1,256 matches
-
pătrundă. — Față de cei apropiați sunt în defect, într-adevăr, se înclină tânărul. Cu cât cineva îmi este mai apropiat, cu atât comportarea mea față de el este mai... din păcate, este mai... — Mai proastă, da, surâde și Sophie. Surâsul ei - ușor resemnat, ușor acid, ușor jignit - se întâlnește cu surâsul lui - jucăuș și triumfător. De fapt, nu se întâlnesc, pentru că trec, cu viteze diferite, printr-o aceeași substanță, aflată în stări de agregare diferite. Totuși nu înțeleg de ce să ții atâta să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
simte mai întremat, devine iarăși locvace. Îl împinge același sentiment neplăcut, dar vocea îi rezonează, plină, ochii îi lucesc și verdele irisului s a împrospătat de febra după-amiezii : — Pentru că la noi, dragii mei, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea alte vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se înmulțesc spontan... Ca microbii în praf... Există parcă în aer un ferment al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asemenea bănuială, pe care la prima ocazie avem din nou să o uităm... Doar după ce vom lăsa să se scurgă inutil toată sinceritatea bietului nostru suflet, iar celălalt nu se va arăta în stare să primească niciun cuvânt, vom întrezări, resemnați, ocultele legi la care ne predestinează omeneasca apropiere... Asemenea gânduri încolțesc în mintea magistrului în clipa când întâlnește privirea discipolului. Dâra pe care o lasă împrejur ochii acestuia este - inexplicabil - șovăielnică, lipicioasă, de animal încolțit. Din nou însă, meseria de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când în când, câte o siluetă mai gârbovită. O mulțime cu mult mai mare și mai disperată decât la audiență, astfel că am înțeles că nu merge să mai încerc să intru pe ușa din spate. Lumea aceasta care aștepta resemnată s-ar fi transformat pe loc într-o hidră ce m-ar fi rupt în bucăți, cu atât mai mare plăcere cu cât nu eram de teapa lor. Am început să mă silesc să-mi amintesc numele unui funcționar ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În poartă și o urmăresc cum se duce spre stația de autobuz, Își cumpără bilet și așteaptă. Nu mult, autobuzul vine repede și se suie În el, Îmi face semn cu mîna de la o fereastră, după ce-și găsește loc, resemnată, oftînd, dar stră duindu-se să zîmbească. Acest tablou impresionist clasic (dar cu o ramă de cauciuc negru) Începe să se Îndepărteze și răsuflu ușurat. Acum pot să mă Întorc la afacerile mele, cu nasul meu coroiat. Coroiat? Doamne Dumnezeule! Mi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
continuare sper să am parte de o climă mai blândă. Canicula zilelor prin care am trecut, cu temperaturi de până la 42 de grade, m-a pus la grea încercare și m-a constrâns de mai multe ori să mă opresc, resemnat, în orele amiezii. Căldura este capabilă să te înmoaie complet și să ți se pară totul greu, înclusiv propria respirație. Cred că și temperamentul și modul de viață al oamenilor este condiționat de climă și de formele de relief. Dacă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
totul s-a prăbușit însă în ea. La un moment dat am văzut la televizor, împreună, un filmuleț cu primele automobile de la început de secol. A rămas cu privirea pironită la ecran și în final a decis cu un calm resemnat: "Sunt bătrână. Când eram mică și se întâmpla să oprească pe strada noastră o mașină, noi copiii dădeam năvală cu strigăte și chiote: O mașină! O mașină!... Acum le întâlnești pe toate drumurile, ba chiar sunt prea multe. Așa că sunt
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mărturisise într-o zi. Nu numai să povestească despre ea nu-i plăcea, dar, aș zice, în general vorbea destul de puțin. Iar dacă aș fi asaltat-o cu întrebări, sunt sigur că mi-ar fi replicat nici nu știu dacă resemnată sau scandalizată: Mă descoși fiindcă știi că nu mai am mult de trăit? Fiindcă așa era ea: suspicioasă, găsea peste tot în jurul ei semne prevestitoare de rele. Într-o zi, căzându-i ochii pe șosetele mele, a exclamat cu oroare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întreba ce s-a întâmplat, s-a trezit cu Trestie lângă el. Ce-i cu tine, Toadere? De ce nu te miști? Ceilalți sunt deja la marginea drumeagului din gura gârlei. În larma rafalelor armelor automate, Toaibă a îngăimat, cu glas resemnat: Sunt rănit în pulpa piciorului stâng și mi se pare că nu-i o glumă. Nu mă mai ascultă deloc. Scoate centura și dă-o încoace! Toaibă s-a executat, gemând de durere. Trestie și-a scos și el centura
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dispărut dincolo de ușa salonului. Toaibă a coborât încet treptele, pornind spre poartă șchiopătând. Când și-a întors privirea spre ferestrele salonului de unde tocmai plecase, la una din ele o mână flutura abia perceptibil și un chip îl privea trist și resemnat... Aceasta era imaginea care fără voia lui îi stăruia în minte. Și-a trecut palma peste frunte, lăsând-o să alunece peste ochi. Așa a reușit să alunge vedenia care îl chinuia. Privind apoi pe geam, se gândea la drumul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fac nici jumătate din cale” - l-a fulgerat gândul. După o bucată de drum, s-a oprit din nou și a slăbit strânsoarea fularului. Îi amorțise piciorul. „Ce bine mi-ar prinde o cârjă din cele de la spital! - a gândit resemnat. Între timp, soarele s-a ascuns după o perdea groasă de nori. „Acum să tragă o ploaie și am dat de belea!” - gândea privind la norii care deveneau din ce în ce mai învolburați, acoperind tot cerul cu semne că din clipă în clipă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
