2,146 matches
-
mic, Nu mi-a rămas decât ca; Ajutor să strig! Dar ajutor n-avea de unde să-mi vină, Și am căzut, și m-am strivit de stânci, Am prins din zbor o rază de lumină, Mi-am strâns în inimă remușcări adânci. Turda august 1964 Referință Bibliografică: ȘI AM CĂZUT! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1809, Anul V, 14 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ŞI AM CĂZUT! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374983_a_376312]
-
când era prea mare. Nu numai focul, chiar și gerul frige, O lacrimă îneacă-ntreaga mare, În crugul nopții soarele răsare Și-n inimă un negru stâlp se-nfige. Decepții a avut prea des, drept premii Și uneori prea multe remușcări, Când a venit furtuna grea a vremii, De peste tot, din cele patru zări. În empireul zeilor, supremii, Iubirea, doar, e sacră-ntre cântări. CONTEMPLARE Când însuși timpul pare-a fi în criză, Cum aș putea să te salvez, secundă ? Singurătatea
CRIZĂ DE TIMP. CONTEMPLARE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375013_a_376342]
-
2016 Toate Articolele Autorului Atâta toamnă ai lăsat în mine Și-atâtea ploi de lacrimi pe obraz, Încât rămas-au doar niște ruine, Din ce era cândva numai extaz... Și ai plecat apoi spre nicăieri, Far'un cuvânt și fără remușcare Că ai ucis sirag de primăveri, În inima ce de acuma moare. Cum frigul iernii florile ucide Si nu le dă o singură speranță, Mi-ai dat tu mie acel ultimatum, Când ai semnat sentința de distanță Pe care am
ŞI AI PLECAT... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373938_a_375267]
-
palmă mea vei stă, Pe ochiul meu să te-nvelești perdea, Cuvântul meu, cuvântul meu, e greu Cu iadul tău pe iadul meu, mereu... Noi doi plătim cu vers peșin, ce chin! Este abis de nedescris și-i plin De remușcări, care ne-nghit flamand, De așteptări, care mutesc spunând. Să nu te-aud și să îmi fii alpin, Să mă culegi din buruieni de-arin Și roua ta pe roua mea, - buchet, S-ar fi tot scurs și s-ar
SILENZIO STAMPA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374049_a_375378]
-
tot Cum mă luptam printre nămeți înot Cu-atâta îngerească bucurie! Toate câte mi s-au întâmplat Le-am înscris pe coaja mea de iască Bătrânețea nu-i decât o mască Peste-un suflet trist și vinovat Ninge ca o remușcare Binefăcătoare și tardivă Peste soarta lumii în derivă Ca preț pentru-o răscumpărare. Referință Bibliografică: Iarna de două ori / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru
IARNA DE DOUĂ ORI de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375320_a_376649]
-
trecut, Părăsit sub umbre care Au murit și renăscut Într-o clipă de visare! Printre ani ce mor pereche, N-am putere să te scap! Inimă din turlă veche, Limbă-n clopot și surghiun, Stai de pleacă a ta ureche Remușcărilor ce spun Câte-n viață n-au fost bune! Ca să fugi de astă lume, Mai îngăduie o vreme, Valului de amintiri, Să mai stăruie șoptit La răspântia de ceasuri Din clepsidra care trece, Clipa toată, în infinit! Referință Bibliografică: Apus
APUS ÎN SUFLETUL BĂTRÂN AL NEBUNULUI CE PIERE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375357_a_376686]
-
fără veste e-o simplă nebunie eu ție, tu-mi dai mie Iubirea-i vârtej oblu cu mintea-ți prinsă-n cablu la sutele de volți sub crăcănate bolți Iubirea-i vechea gafă neprinsă c-o agrafă se pierde-n remușcare și-n primul val de mare... Referință Bibliografică: Iubirea-i o vrăjeală / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1999, Anul VI, 21 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
IUBIREA-I O VRĂJEALĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375368_a_376697]
-
naître un peu”. De ce nu? Este, mai ales pentru noi, românii plecați din țară, noi cei care obișnuim să venim în România prin vacanțe așa cum în copilărie mergeam vara la bunici. Nu e obligatoriu ca incursiunile în trecut să provoace remușcări și lacrimi. Atunci când nu mai ești sigur dacă satul în sine, ca localitate, mai există, e nevoie de multă imaginație pentru a mai crede că acolo se depozitează ”eternitățile noastre cumulate”. Dar iată că vara aceasta m-a catapultat exact
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
naître un peu”. De ce nu? Este, mai ales pentru noi, românii plecați din țară, noi cei care obișnuim să venim în România prin vacanțe așa cum în copilărie mergeam vara la bunici. Nu e obligatoriu ca incursiunile în trecut să provoace remușcări și lacrimi. Atunci când nu mai ești sigur dacă satul în sine, ca localitate, mai există, e nevoie de multă imaginație pentru a mai crede că acolo se depozitează ”eternitățile noastre cumulate”. Dar iată că vara aceasta m-a catapultat exact
