1,852 matches
-
Ducându-se în provincie, acesta le lasă puterea lui Liu Shaoqi și Deng Xiaoping* care se cred susținuți - ori se prefac că sunt astfel - și comandă trimiterea unor „echipe de muncă” pentru disciplinarea mișcării: clanul maoist îi acuză atunci de „reprimarea” acestuia. în iulie, Mao se întoarce la Beijing și întrunește Comitetul Central de la 1 la 12 august. șeful grupului însărcinat cu Revoluția Culturală, Chen Boda, devine numărul cinci al ierarhiei, după Mao, Lin Biao - de-acum singurul vicepreședinte al Partidului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
constă în utilizarea a diverse mijloace de presiune - fizică, psihologică sau economică - asupra unei persoane sau grup de persoane, în scopul de a îi/le obține ascultarea, chiar supunerea și, în caz de rezistență, de a aplica o formă de reprimare ce putea ajunge până la eliminare. Resortul principal al terorii este teama, care, în manifestările ei extreme, îmbracă, la persoana vizată, forma angoasei sau chiar a panicii. în primul său an de putere, Partidul Bolșevic este răspunzător de moartea a cel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
echipamentelor din dotarea armatelor de ocupație germană sau italiană, înainte ca situația să le permită, în 1943-1944, crearea unor mișcări de partizani de tip maquis, apoi a unor unități de gherilă. Obiectivul este, mai întâi, începerea unui ciclu de provocare/reprimare, în scopul stigmatizării ocupantului și a colaboratorilor lui, apoi incitarea maselor la revoltă și la intensificarea gherilei până la victorie. Această etapă a Rezistenței generează o mitologie hrănită cu antifascism*, care va fi revendicată de grupuri stângiste* europene după momentul Mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care izbucnește la Lhasa, în octombrie 1959, îl constrânge pe acesta să fugă la Dharamsala, în India, de unde animă un guvern în exil. însoțită de o colectivizare* radicală, represiunea decimează - la propriu, din câte se pare - populația. în timpul Revoluției Culturale*, reprimarea se transformă în distrugerea civilizației tibetane: din mii de monumente, nu vor supraviețui decât câteva zeci, în 1976. Logica urii care precumpănește, începând de atunci, împiedică China să dea o urmare serioasă propunerilor de rezolvare venite din partea lui dalai-lama, la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să fie în continuare concepută după modelul fantasmatic al unui corp unic, omogen, transparent pentru el însuși, și ca, în aceeași mișcare, să fie negată orice legitimitate expresiilor politice sau culturale de autonomie, a fortiori de rezistență, după cum o dovedesc reprimarea revoluției ungare* din 1956 și cea a Primăverii de la Praga* din 1968, apoi punerea la respect a disidenței în întregul „lagăr socialist”. Va trebui așteptată apariția mișcării Solidarność* în Polonia și, mai mult, sosirea lui Mihail Gorbaciov* la putere în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
publice supranaționale. Au existat în istoria recentă încercări de a mobiliza opinia publică internațională împotriva politicii externe a unui guvern anume - agresiunile japoneze împotriva Chinei în anii ’30, politica externă germană începând cu 1935, atacul italian împotriva Etiopiei în 1936, reprimarea de către ruși a revoluției ungare în 1956. Totuși, chiar dacă s-a presupus de dragul discuției că aceste încercări au avut succes într-o oarecare măsură și că o opinie publică internațională a existat cu adevărat în acele cazuri, cu siguranță ea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Scopuri și principiitc " Capitolul 1. Scopuri Și principii" Articolul 1 Scopurile Națiunilor Unite sunt următoarele: 1. să mențină pacea și securitatea internaționale și, în acest scop: să ia măsuri colective eficace pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor împotriva păcii și pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau a altor încălcări ale păcii și să înfăptuiască, prin mijloace pașnice și în conformitate cu principiile justiției și dreptului internațional, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situațiilor cu caracter internațional care ar putea duce la o încălcare a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de la Washington s-au obligat să respecte „suveranitatea, independența și integritatea teritorială și administrativă a Chinei” și să susțină principiul ușilor deschise. Troppau, Congresul de la - 1820. Conferință internațională convocată de Metternich, conform prevederilor Sfintei Alianțe, pentru a analiza mijloacele de reprimare a răscoalelor liberale împotriva regilor Siciliei și Spaniei. Tucidide - c. 460-400 î.Hr. Istoric atenian. Uniunea Europeană de Plăți - Organizație înființată în 1950 de către unii membri ai Organizației pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE) pentru a dezvolta și a liberaliza schimburile intereuropene. Uniunea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Evitarea. De exemplu, un manager nou promovat poate utiliza o parte disproporționată din timpul său pentru activități ce țineau de vechiul său post, în loc să se ocupe de problemele mai puțin familiare și în consecință mai dificile ale noului său post. • Reprimarea. Aceasta este utilizată pentru a împiedica conștientizarea motivelor și sentimentelor considerate nepermise sau nedorite. De exemplu, un manager își poate reprima supărarea față de șeful său deoarece exprimarea acesteia nu este, în general, socialmente acceptată în cadrul organizațiilor. Aceasta îl poate face
