1,533 matches
-
plecarea din Gherla, el se lăuda că se duce să fie eliberat și să primească gradul de colonel promis de către autorități 2. A fost ridicat din Gherla în decembrie 1951 și dus la Jilava, unde Ioan Cerbu l-a întâlnit resemnat în mai 1952. Acesta pretinde că Țurcanu a fost anchetat la Ministerul de Interne în primele luni ale lui 1952, însă documentele rămase sunt datate în perioada martie - august 1954. Este greu de reconstituit parcursul lui Eugen Țurcanu din 1952
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
scurt, al Treilea Război Mondial n-a mai avut loc. Datorită tăcerii acelei femei care toca legume pe un fund de lemn și vorbea cu fiul ei..“ Masele de apă ce bubuiau în pereții cargoului păreau acum mai ritmice, parcă resemnate la o logică de rezistență pe care le-o opunea acel vapor derizoriu. L-am auzit pe consilier ridicându-se și, în străfulgerarea unui chibrit scăpărat, chipul lui mi-a părut îmbătrânit, trudit. Glasul lui avea accentul ușor dezamăgit al
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o sclipire infimă de viață care se naște acum și acuși moare, trece în neființă, uitată de toți și toate până când începe o altă sclipire. Nu existam. Eram deja mort și eu abia acum începeam să realizez acest lucru. Eram resemnat. Sfetnicii începură să se dizolve în această nouă înțelegere a Timpului și începeau să se răspândească în el, pierzându-și ei înșiși esența și identitatea. Iar eu pățeam la fel. Eram erodat de milioanele de clipe care treceau prin mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
celelalte. A izbucnit dintr-o dată și economia fragilă a lumii s-a rupt. Multe luni de zile, oamenii făceau troc pentru ce aveau nevoie. Majoritatea, la o lună de la izbucnirea crizei, au rămas fără nimic, iar o parte s-au resemnat și au murit de foame. Cei mai încăpățânați au arătat cea mai întunecată față a firii umane. Au decăzut îngrozitor de mult și au început, în primele faze, să mănânce scoarțele copacilor. După câteva zile, câinii și pisicile nu mai puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că vom putea învinge moartea. Tocmai de aceea, Iisus este Regele care ne cârmuiește pe noi.” Ajuns în acest punct, Velasco și-a coborât vocea și a murmurat în șoaptă ca să le câștige inimile: Vreți să trăiți în lumea asta resemnați cu gândul că sunteți condamnați la o veșnică reîncarnare sau vreți să trăiți cu speranța că veți ajunge în Raiul încărcat de bogate răsplăți? Credeți că binefacerea este calea către mântuire, după cum spun preoții japonezi, sau vă dați seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ieșit din Sevilia în largul Oceanului Atlantic au trecut alte două luni și am înfruntat două furtuni. Mi-am petrecut fiecare zi a acestei călătorii pe mare cufundat în cea mai mare umilință. În schimb, japonezii își primesc nenorocul și se resemnează mai repede decât noi, europenii. La început priveau marea duși pe gânduri cu ochii lor goi care par să nu exprime niciodatpă nimic, dar acum se întâmplă chiar să îi aud râzând când se adună pe punte. Pesemne sunt bucuroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nepoliticos. Mi-a murit soția de curând. Te rog să mă ierți. — O, am spus, fiindu-mi foarte milă de el, mie-mi pare așa de rău. Stătea În picioare, mușcându-și buza. — E foarte greu, spuse. Nu mă pot resemna. Se uita pe fereastră pe deasupra mea. Apoi Începu să plângă. — Nu mă pot resemna, spuse, Înecându-se. Și apoi plecă, trecând printre aparate, plângând, ținându-și capul sus fără a privi ceva anume, cu o ținută dreaptă, marțială, cu lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spus, fiindu-mi foarte milă de el, mie-mi pare așa de rău. Stătea În picioare, mușcându-și buza. — E foarte greu, spuse. Nu mă pot resemna. Se uita pe fereastră pe deasupra mea. Apoi Începu să plângă. — Nu mă pot resemna, spuse, Înecându-se. Și apoi plecă, trecând printre aparate, plângând, ținându-și capul sus fără a privi ceva anume, cu o ținută dreaptă, marțială, cu lacrimile curgându-i pe obraji și mușcându-și buzele. Doctorul Îmi spuse că soția maiorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fericirea peste eitc " Cum a dat fericirea peste ei" L a cină, cei doisprezece prieteni ai mei au mers pe jos câteva străzi În partea istorică a orașului, până la restaurantul Valea Abundenței pe care Îl refuzaseră de dimineață. Acum se resemnaseră cu meniul pe care eu Îl numisem „o degustare de delicatese