2,136 matches
-
găsea,/ Ierea vii, nevătămați,/ Numai dă bale spurcați...”. Scorpia este numită într-o variantă „zmeoaică”, fapt ce pare să confirme natura hibridă a zmeului care îmbină aparența păsării, folosită pentru împărății de peste mări și țări, cu „viermii, șerpii și alte reptile” în invocarea lumilor subpământene. Zmeoaică, prin jumătatea ei ofidiană, scorpia câștigă, prin înghițirea neofiților - funcție totemică ce implică și cultul strămoșilor. Personajul malefic apare și în basme: în George cel viteaz, din colecția Ispirescu, ea stă în pădurea neagră și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatică Faptul că șarpele este animalul cel mai des învestit cu funcție mitică a înghițirii neofiților argumentează credința cosmogonică ce așază acest zeu htonian la originea lumii. Centrul universului și oul genezei sunt înconjurate de trupul șarpelui în imaginarul uman, reptila acționând, în termenii lui Junger, ca „un stâlp-frontieră” între neant și creație. De aceea, Uroborosul reprezintă imaginea prefacerii continue a timpului și a vieții, precum șarpele ce se cuprinde pe sine ca început și final al lumii, ființă medială între
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Fântâna dorului se intitulează Din jariștea șarpelui și Din staroștea șarpelui, aspect care ne îndeamnă să vedem o semantică înrudită a lexemelor, șarpele aflându-și sălașul într-un loc pustiit de foc, ca însemn al forței sale distructive asociate neantului. Reptilei îi este asociată și puterea unei priviri malefice, capabile să înșele un martor neinițiat, prin „mimare”: „Răsărit-o două stele./ De zo, acelea nu-s și stele,/ Că-și ochițî șerpțâlor” (Gârdani - Maramureș). Ochii șarpelui sunt o imagine obsesivă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatice, figurează aici, cât se poate de clar, Strămoșul și totemul. Mâncatul pe jumătate marchează „moartea temporară” și saltul în materia primară, pierderea dimensiunii umane inferioare. Șarpele înghite întotdeauna partea posterioară a flăcăului ca sugestie a proveni¬enței subterane a reptilei, și ca gest ce „conservă” simbolic oasele și craniul, depozitare ale vitalității și sursă a refacerii ulterioare. Am văzut din motivul „locuirii în animalul arhetipal” că osul conține secretul vieții în sine, miezul figurat de măduvă. „Pentru anumite popoare sufletul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primordial, ca și corespondentul său mitic. Acum mai bine de o sută de milioane de ani, neamul lui, gimnospermele, stăpânea o Terră cu totul deosebită de cea de astăzi. Negentropia planetei Întreținea o viață la superlativ; era epoca apogeului marilor reptile. Nu era nevoie de eficiență În producerea negentropiei. De aceea, bradul e nu atât un producător cât un iubitor și păstrător de negentropie. Doar plantele superioare, angiosperme, care abia acum dețin apogeul, sunt producătoare, mai mult, chiar exportatoare de negentropie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
oamenii au adus „animale exotice” pentru plăcerea bogaților iubitori de animale rare, animale care adesea au scăpat din terarii sau au fost alungate în natură de proprietari lor, pentru care aceste animale deveniseră incomode. În prezent, Florida e invadată de reptile periculoase, ca de exemplu Pytonul-Tigru care ajunge la 6-7 m lungime și la greutăți de peste 90 de kg, și care a atacat în afară de animale, chiar oameni, în special copii. Înmulțirea lor fantastică și condițiile prielnice din Florida au făcut ca
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de Danny de Vito pentru că nu numai că e surd, dar mai are și un picior mai scurt și unul și mai scurt. Și ar mai fi în salon un tip cu un veșnic radio pe burtă. Are o față de reptilă, parcă nici nu-l irigă sângele. Soarele nu l-a atins de la pubertate. Nici nu emite sunete. Nu doar că nu le percepe. O radiografie cu suflet, cum se obișnuiește să se spună pe aici. Au toți otoscleroză. Și orgoliul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