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
doar În limbajul curent, ci și, sau poate mai ales, În lucrările savante, ale căror rezultate provizorii și discutabile nu au Încetat să alimenteze discursurile militante și să orienteze lupta organizată Împotriva acestui flagel. De la educarea științifică a umanității la reprimarea pe cale juridică a „rasiștilor”: o jumătate de veac de antirasism Problema stăpânirii cuvântului „rasism” și, mai general, a capacității de a defini și aplica termenii care Îi sunt asociați În vederea unei acțiuni eficace, această vastă problemă se pune astăzi În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
diferitele prejudecăți sunt legate Între ele) etc. Personalitatea autoritară și așa-numitapersonalitate „antidemocratică”, aproximativ asimilate una cu cealaltă, sunt puternic corelate cu etnocentrismul. Aceste trăsături de personalitate provin dintr-o primă modelare prin educație și sunt roadele unei socializări compuse din reprimare și frustrare. Este de-ajuns apoi să presupunem inevitabilele reapariții ale tendințelor refulate și să descriem deplasările și proiecțiile pulsiunilor sau afectelor refulate asupra unor țapi ispășitori. Regăsim astfel modelul „frustrare ă agresivitate”. Pe scurt, rasismul este o problemă de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
credem nici În puterea de prefacere a Luminilor, nici În efectele dialogului și când ajungem la disperare tot Încercând să creăm „Omul nou” (postrasist) printr-o Revoluție regeneratoare, ajungem să facem elogiul interdicției, deplângând „sfârșitul tabuurilor” și propunând reinstaurarea lor. Reprimarea pe cale juridică tinde să devină unica metodă deluptă Împotriva rasismului. Nu se mai vorbește despre eradicarea, ba nici măcar despre reducerea rasismului, ci despre Îngrădirea, limitarea a ceea ce a ajuns să fie considerat deopotrivă redutabil și consubstanțial naturii omului sau a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
justificată din motive istorice, după o cucerire colonială sau atunci când primii locuitori ai unei țări au fost integrați Într-un stat fără a li se cere părerea. Însă, ca regulă generală, exigența de «independență națională» nu este legitimată decât prin reprimarea minorităților pe care guvernarea centrală le privează de egalitatea În drepturi și mai ales de egalitatea culturală” (Habermas, 2000). Nu este mai puțin adevărat că actorii sociali au Întotdeauna motive Întemeiate să acționeze și că, până la urmă, traiectoriile politice colective
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1997). Suveranismul Își are originile teoretice În dreptul popoarelor la autodeterminare. Obiect al unor vii dezbateri, dreptul la autodeterminare este uneori recuzat atunci când drepturile fundamentale nu sunt respectate. Habermas consideră astfel că acest drept nu se justifică decât În caz de reprimare a minorităților sau de violare deliberată a legislației sau a Constituției (Habermas, 1998). Într-un alt context, suveranismul se regăsește și În unele țări din cadrul Uniunii Europene, semnarea Tratatului de la Maastricht stârnind temeri legate de erodarea puterii statelor-națiune, din cauza introducerii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
înțelegem ce efecte a avut comunismul aspra religiozității românilor și dacă aceste efecte sunt sau nu ireversibile. Creșterea frecventării bisericii imediat după 1990 ne arată că, de fapt, practica religioasă era redusă în perioada comunistă ca reacție la politica de reprimare dusă de puterea politică. Ridicarea restricțiilor a dat posibilitatea manifestării unui fenomen care era ținut artificial sub control la niște cote reduse. În plus, creșterea semnificativă a religiozității în rândul generațiilor tinere, educate în spirit a-religios, cel puțin la
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
de beneficii care nu se mai regăsesc în alte țări foste comuniste. Ceea ce a oferit în schimb biserica pentru aceste "favoruri" a fost o susținere publică a acțiunilor întreprinse de către autoritățile comuniste în domenii foarte diverse, de la colectivizarea agriculturii, până la reprimarea revoltei de la Timișoara din decembrie 1989. În tot acest joc, statul a încercat să transforme biserica într-o instituție de propagandă, oferindu-i în schimb câteva libertăți plus statutul privilegiat de biserică dominantă. După 1990 au apărut numeroase acuzații de
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
persoane, dintre care 20.600 în Londra, 18.545 în orașe mari și 1.800 în orașe mici și județe. La toate prefecturile de poliție și la Poliția judiciară exista câte o secție care se ocupa cu informarea, prevenirea și reprimarea acțiunilor contra siguranței statului. A doua parte a lucrării a prezentat organizarea polițienească a unor mari capitale europene, printre care cele ale Franței, Austriei, Germaniei și Ungariei. Capitala Franței era supravegheată informativ de patru brigăzi centrale de detectivi, subordonate Poliției