iernatice“. Nimeni nu mai avea chef să caute alternative mai „spontane“ sau mai „autentice“. Erau doar bucuroși că, la prima vedere, Încă nu se răspândise vorba În Lijiang despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vapor care s-a scufundat sau Într-o mină care s-a prăbușit. Afirmațiile de genul „nu există supraviețuitori“ sunt doar o ipoteză, și s-au văzut cu siguranță cazuri În care, la mai multe zile după ce alte familii se resemnaseră și organizaseră Înmormântări, credința celor optimiști a fost din plin răsplătită când cei crezuți morți s-au Întors acasă Întregi și nevătămați, doar cu o poftă nebună de mâncare gătită În casă. Să fie puterea iubirii care face astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înseamnă că ea s-a urcat tocmai în metroul în care a fost pus gaz sarin. În plus, cred că a fost chiar în vagonul unde au fost lăsate pungile. Oricum ai lua-o, ăsta e ghinion curat. Nu mă resemnez cu gândul că a fost un blestem. Shizuko s-a prăbușit la stația Nakano-sakaue și a fost transportată la spital. Cineva din echipa de salvare a încercat din răsputeri s-o resusciteze, dar, se pare că și acea persoană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
punea pe japonezi să aleagă cuvântul care le place. Pe locul patru sau cinci era cuvântul „libertate“. Pentru mine acesta este primul. În topul lor se afla: „perseverență“, „efort“. Kawai: Hahaha. Așa se pare. „Răbdarea“ este primordială. Eu m-am resemnat. Sunt un ninja (persoană care îndură) al epocii noastre (râde). Murakami: Câteodată mă întreb dacă japonezii chiar își doresc libertatea. Am simțit asta atunci când i-am intervievat pe cei din Aum. Kawai: Nu, japonezilor încă le este greu să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o intelectuală, vom citi, vom discuta!" Cu toate că nu vedeam nici un sfârșit pentru mai târziu, nu-mi mai făceam iluzia că e posibilă o întrerupere bruscă. Îmi dam seama, în sfârșit, că nu eram în stare de nici o hotărâre definitivă. Mă resemnam cu gândul că nu mi-am sacrificat decât prezentul (cu toate că nu vedeam nimic pentru viitor, și încetarea iubirii ei sau renunțarea mea mi se păreau oribile). Prezentul, însă, vedeam, era cu desăvârșire sacrificat. Nu mai puteam spune nici un cuvânt altei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era sigur că și-ar fi primit întotdeauna plata; cu toate acestea, mulți galo-romani întreprinzători nu șovăiau să se apropie de ei, oferindu-și produsele cu o insistență de multe ori sâcâitoare. Cei care erau trântiți de pereți nu se resemnau: adunându-și lucrurile de pe jos, se aruncau din nou în mijlocul vălmășagului, nerăbdători să-și adune în pungă, la sfârșitul acelei zile ce nu avea să se mai repete, bănuții pe care socotiseră că îi vor câștiga. Sosirea lui Sebastianus, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Gloata de fugari se îndepărta în dezordine. Veneau acum, poticnindu-se, cei rămași în urmă: bătrâni, cei mai mulți; unii dintre ei, sfârșiți se așezau pe mal sau pe pietrele ce ieșeau din apă și, tușind, gâfâind și clătinând din cap, păreau resemnați la gândul morții. încetul cu încetul, în vale se așternu din nou tăcerea. Se auzeau doar plânsul îndepărtat al unui copil ce se pierduse și gâfâielile răgușite ale unui cal care își scrântise piciorul printre pietrele vadului; acum zăcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
departe, în câmpie, trecuse la deplasare rapidă și caii se lansau în galop: atacul. Inima lui alerga împreună cu tovarășii săi și întreg trupul părea să freamăte, răzvrătindu-se împotriva ordinului de a nu acționa. Cu toate acestea, trebui să se resemneze și să aștepte. Atila se întoarse fără grabă, oprindu-se în repetate rânduri să salute și să-și încurajeze războinicii care, într-un nor de praf, mergeau la luptă, până ce ajunse, în sfârșit, împreună cu suita sa, pe un mic pinten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
proporționate cu caii lor mici și goniți întruna, sunt strâmte și hîrbuite), oricum ai face, nu poți să nu te atingi de tovarășul de alături. De la o vreme, recunoscând, fără să ne-o spunem, cazul de forță majoră, ne-am resemnat și ne-am acomodat cum am putut mai bine. Intimitatea asta totuși ne stânjenea (cu atât mai mult cu cât în timpul din urmă raporturile noastre au devenit tot mai tulburi), dar făceam ca și cum n-am fi observat nimic. Făcîndu-mi o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