zgârie, bâzâit amplificat și de radioul de pe burta reptilianului ăla, nu știu cum îl cheamă, mi-a spus de câteva ori, dar am uitat sau nici n-am înțeles vreodată. Oricum o să-l uit, n-are nimic memorabil. La fel ca o reptilă, trece prin viață dorindu-și să fie ignorat. Târăș. Ecou care zăngăne în urechi. Sunete lovite de perete. Mă aflam după operație și auzul începea să revină. Eram tare, acum puteam merge singur la baie. Așa mă lăudam celor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un mascul caricatural de un hartan, nu pot să mă gândesc la altceva. Când îi pun să curețe cartofi, să spele varză - pare că le dau o utilizare. Cum arată un astfel de specimen e bine de știut. Așa ca reptila asta, că tot o am lângă mine. Cu carnea fleșcăită, ceva intermediar între țesut muscular și adipos. Grăsime și carne care se întrepătrund, cocoșat, ochi blegi și transpirați. Uite că ochii pot foarte bine să fie transpirați. Și specimenul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cămila cu două cocoașe, despre diverse specii de animale care pot fi găsite în deșetul Tibet, Gobi și prin copacii din Sri Lanka. Minuțiozitatea cu care trebuie să cunoască ăștia mici numărul de degete ale gibonului sau perioada de împerechere la reptilele mari te pune serios pe gânduri. Sau nu perioada de împerechere, pentru că ei trebuie să înghită o lume asexuată. Ai zice că puștii sunt pregătiți pentru a trăi în pădure. Ca să folosesc un limbaj de lemn căcăcios, nu li se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
gras, bun, productiv iar murii beneficiau de toate îngrășămintele și toți azotații împrăștiați pe suprafața lui pentru a-i stimula creșterea producției la hectar. Așa că rugii ăștia erau crescuți, supraetajați și încolăciți între ei precum colcăiala monstruoasă și respingătoare a reptilelor cavernicole în perioada reproducerii. Era suficientă o clipă de neatenție când vârful piciorului intra sub rugi iar în virtutea inerției corpul o lua înainte pe câtă vreme tu, cu piciorul devenit prizonierul rugilor învingători, te trezeai azvârlit la pământ. A naibii treabă! Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
timpului nu are moarte, Statornic arde în orice seară Capăt de osie, steaua polară." (N. Labiș) La întoarcere am trecut prin aceleași "furci caudine", numai că de această dată se prezentau sub formă de bice sau harapnice având forma unor reptile aeriene, lovind în neștire, simultan, fără nicio deosebire tot ce întâlneau în cale. Trâmbe lungi de zăpadă zgrunțuroasă ne loveau permanent, fără pauze, fața, mâinile și întregul corp de la cap până la picioare. Dar acum eram împreună cu mama, iar ghidul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Stârcul (Ardeacinerea L.) și Cârsteiul (Crex pratensis Bechst). Iar din familia Natatores avem: Rața sălbatecă (Anas boschas L., Anas crecca L. și Anas querquedula L.) În arealul satului nostru în fondul faunistic există și o serie de vietăți din clasa Reptilelor, între care cele cu care se întâlnește omul cel mai des se află: Șopârla (Lacerta agilis L.)), uneori , cu multe decenii în urmă, chiar Broasca țestoasă (Emys europaea), Șovrigariul (Lacerta viridis Daud), Șopârla verde (Lacerta murallis Merr.), Năpârca sau Șarpele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mult cura) să-i dezvălui lui Oedip că e ucigașul tatălui său...) Se Întîmplă lucruri ciudate pe munți. În copilărie, vara, cînd se Înnegreau munții de ploaie, stăteam uneori sub stînci urmărind cum trăsnetele lunecau pe piatra udă ca niște reptile arzînd. Și după cîte țin minte, nu-mi era frică. Acum am idei precise despre teamă și despre curaj. În schimb, astă-noapte n-am adormit, din nou, decît spre dimineață din pricina unei furtuni care a Înnebunit marea. Pythia despletită, aiurînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
formă de cerc din mâna mea. Din nou, cu antrenament adecvat și regulat, cine știe ce alte lucruri putem îndoi sau sparge!! Mai târziu Chris mă întreabă dacă am văzut ochii prezentatorului și îmi spune că John Alexander este exemplul clasic de reptilă din cărțile lui David Icke. Îmi descrie câteva din trăsăturile reptiliene și deși nu am habar despre fundamentul teoriei, nu pot decât să fiu de acord că detaliile fizice par să se potrivească pe șablon. Conferința aproape că intră într-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mi-aș fi imaginat vreodată. Unii prezentatori au o experiență atât de vastă în domeniul spiritual încât m-aș aștepta să văd un fel de Dalai Lama vorbind; realitatea apare însă complet diferită. Mai că aș pune eu diagnosticul de reptile, chiar și așa, neinformată! Concluzionez că tentația puterii poate apărea nu numai într-o carieră de birou sau în politică ci și în drumul, aparent ferit, al învățămintelor spirituale. Poate că, în orice domeniu, odată ce vezi că știi mai mult
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sau o buclă peste care individul poate trece doar schimbându-și atitudinea sau, evoluția ia direcția opusă. Îmi discut neclaritățile cu Chris, care aprobă convins că sufletul uman este expus tentației indiferent de meserie, pregătire, sau experiență. Dau exemplul faimoaselor reptile dar Chris opinează că drumul reptilelor este într-o direcție negativă, nu deviat de obstacolele întâlnite. A doua ceremonie cu Jorge Ziua următoarei ceremonii. Ne întâlnim la debarcader, suntem cincisprezece oameni de această dată, mulți au decis să participe în urma