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
știe că mântuirea îți este acordată o singură dată pentru totdeauna. Învățături pilduitoare cum e aceasta, la întrebarea „Ce lucru nu se vinde”? un răspuns pe măsură: „Știu: Nu se vinde Vântul, Dorința, Depătarea, / Știu: Nu se vinde Gândul, Speranța, Remușcarea, / Știu: Nu se vinde Dorul, Durerea sau Uitarea” Și în continuare: „La întrebarea pusă. / Da! Știu: Nu vindem Cerul, Pământul sau Dreptatea, / Da! Știu: Nu vindem Gândul, Speranța, Demnitatea, / Da! Știu: Nu vindem Cinstea, Durerea, Libertatea” (Tangoul vârstelor). Sunt acestea
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
trecut, Părăsit sub umbre care Au murit și renăscut Într-o clipă de visare! Printre ani ce mor pereche, N-am putere să te scap! Inimă din turlă veche, Limbă-n clopot și surghiun, Stai de pleacă a ta ureche Remușcărilor ce spun Câte-n viață n-au fost bune! Ca să fugi de astă lume, Mai îngăduie o vreme, Valului de amintiri, Să mai stăruie șoptit ... Citește mai mult ApusGând, părere, iarăși gând,Toate cad și se adun’ În clepsidra de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
peste poate! Îi mulțumi din plin lui Dumnezeu, și se bucură! Când s-a terminat însă piesa și s-au aprins luminile...... În momentul în care a privit-o în ochi, chiar și numai pentru o clipă, l-au cuprins remușcările. Și teama! Din nou. Teama de a nu fi respins, și a plecat. Nu a mai avut curajul să revină, însă în fiecare seară i-a trimis trandafiri. Albi, preferații Ioanei. Și iarăși a suferit.Nu s-a așteptat niciodată
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
pedeapsă” a fost gândit în închisoare, ,,stând lungit pe patul de scândură, într-un moment de profundă deprimare.” Eroul tău, Roskolnikov, îți seamănă. Acest student sărac ce a vrut să-și ajute familia, ucide o bătrână cămătăreasă și plin de remușcări, având ca aliat pe Sonia, este arestat și deportat în Siberia, însoțit de iubită.Ca și tine, eroul trece prin faze nietyzcheene, până își capătă pedeapsa. M-am ucis pe mine însumi”-aveai să exclami în final. Din ,,Frații Kamarazov
DOMNULE DOSTOIEVSKI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372366_a_373695]
-
fluturi Ne-a decis destinul. Spre eternitate Cu visari bizare vom sfârși pe scuturi. În plăceri tardive - bulversând infernul Căutăm vibrații ca să ne devore Dragostei frivole îi jertfim eternul Cu ferocitatea fiarei carnivore În intimitatea clipelor furate Căutăm iubirea - fără remușcare În trăiri carnale - arși de voluptate Dăruim prinosul zilei trecătoare. * Poate ca-i mai bine, ignorând cutuma Să aprindem focul trimițând cuvântul La adresa unde mai persistă bruma Și-unde se-ntâlnește cerul cu pământul Virgil Ciucă București 10 aprilie 2015
ECOURI NESUPUSE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372478_a_373807]
-
prins în vis numai cununi, Ți-a dat frumoasa inocență Ea, făcătoarea de minuni ! Cu pași vioi de ani și zile, Aleargă către un alt plai , Ramâne sfântă pentru tine, Vârsta pe care n-o mai ai ! Și pleacă fără remușcare, Lăsând în urmă nostalgie, Se bucură c-ai ajuns mare, Iubita ta ... copilărie. OPRIȚI-I COMA, DRAGII MEI ! Învăluită în durere Zace, de niște ani, la pat. Abandonată, cred că piere, Într-un spital demult uitat. Patul îi poate fi
ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS (GRUPAJ POETIC) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372896_a_374225]
-
naștere unui copil, refuzând să spună cine era tatăl acestuia. Nu întâmplător Caddy își boteză fiica cu numele fratelui său, Quentin, și nu fără un motiv bine întemeiat o încredințează familiei spre creștere, chiar înainte ca fratelei ei, ros de remușcări și de sentimentul vinovăției, să se sinucidă. Ziua de 6 aprilie 1928 schimbă brusc perspectiva, aducându-l în prim plan pe Jason, fratele cel mai echilibrat, dar și cel mai sever și avar al familiei Compson, devenit un fel de
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
-o, m-am jucat cu ea, apoi am împăturat-o, iar mai tîrziu, pe ea, ți-am dăruit-o ție, ai luat-o, te-ai uitat la ea, te-ai mai și jucat cu ea, apoi ai aruncat-o ... , Cu remușcări, cu stăpîniri de sine, am ridicat-o, am împăturat-o ... , și n-am mai dat-o.,, Sînt obosit azi, am avut o zi grea, sper să-mi înțelegi greșelile literale. Oare mă poți înțelege? Poți înțelege ce am vrut să
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
