistența la rememorarea amintirilor, ca și faimoasele dedublări ale personalității. După Freud și Breuer, „clivajul conținuturilor conștiinței este consecința unui act de voință din partea bolnavului”. Într-o concepție diferită, psihiatrii, și mai ales Bleuler, se sprijină pe conceptul de Spaltung pentru a descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
femeii. Tot astfel, în isteria de conversie, transpunere corporală a tensiunilor psihice, „contrainvestirea își alege (...) fragmentul asupra căruia va putea fi concentrată toată investirea sa” (Freud (1915c/1968). Asemenea copacului ce ascunde pădurea, simptomul condensează, opacizează viața psihică; el împiedică rememorarea (argument discutabil) sau mai bine zis suscită o înlăturare, numită de Laforgue „scotomizare”, această „vigilență deosebită care, prin limitări ale eului, evită situații în care percepția ar trebui să se producă” (Freud, 1926/1968). Modelul nevrozei obsesionale ilustrează însă cel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de o pacientă cu tulburări obsesive, în vârstă de 44 de ani, care prezintă rituri de spălare și care se percepe pe sine ca „obsedată sexual”. Evocarea unui episod culpabilizant de prostituție petrecut în jurul vârstei de 30 de ani suscită rememorarea faptului că a fost violată de un unchi pe când avea șase sau șapte ani. Pe parcursul terapiei, ea va preciza că, în timpul unei plimbări prin pădure, unchiul său s-a dedat de fapt unor practici de masturbare și că fata i-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ca separare a unei reprezentări de afectul aferent ei, apare în 1894, în studiul lui Freud dedicat Psihonevrozelor de apărare, fără ca termenul „izolare” să fie utilizat încă. Al doilea sens este deja sugerat în 1914, atunci când, într-un articol intitulat „Rememorare, repetiție și perlaborare”, Freud semnalează existența unei forme particulare de „uitare” în nevroza obsesională, „suprimarea legăturilor dintre idei, o necunoaștere a concluziilor ce trebuie trase din ele și o izolare a unor amintiri”. O studiere aprofundată a acestui tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
scrie Freud (1940/1967), este persoana în măsură să intuiască inconștientul pacientului și care, comunicându-l acestuia, permite eului său să-și cunoască mai bine inconștientul.” În cazul nevrozelor traumatice s-a utilizat o altă tehnică, destinată să producă abreacția (rememorarea eficientă a unui eveniment traumatizant refulat): narco-analiza pe bază de amfetamine, însoțită de obicei de psihoterapie (Crocq et al., 1983). Janet a manifestat un interes deosebit pentru această posibilitate, asistând cu asiduitate, la vârsta de 83 de ani, la cursurile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
B. și-a adunat între copertele unui volum, în colecția revistei „Drum” (Ciudad de Mexico), poemele din deceniul 1960-1970, sub titlul A doua poartă. Cartea se înfățișează ca un adevărat poem al tristeților inevitabilei despărțiri, la senectute, a cuplului. Nostalgiile, rememorările, evocările lirice alternează astfel cu meditațiile nu de puține ori filosofarde, prozaizând demersul. În fine, în 1997, în Editura Dorul (Aalborg, Danemarca), publică volumul de povestiri Cenușa amintirilor, o interesantă proiecție a valorilor memoriale ridicate din anecdotic la nivelul transfigurării
BUMBESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
îi anunța sfârșitul), își editează, în același an, întâia carte: Chenar pe marginea războiului, jurnal sensibil ce exorcizează spaime de dincoace de front. Revine în 1943 cu o culegere retrospectivă, Versurile mele. Evadările în trecut, eden pierdut și recucerit prin rememorare, inspiră stampe nostalgice (Brateșul, luntrea cu vântrele, masa de scris a tatei, poeme spuse din Verlaine, Verhaeren). Pastișele (uneori alarmante), adieri mistice, apăsarea și tânga, neliniștea interogând misterul și neantul conferă plachetelor următoare aspect compozit, distonant. SCRIERI: Chenar pe marginea
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
despre conținutul manifest. A doua dimensiune corespunde sensului visului, mesajului pe care îl transmite. Vorbim în acest caz de conținutul ascuns. PRIMUL MOMENT PROCESUL DE ELABORARE Conținut Deplasare Conținut Condensare ascuns Simbolizare manifest AL DOILEA MOMENT PROCESUL DE INTERPRETARE Conținut Rememorare Conținut Narațiune ascuns Lectură asociativă manifest Unele procese psihice servesc, prin urmare, la criptarea visului, care apoi va trebui interpretat, adică decriptat pentru a obține conținutul ascuns. Procesul care transformă visul latent în vis manifest se numește elaborarea visului. Procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
inconștiente. Nu am scris acest lucru cu scopul de a da o explicație imuabilă și sistematică, ci pentru a sugera noi căi și, mai ales, pentru a prezenta dimensiunea colectivă și universală a simbolurilor utilizate de cel ce visează. 1. Rememorarea viselor Când vrem să ne interpretăm visele, prima problemă este dacă ni le mai amintim. Unele persoane și le amintesc ușor. Altele, în schimb, majoritatea fără îndoială, nu-și amintesc nimic. Fenomenul nu este surprinzător. Este chiar lesne de înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cuvinte, pentru organizarea psihică, este mai puțin important dacă cel ce visează își amintește sau nu de visele, întrucât energia este eliberată. Visul reprezintă o activitate pasivă pe care, chiar dacă hotărăște și vrea lucrul respectiv, subiectul nu o poate influența. Rememorarea viselor și, pe deasupra, interpretarea lor corespund deci unei atitudini active, vizând o mai bună cunoaștere de sine (a ști din ce este alcătuit inconștientul) și utilizarea cunoștințelor respective pentru o mai bună gestionare a propriei vieți. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
studiat în timpul formării mele ca psiholog. Pentru mai multă claritate, am selecționat intenționat trei vise scurte. Analiza este mult mai lungă decât visul însuși, ceea ce confirmă teoria psihanalitică conform căreia conținutul latent (mesajul) este mult mai dens decât conținutul manifest (rememorarea și povestirea visului). Interpretarea a fost ajutată de lămuririle aduse de faptele reale (datorită comentariilor celor care visaseră sau datorită propriei mele cunoașteri a situației, în cazul visului lui Marjorie). Legenda identificării este următoarea: - deplasare - CONDENSARE - simbol Visul lui Marc
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]