1,616 matches
-
doar un prilej pentru o incursiune de arheologie lingvistică fabulos-ilară. Lupii stabilește un pattern stilistic care poate fi regăsit într-o altă narațiune cu pretext memorialistic, O călătorie pe Olt, din volumul Pravoslavnica ocrotire (1941). Cartea reia fragmente din Lupii, rescrise ca poeme în proză (Vladimir Streinu suspectează un plagiat după Cimitirul marin al lui Paul Valéry), precum și povestirea Aghan, apărută în 1940 în condiții grafice excepționale și reeditată aici cu titlul Ursita. N. mânuiește în această povestire poematică tehnica fantasticului
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
a numit, la un moment dat, „școala de reporteri” de la „Flacăra”. Biografiile, portretele sunt inserate în pasta monumentală a marilor semnificații: viață, țară, istorie ș.a.m.d. Și Paradisul provizoriu (1982) pornește de la subiecte de reportaj, pe care autorul le rescrie însă cu libertățile narațiunii literare. Lista subiectelor conturează harta zonelor sensibile ale unui real puternic colorat social: pușcăriile de drept comun, viața la bloc, cu toate amănuntele promiscuității, demolările din Bucureștiul anilor ’80. Proprietarul de iluzii (1988) își asumă direct
NISTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288465_a_289794]
-
a exilului românesc din capitala Franței. Autorul, care își investește în epicul atent condus propriile, bântuitoare, amintiri, respinge soluția vindictei, a răfuielii cu uneltele mărunte ale marilor tartori, de la noi și de oriunde. El semnalează sfidătoarea impostură a „oficinelor care rescriu istoria țărilor din Est în anii ’50-’60”, a căror imundă strategie este aceea de a „machia minciuna”, ferind de judecata ce li s-ar cuveni pe scelerații „care ne surâd în Larousse”. E mărturia unui spirit care, inițiat în
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
și creează elegiac o altă lume, sui-generis, în care elementele de peisaj, oamenii și vietățile își schimbă rolurile obișnuite și regnurile ajung la coabitări insolite. Nu de puține ori „jocul” lingvistic trece pe primul plan. Poetul are ușurința de a rescrie, în limbaj incantatoriu, stări care restituie bucuria apartenenței la un teritoriu fabulos, magic, străvechi. Îndeosebi în versurile din Planete albastre se remarcă și unele elemente expresioniste, efect al probabilei influențe a lui Lucian Blaga. Prozatorul P. este și el extrem de
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
facultăți. În România culturală marcată de opera lui Mircea Eliade, reabilitarea academică a disciplinei istoriei religiilor ne-ar obliga să cântărim vechimea istoriei și perenitatea sacrului. O știință fără recunoaștere universitară, istoria religiilor ne invită, pe fiecare dintre noi, să rescriem gramatica dialogării urbane cu alteritatea. În epoca globalizării, istoria religiilor - și poate niciodată o religie qua religie - și-ar putea recupera numeroșii săi talanți diplomatici. La școală, copiii ar putea învăța arta învecinării prin asceza recunoașterii aproapelui. În biserică, și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
autor mai bine decât se înțelegea el pe sine. Conștiința interpretului este o conștiință marcată de efectele istoriei (wirkungsgeschichtliches Bewusstsein). Finitudinea este pentru om constitutivă și indepasabilă. Pentru că vorbim întotdeauna limba unei tradiții anume și pentru că semnificația acestei apartenențe este rescrisă mereu, nu vom reuși niciodată să ne înțelegem pe noi înșine mai bine. Putem aspira doar la o altă înțelegere. Comprehensiunea nu are un punct terminus ad quem bine definit. Pentru Gadamer, orice încercare de comprehensiune actualizează dialectica întrebării și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
privește, citește. Când mama dă să intre în cameră, băiatul își învață lecția. Se face că scrie. Lecția trecutului? O vom învăța, poate, mereu însă, până la sfârșitul vieții. Înainte de sfârșit, viața. Pe aceasta suntem obligați - tăcând, privind, citind - s-o rescriem și s-o rememorăm fără încetare. Remediul plimbărilortc "Remediul plimbărilor" Născut în anul 1973, Ioan Stanomir a copilărit între Focșani și București, înconjurat de o familie protectoare, cu bunici afabili - gazde permanente în casa părintească din ținutul bucolic al Vrancei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și fără frică față de celălalt, devenind în schimb ideologie. Ecumenismul tinde să idolatrizeze birocrația de tip socialist, interiorizând standardele relativismului secular. Apologeții săi vorbesc doar despre dialog și niciodată despre convertire; abundă estetica politeții și arareori apare acribia discernământului; sunt rescrise incertitudinile fondatoare ale ereziei și este abandonată asceza reîntoarcerii la tradiție. Ecumenistul voiajor nu iubește vigilența și preferă în locul reacției spontane în conversație doar stereotipia, mimetismul, sloganul călduț sau aproximația stearpă. Ecumenismul se consumă adesea într-o foarte veselă atmosferă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al istoriei: Învierea lui Iisus. Acest eveniment unic reprezintă nu doar revelația „posibilului” în termenii generici ai filozofiei, ci o confirmare a adevărului profețiilor rostite în vechile Scripturi. Plecând de la acest datum ireductibil, primii creștini au simțit nevoia de a rescrie istoria lumii. Neutralitatea fatidică și izotropia ciclică a temporalității grecești vor fi substanțial revocate. Și cele mai mici detalii contează: a fost nevoie ca împăratul să ordone un recensământ pentru ca Fiul lui Dumnezeu să se nască în Bethleem, împlinind astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unic de individuare a persoanei. Răspunsul dat chemării lui Dumnezeu coincide cu realizarea unicității apofatice a persoanei. Revelația catolicității persoanei coincide cu descoperirea unicității „sinelui” în economia restaurării creației. Născută din vocația „iubirilor divine” și replica „iubirilor umane”, dialectica „epectazelor” rescrie mereu gramatica mistică a eshatologiei. Epilog: critica teologică și dezbaterea culturalătc "Epilog \: critica teologică și dezbaterea culturală" There are some people, nevertheless and I am one of them - who think that the most practical and important thing about a man
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai târziu, filozofia științei. Când, după venirea la putere a lui Ceaușescu în 1965, a fost inițiat cu adevărat național-comunismul (Gheorghiu-Dej își încheiase domnia cu unele accente precursoare), „autonomia esteticului” a devenit subit caducă: istoria națională (așa cum o reinterpretau și rescriau istoricii Partidului) își făcea o reintrare răsunătoare în scenă, după ce fusese suprimată în anii stalinismului, în numele internaționalismului proletar. În consecință, deși poezia și critica literară rămâneau domeniile discursive de prestigiu, organizate de valori și imagini apolitice, chiar anistorice, curentul cultural
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de somnul în propriul pat e unul dintre puținele tablouri reconfortante ale cărții. „Graalul” căutat de Marlowe este liniștea unui paradis pierdut, a inocenței de dinaintea plonjării în nevrotica lume modernă. Pe anumite dimensiuni, atât Moose, cât și Velma par să rescrie biografia lui Jay Gatsby, fascinat de mitul american al fericirii absolute. Ca și în cazul personajului lui F. Scott Fitzgerald, metodele alese sunt improprii, iar tragedia este singurul deznodământ logic. Nici unul dintre protagoniști nu-și atinge idealul, nici unul nu supraviețuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Oreste - în acest caz având de a face, cu siguranță, cu o contaminare: piesa celebră a lui Eugene O’Neill (autor pe care, de altfel, Chandler îl detesta!), Mourning Becomes Electra (Din jale se întrupează Electra), trilogia inspirată de Orestia, rescrie aventurile eroului din Antichitate, rebotezându-l „Orrin”. E discutabil în ce măsură asemenea trimiteri afectează problemele de fond (de stil și compoziție) ale romanului. Dar e legitim să presupunem că, fie și pentru o secundă, Raymond Chandler a încercat să stabilească un racord
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
integrității sale reprezintă un motiv adânc de îndoială în privința motivelor compatrioților săi ș...ț și o profundă conștientizare a destinului (Flint, 1995, p. 31). Aceste „revizitări” ale poziției lui Raymond Chandler sunt mai mult decât legitime, de vreme ce The Long Goodbye rescrie radical modelul de roman practicat de el până atunci - în linia lui Hammett, dar alterând puternic structura hard-boiled ce-i venea ca o mănușă lui Sam Spade, însă inconfortabilă „existențialistului” Marlowe. Trecerea de la hard-boiled la ceea ce s-ar putea numi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din când în când după nevastă și copil, apoi izbucnea în plâns. Cum torturile încetaseră la Gherla, a fost scos la muncă în ateliere, dar a fost în continuare șicanat de Avădanei, care i-a cerut în 1952 să își rescrie autodenunțurile. Revoltat, Timaru i-a arătat rănile supurânde, refuzând să colaboreze cu el, însă după câteva zile a fost bătut de Avădanei și de încă un ofițer, fiind apoi aruncat pe scări. A fost permanent șicanat de acesta, lovit și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de consecințele periculoase ale precedentului creat de această sentință. În opinia PDSR, sentința CSJ nu Își găsește justificarea În desfășurarea evenimentelor de la Timișoara din decembrie 1989, ci În dorința unor partide din actuala coaliție - În special a PNȚCD - de a rescrie istoria, inclusiv cu ajutorul Justiției, și de a confirma tezele pe care le vehiculează de ani, dar care nu au niciun suport În realitate. ș...ț PDSR consideră Înjositor gestul unor oameni politici ai puterii, care au transformat Justiția Într-o
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