hainele mele sunt serioase, ca toate hainele bărbătești. I-am propus pardesiul din două în două minute, dar n-a voit să-l ia cu nici un preț. (Psihologie de femeie; femeilor "nu li-i frig" niciodată!) Pe urmă m-am resemnat. În Humulești, la crâșma de peste drum de biserică, beția luase proporții epice. Un țăran prea de tot vesel ne-a petrecut trăsura cu un chiot sălbatic. Dealul cel lung l-am suit la pas. Mergeam cu Adela pe jos. Cosașii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
repede, iar nimeni nu-i da atenția cuvenită! Se obișnuise, ba putem afirma, de fiecare dată bolnavul preântâmpina fazele radioactive luând toate măsurile ca vibrațiile electrice să le suporte cât mai ușor, În patul și locuința lui. De fapt se resemnase. Un specialist dela un institut de energie atomică Îl avertiză explicându-i incredibilul: dacă undele electromagnetice nu-și Încetează activitatea În interval de douăsprezece-paisprezece perioade de intesitate maximă atunci, circuitul moleculelor electronice se va repeta la aceleași intervale regulate până În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
orice mișcare a excrocilor ce lucrau fără teamă, aproape de Miliția Capitalei. Dădu târcoale locului timp de două ore dar, omul lui nu era de găsit ba mai mult. În câteva rânduri fu acostat făcândui-se propuneri dintre cele mai ademenitoare... Perfect resemnat de excrocheria suportată și de faptul inutil pentru a face o reclamație miliției, socoti banii iremediabil pierduți. Mulțumi totuși norocului, lecția primită nu-l costase prea mult. Mai făcu unele hazardate investigații iar În cele din urmă cu sufletul cătrănit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
beau...!” „Nici de dragul meu...??” „Îmi pare rău. Nici pentru tot aurul din lume...!!” Golind și ultimul pahar din a patra sticlă,Șeful Șantierului Înțelese cruda realitate: Directoarea Tatiana nu avea intenția să pună la dispoziție Încă una, de aceea se resemnă, mulțumind totuși, plati comanda, grăbindu-se să Încarce vinul În mașina cu care venise. De ce ți-e teamă, niciodată nu scapi. De când pășise pragul acestui birou Îi era frică, de scuzele care urma să le ceară ori să deruleze o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oferi nevestelor, scăpând de cicăleala bine meritată. Promit, În zece minute venim Înapoi...!” Dar contrar așteptărilor, fata refuză insitând. „Te rog dragul meu, câteva minute În sus ori jos, ce importanță mai are...??” În fața acestei irevocabile decizii, Tony Pavone se resemnă ciocnind paharul cu fiecare, socotindu-se un neînțeles, gratificîndu-i pe cei doi cheflii cu cuvinte nu prea măgulitoare. Nu apucă să ducă paharul la gură, un vuiet Înfricoșetor Îi Îngheță de spaimă! Cande labrul din mijlocul localului se făcu țăndări
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acord...? O singură sticlă și, plecăm acasă. Ai Încredere, am promis nevestei un carton de prăjituri și o surpriză ducându-mă devreme să-i injectez o doză de speranță eliminându-i ipoteza unui nou cutremur de pământ.!” Tony Pavone se resemnă. Cunoscând prea bine cu cine a pornit la drum, nu-și făcea iluzii. Cum Însă, și el simțea nevoia unei deconectări, părăsiră restaurantul la ora Închiderii. IX ZILE GRELE Se lucra zi și noapte fără Întrerupere. Echipele de salvare mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone mai făcu o discretă tentativă s’o descopere pe Atena, fără rezultat. Gardienii urmăreau orice mișcare a arestaților din boxă: astfel fu nevoit să fie cât mai circumspect pentru a evita repercursiunile promise la Înapoierea În penetenciar. Se resemnă,răspunzând mecanic la unele Întrebări ale judecătorului, neânțelegând prea bine despre ce-i vorba. Abea câteva ore mai târziu va afla de fapt: În prezent se judecase cererea instituției de punere În libertate care se va pronunța În următoarele zile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
La un moment dat, Tony Pavone exasperat de chinuitoarele deplasări la tribunal spuse avocaților să nu-l mai solicite, rugându-se Cerului să fie condamnat pentru a scăpa de bătaia de joc a peregrinărilor inutile...! În cele din urmă se resemnă suportând supliciul, bazat pe Încurajările Șefului de Șantier venite din afară cu ajutorul omului de legătură, mai ales afirmațiile Atenei care-i descrise o logică fundamentală: „Ca să poți acuza, trebue să dovedești vinovăția...!” Niciodată În istoria proceselor penale și În lumea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]