Poate acum te zbați din răsputeri să vii sau nici nu știi ce drum s-apuci spre mine... Și totuși, fiindcă s-ar putea să și ajungi cândva într-o noapte sau într-o dimineață fără jenă, fără prejudecăți, fără remușcări, exact în rana mea din piept, te-aștept. Te-aștept , ca să nu fie prea târziu... nicicând. Referință Bibliografică: Te aștept / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1134, Anul IV, 07 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela
TE AŞTEPT de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347303_a_348632]
-
ură, nici dispreț, dar o întrebare îi scăpase pe buze: - Tu ai încurajat-o? Becky cercetă și ea atentă obrazul femeii care-i pusese întrebarea. Prinse mișcarea degetului trecut peste pleoapa obosită. Evident, era un efort să gândească. Întâlnise cu remușcări un obraz chinuit de o mare suferință. Nemaisuportând tăcerea, Becky hotăra să ia asupra ei răspunderea. „Da !” rostise fără ezitare. Aiala retrăia dialogul cu tatăl ei pe coridorul alăturat, mai puțin aglomerat, în același timp, la aeroport: - Pe Becky o
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
în textele poetice, poeta își va găsi un drum propriu. Versurile au o prospețime aparte care le conferă muzicalitate și farmec, însă. Micul univers liric al poetei are doar câteva paliere: dragostea pentru mama, dorul după ea, scurgerea anotimpurilor, așteptarea, remușcarea, tristețea, amintirea și lacrima care sunt îngemănate. Cu aceste elemente își construiește lumea. Mai puțin reprezentat este simțământul religios. Nici dragostea nu este elementul primordial, temelia pe care să construiască edificiul poetic, Vera Crăciun. Mai curând, iubirea de natură, de
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
iubire”, „umbra-n umbre dăltuită”; „frunze de timp stins”; „Trec umbre de aripi de păsări în zbor”; „fire de petale cristaline” ș.a. o singularizează printre confrații de litere. Vera Crăciun nu a fost scutită de așteptare, de lacrimă, suspin, de remușcare și chiar de trădare, de umbrele toamnei și de lacrima de frunză, în existența sa. Ea obișnuiește, după propria mărturisire, să coase tristețea în cuvinte, ca o Penelopă veritabilă, așteptându-l pe Ulise. Gingășia, delicatețea autoarei se manifestă în chemarea
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
dăruiască tot ce le-a lipsit aici. Oare de ce cei mai mulți dintre ei se orientează către alte ținuturi încă din perioada adolescenței? Și probabil că singurul lor regret este că își lasă aici părinții și bunicii sau poate uneori nici măcar această remușcare nu mai există. Ea se pierde undeva, în abisul transatlantic și ajunge în adâncurile oceanului sau se evaporă în eter. Zările nedefinite ale unui orizont lugubru, aducător de sărăcie și prevestitor de demoralizare vor rămâne pentru ceilalți, cei care nu
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
de fluturi trezia, o revărsare de lave stropii de apă, pe trup aveau culoarea ochilor tăi. Azi mâinile tale par să cânte la un pian exilat în lumina veiozei, tot mai scăzută, măi întoarsă spre sine azi rătăcim prin trădări, remușcări, umbrele-s lungi, purtătorii lor morți, aerul crapă în cioburi sonore. Mai aleargă pe undeva unicornul ? Referință Bibliografica: A fost cândva, un timp / Anca Tănase : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 439, Anul ÎI, 14 martie 2012. Drepturi de Autor
A FOST CANDVA, UN TIMP de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348363_a_349692]
-
și de cele mai multe ori când ei se rătăcesc prin eșaloanele de conducere sunt înlăturați. Acesta a fost cazul și lui Lucrețiu Pătrășcanu, procesul lui fiind unul desfășurat după rețeta stalinistă, cu acuzații fantasmagorice de trădare și complot. Fără milă sau remușcări puterea comunistă își jertfea proprii fii, modelul era același cu cel sovietic, unde cei mai apropiați colaboratori ai lui Stalin și cei mai cunoscuți doctrinari ai partidului căzuseră rând pe rând. Teama de intelectualitate se va manifesta și prin metamorfozarea
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
Și de nerecunoscut. Îmbătrânise. Odată ajuns acasă, Anton Zira ascultă de mai multe ori banda, urmărind inflexiunile vocii, valurile succesive de frig și de căldură care au străbătut-o. Și acum o lăsăm o perioadă de timp pradă întrebărilor, poate remușcărilor. Începuse să ancheteze fără idei preconcepute, ceea ce i-a lăsat un câmp mai larg de vederi și interpretare. Ca să nu compromită apriori rezultatul cercetărilor. Nici acum nu putea să spună cu certitudine dacă era sau nu vinovată. O deducție cât
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]