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a juriștilor, așa cum era prevăzut anterior. Ion I. C. Brătianu, ministru de Interne în perioada 12 martie 1907-27 decembrie 1908, este autorul a două legi privind Poliția, ambele fiind impuse de slaba eficacitate a Ministerului de Interne în privința informării, acțiunii și reprimării a răscoalei din 1907. Prin Legea din 15 martie 1907 a fost suspendat principiul stabilității funcționarilor polițienești și s-a introdus Decretul-Lege pentru numirea și înlocuirea angajaților din Ministerul de Interne. Peste un an, Legea din 25 martie 1908 a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
judiciară și poliție de siguranță, aflate într-o strânsă colaborare cu jandarmeria rurală. Aflată sub conducerea directă a Ministerului de Interne, poliția de siguranță avea îndatorirea „de a ocroti liniștea și siguranța internă a Statului”, administrând măsurile pentru prevenirea și reprimarea acțiunilor care ar pune în pericol ordinea de stat, existența și funcționarea instituțiilor constituționale. Legea din 1929 a structurat și grupat peste 8.000 formațiuni de poliție din comunele rurale și urbane, 500 secțiuni de jandarmi, 70 chesturi de poliție
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
statului prin culegerea de informații în timp util, instrumentarea și aducerea la cunoștința autorităților superioare. Ansamblul acestor activități trebuia transpus în practică prin coroborarea unui complex de acțiuni, îmbinate între ele, dar cu caracteristici specifice: paza publică, prevenire, restabilirea ordinii, reprimare și informare. Eugen Bianu a considerat că funcția polițienească cuprinde „supravegherea și menținerea ordinei și siguranței publice, ocrotirea drepturilor individuale și ale grupărilor sociale, procurarea, descoperirea și instrumentarea infracțiunilor, înlăturarea stărilor sau faptelor polițial-potrivnice, restabilind ordinea legală”. Paza publică reprezenta
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
curentelor extremiste și religioase ș.a.), în anul 1941 Ministerul Afacerilor Interne a emis Regulamentul asupra serviciului polițienesc pe teritoriul rural (J-2), care prezenta, sintetic, atribuțiile șefului de post în domeniul prevenirii, culegerii de informații, urmăririi, colaborării cu alte organe și reprimării acțiunilor subversive. Un an mai târziu, 1942, I. Toma a publicat Ministerul Internelor (Istoric. Organizare Centrală. Drept comparat. Reorganizare.), în care accentul a fost pus pe reorganizarea instituției după rebeliunea legionară din ianuarie 1941. Tot atunci, L. N. Mihăilescu a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
1 iulie 1940. De asemenea, printre alte atribuții, munca de propagandă depusă de viitorii ofițeri propagandiști trebuia să fie „continuă, perseverentă și dinamică”. După rebeliunea legionară din ianuarie 1941, Marele Stat Major, Secția a V-a a emis Instrucțiuni pentru reprimarea turburărilor interne, care arătau și analizau atât procedeele folosite de rebeli, cât și învățămintele proprii desprinse din lupta în localități, fiind semnate de generalul Alexandru Ioanițiu, șeful Marelui Stat Major și de colonelul Nicolae Vlădescu, șeful Secției I. „Este inadmisibil
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de 800 m, însă toate încercările au fost respinse „cu focuri de armă și mitraliere” , iar o barcă a fost scufundată. Ministerul de Război a cerut sprijin din partea D.P.S.G., pentru ca aceasta să colaboreze informativ mai strâns cu organele armatei în vederea reprimării unor viitoare tentative de trecere a frontierei. A doua zi, 10 ianuarie 1921, Biroul Siguranței Generale din cadrul Poliției Chișinău a raportat la Ministerul de Interne despre manifestele comuniste difuzate în Orhei de Comitetul Central al Partidului Comunist Basarabean, care conțineau
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de ordine publică și siguranță naționale din regiune, înființând Subinspectoratul General de Siguranță din Basarabia. În perioada cât a condus D.P.S.G. a continuat dezvoltarea aparatului informativ al statului, profesionalizarea funcționarilor și a promovat acte normative de întărire a legalității și reprimare a infracțiunilor. A părăsit funcția de director al D.P.S.G. în 1929, probabil în urma noii configurații politice interne, fiind avansat președinte al Consiliului Superior Administrativ din Ministerul de Interne. La data respectivă, secretar general al Ministerului de Interne, funcție care a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a legăturilor informative interinstituționale la nivel local: - contactul permanent între șefii de Servicii/Brigăzi de Siguranță cu comandanții Companiilor de Jandarmi, informându-se reciproc despre toate problemele din raza de activitate și avizând la măsurile necesare pentru prevenirea, urmărirea sau reprimarea acestora; - stabilirea unui program de colaborare, în care trebuiau abordate, în ordine: mișcarea străinilor, supravegherea suspecților, propaganda subversivă și identificarea mijloacelor pentru neutralizarea acestora; - raportarea problemelor direct la centru, Direcției Siguranței Generale, respectiv Comandamentul Jandarmeriei, cu menționarea măsurilor comune inițiate
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]