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
poate trece doar schimbându-și atitudinea sau, evoluția ia direcția opusă. Îmi discut neclaritățile cu Chris, care aprobă convins că sufletul uman este expus tentației indiferent de meserie, pregătire, sau experiență. Dau exemplul faimoaselor reptile dar Chris opinează că drumul reptilelor este într-o direcție negativă, nu deviat de obstacolele întâlnite. A doua ceremonie cu Jorge Ziua următoarei ceremonii. Ne întâlnim la debarcader, suntem cincisprezece oameni de această dată, mulți au decis să participe în urma relatărilor noastre entuziaste. Grazyna nu va
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în lumina timidă a dimineții. Dăm peste Uros care nu are somn. Chris îl îmbrățișează în semn de la revedere și pornim către mal. Chris îmi șoptește că este ceva care trebuie să știu: unul dintre participanți aparține și el categoriei reptilelor și este posibil să vină după noi, mai ales că avea ochii deschiși când noi am ieșit din cameră, dar s-a prefăcut că doarme. Chris l-a rugat pe Uros că dacă îl vede pe respectiv ridicându se și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
doar acestui subiect. De fapt nu era nici o nuditate. Mefisto purta un costum destul de complex: deghizat În călugăr, Își scotea sutana În fața Margaretei și, ca s-o terorizeze, i se dezvăluia sub forma unui diavol cu piele și coadă de reptilă, preluat identic dintr-o pictură de Bruegel. Dar criticul a văzut ce a vrut el să vadă și mi-a făcut un serviciu, În cele din urmă, căci mulți s-au grăbit să cumpere bilete, curioși să fie martorii unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
stare de transă. Deloc surprins, m-am pomenit, dintre toate locurile posibile, tocmai pe canapeaua de piele din Încăperea rece, umedă, puțin folosită, care fusese biroul bunicului. Pe canapeaua aceea stăteam Întins pe burtă, Într-un fel de Încremenire de reptilă, cu un braț atârnând, astfel Încât dosul palmei atingea molatic motivele florale ale covorului. Când am ieșit din transă, flora verzuie era la locul ei, brațul Îmi atârna Încă, dar acum stăteam culcat pe marginea unui ponton șubred și nuferii pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
noi, atâtea chipuri unice de desenat, de contemplat în singurătate (când le voi uita?), recreându-le după logica visului din mine. Deși primăvara e departe de noi, aici, la Stockholm, simt ca un animal febril, mai ales cu creierul de reptilă, curenți noi, explozii în dreptul Palatului Regal, acolo unde cântă granitul roz de atâtea sute de ani, și fiecare piatră pusă în pământ ca o străveche sămânță dă colți verzi de iarbă din lumea pietrei. E o magie care se prepară
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
evenimente grave; dar cartea și-a atestat rezistența, pentru că o carte, ca o pasăre, nu trăiește doar prin trupul ei (puternic sau plăpând, dar, oricum, pieritor), ci prin funcția ei, care este zborul care a înălțat-o peste condiția de reptilă primitivă. Prin îndeplinirea acestui rost, cartea devine om; sau, omul și-a asumat, în ființa sa, cartea. Cred că o carte este ceva atât de deosebit de celelalte repere ale lumii, încât ar putea fi considerată un al patrulea regn: "regnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
poarta vieții mari În ritmul tânguirii, bat clopotele rari. E o poezie feminină, având ca fond senzația directă a lumii, percepția ploaiei, a apelor, a căror cadență olarul o presimte în învîrtirea urciorului. Poezia reprezentativă este Șerpii, traducând sub imaginea reptilelor orgoliul femeii fascinatoare de a vedea ființele masculine tîrîndu-i-se pe dinainte: Mă reazăm de-un copac ș-acolo aștept tot neamul vostru-nvins Să mi se-adune la picioare cu trupuri àcere de spadă, Să nalț, încolăcind pe brațu-mi întins
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fluvii somni rotunzi ca pulpele fecioarelor. * Mi-am sfârticat cinci oi și-am plâns în lâna lor. Apoi Lucian Blaga își spiritualizează virgilianismul, dîndu-i direcție ortodoxă. Acum poeziile sunt străbătute de nostalgie, de temerea morții, și elementele agreste se sanctifică. Reptila devine "șarpele binelui", grădinile sunt ale "Omului", plugul ară împins de arhangheli, flora și fauna se fac ascetice, simbolice, dobitoacele au "ochi cuminți", țapii lubrici sunt înlocuiți prin melancolicii cerbi, câmpul face loc pădurii. Fauna aleargă rănită de melancolii: Mistuiți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]