sunt reeditate - Poezii (1966), Trântorul (1967) -, nu însă fără remanieri uneori substanțiale. Chiar în aceste condiții, cele două volume sunt o revelație pentru tânăra generație, aflată în plin efort de a se rupe de proletcultism. Poezii vechi, pe care le rescrie, dar și altele noi îi sunt publicate în „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Tomis”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Flacăra” ș.a. De sub tipar ies volumele Versuri (1971; reeditare a celui din 1966, completat cu ciclul Vineri), Poeme (1974, în colecția
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
acest călcâi al lui Ahile? Deopotrivă În cazul comunismului și În cel al postcomunismului românesc, la nivelul elitelor politice fundamentale există un deficit de legitimitate. De aici și nevoia de a construi mituri politice, de a confecționa biografii, de a rescrie istoria, de a spune că un anume personaj politic a fost președinte de consiliu popular județean și uită că a fost prim-secretar etc. Ion Iliescu nu e singurul care face acest lucru. Mulți și-au rescris biografia. Întrebarea mea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
biografii, de a rescrie istoria, de a spune că un anume personaj politic a fost președinte de consiliu popular județean și uită că a fost prim-secretar etc. Ion Iliescu nu e singurul care face acest lucru. Mulți și-au rescris biografia. Întrebarea mea este ce l-a făcut pe Petre Roman să creadă În indestructibilitatea sa - ca și alții, pe care după revoluție i-am văzut foarte pătrunși de eternitatea și misiunea lor istorică -, mai ales Într-un moment În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a realizat o performanță unică. În The New Republic a apărut o recenzie la câteva cărți ale sale; el are obsesia lui Napoleon și este autorul unei cărți despre Waterloo În care reușește performanța unică, după părerea mea, de a rescrie istoria, crezând că demonstrează că Napoleon a câștigat bătălia de la Waterloo. Dacă a câștigat-o, istoria Însăși devine de o plasticitate desăvârșită! Mircea Mihăieș: Care este totuși lecția lui 11 septembrie? Vladimir Tismăneanu: Lecția lui 11 septembrie În primul rând
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
în mod unilateral istoria imperativelor constructive ale filosofiei, ci caută să evidențieze bogăția, viziunea detaliului istoric. Se instaurează schimbul de idei care crește în intensitate și amploare cu profituri pentru ambele părți. Acest stimulator mod de a înțelege și a rescrie istoria i-a incitat și pe intelectualii Transilvaniei. E cu neputință ca orientările ideatice să nu fi fost însuflețite de atari răsturnări ale procesului de cunoaștere. Istoria câștigă o încărcătură dovedindu-se incendiară pe tot cuprinsul Europei. Cum se explică
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
astfel la planul piramidei inversate, în care elementele majore ale evenimentului (cine?, ce?, unde?, când?) sunt plasate la început, cele minore sau explicative fiind, de regulă, rezervate finalului: cum?, de ce?. Mai trebuie să remarcăm faptul că, din rațiuni multiple, ziarele rescriu știrile în stilul casei, preluând chiar modelul audiovizualului, redundanța și atacul în forță (se începe cu numărul morților, și nu cu accidentul). Câteva sfaturi: Atribuiți și precizați sursa. Excepție fac evenimentele notorii: accidente, cataclisme, evenimente politice oficiale, conflicte militare supuse
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
lăsate până acum la voia întâmplării: regimul publicațiilor, responsabilitatea conducerii ziarului în fața legii, definirea profesiunii etc. Jurnalismul - o viitoare profesie pe cale de dispariție? Trăim într-o lume extrem de complicată și parțial imaginară - o lume de hârtie și de imagini, ce rescrie și reformulează realitatea după bunul ei plac. E timpul să ne punem serios câteva întrebări. Presa este cu adevărat un intermediar între om și lume sau doar se comunică pe sine, cum spune McLuhan? Vorbind despre rolul fundamental al presei
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
-R. Hocke. Nuvela care dă titlul volumului transplantează în decor SF schema narativă din Odiseea, cu distorsiunile inerente cerute de transferul de cod literar. O excursie, pornind de la motivul călătoriei în timp, formulează o tramă detectivistă prin care sunt integrate / rescrise palimpsestic două povestiri ale lui Edgar Allan Poe. O amintire, Coborâre în ape, Autostop, Pasiune dispărând sunt texte fantastice în care punctele de fisurare a planului realist prin acceptarea unor ipoteze supranaturale (existența unei femei-robot, desprinderea de corpul material etc.
BUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
1992) și redactor-șef al organului de presă „Socialismul” (din 1991). Debutează cu versuri în „Luceafărul” (1960) și în volum cu Topos Atopos (1969). Lirica lui B. e, într-o măsură, de factură livrescă și intenționează recuperarea imagistică a protoistoriei, rescriind mituri sau preluând teme folclorice, dar și motive și figuri consacrate, pe care le prezintă în cheie uneori tezist-ideologică. Tot de factură livrescă, dar în stilul lui Lucian Blaga, este poezia de inspirație diversă (meditație, pasteluri) din Ce rămâne (1974
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]