perspectiva dispariției fizice nu este incendiară pentru spirit, așa cum i se întâmplă omului obișnuit, iar profesorul Mircea Martin, cel care l-a văzut crescând ca poet, la cenaclul Universitas din București, notează câteva aserțiuni din opera acestuia, care demonstrează coabitarea resemnată a scriitorului cu gândul morții: Viața nu e vis, dar trebuie să devină; Zău, trebuie să mori înainte să mori; Moartea ta nu este opera ta personală și, poate că, de aceea, Bineînțeles, cea mai mare plastografie, cel mai stupid
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se cere / ce mi se spune / ce mi se ordonă // nu mai vreau să mă schimb / după cum iarna cu iarna / și toamna târzie cu o toamnă / și mai neagră. Între amintiri (insolente) și prezent, versurile din 1996 exprimă - tot calm, resemnat - tristețea ratării clipelor de fericire de către cel care a fost iubit o singură dată, de către cel care-și vrea numele luat în seamă, fie și culcat pe frunzele pe care și-l scrie, de către cel care, după zeci de ani
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vârful dealului, cu pas apăsat... Am intrat în chilie cu inima temurândă, dar în afară de bucatele așezate, ca de fiecare dată, pe masă, sub ștergarul înflorat, nimic altceva. “Să știi că gândul de veghe - mehenghiul - a avut dreptate...” - am gândit eu resemnat. Am mâncat și, după o scurtă hodină pe margine de crivat, am urcat în cerdacul bătrânului. De departe, mi s-a părut că moțăie în fotoliul lui, dar, când m-am apropiat, am băgat se seamă că privea spre mine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lumina lămpii mai mare. Totul în jur era ca în totdeauna. Sub ștergar mă aștepta o strachină învârfonată cu plăcinte poale-n brâu încă calde. Alături, nelipsita ulcică cu vin rubiniu, ca și cel din oala “uitată” pe colțul mesei. Resemnat, am pus mâna pe prosopul de baie frumos împăturit la capătul crivatului. Eram gata să mă reped afară, dar de pe podea mi-a atras atenția un petec de hârtie, împăturit... L-am desfăcut cu iuțeală și am citit: “Știu că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de ani, cu un aer simplu, modest îmbrăcată și cu ceva blând și casnic în atitudini. Una din acele femei care nu trebuie să fie nici frumoase, nici bine îmbrăcate, care au un fel de maternitate elementară și o blândețe resemnată și tăcută, trăind între gesturi mici. Stătea la garderobă, în aceeași poziție, fără nici o mișcare, fără nici o vorbă, privind în gol. De fapt, aveam impresia că nici măcar nu se gândea. Uite așa ar trebui să stau și eu, dacă vreau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că nimeni nu se mai gândea să schimbe ceva. Primăria a anunțat că renunța să pună becuri noi, o vreme, ca să nu-i mai întărite pe cei care le spărgeau. Poliția a încetat și ea orice cercetări. Practic, toți păreau resemnați. Orașul era la cheremul dresorilor, dar se ajunsese la un fel de echilibru al fricii. Oamenii se temeau în același timp de întuneric, de hoți, de câini și de dresori. Și toate acestea se anulau reciproc. Într-una din acele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Blestemat caracter. Totdeauna m-am reîntors pe peronul meu să reîncep să aștept și apoi să mă apuc de altceva. Așa pățește cine e și șobolan și sfânt. Nu se pricepe unde să-și așeze cortul. N-am fost nici resemnat, pentru că n-am renunțat niciodată cu totul să mă uit spre pădurile care se vedeau de pe peroanele mele, și nici nu m-am priceput să caut o ieșire. Am amânat mereu, balansîndu-mă între peron și orizont. Metafizică prinsă de o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vin, Aimée... Nu te las singură!" Abia acum, în această clipă, am știut că fusesem sortit morții de marea putere a dragostei. Și ciudățenie: nici o împotrivire de nicăieri, nici urmă de revoltă. Din contră: acceptare pe toată linia, și nu resemnată, ci chiar bucuroasă. Așa fiind, cine va cuteza să mă salveze vreodată și pentru ce? Cu un gest reflex am pipăit revolverul din buzunar, ca să confirm ființei mele: Da, da, desigur!..." Cum am ajuns așa de repede la această supremă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
filologia craioveană ș.a., scepticismul meu s-a dezumflat irepresibil în fața amfiteatrelor pline cu tineri binevoitori, sănătoși, ambițioși, motivați. Adică hăt departe de prejudecățile mele, care-i vedeau exclusiv ca narcomani, misologi, imorali și orfani sufletește. Ajuns la întâlnirile cu ei resemnat, acrit și acuzator, am avut copleșitoarea surpriză să-i văd ahtiați de lectură, fermecător de familiari nu doar cu Salinger, Sarah Kane, Amălie Not homb, Veterany sau Houellebecque , dar și cu Eliade, Jünger, Cărtă rescu, Yourcenar, Hesse, Cioran, Efrem Sirul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trenin guri cârpite, fesuri cu ciucur, cămăși roase la gât și teniși găuriți, total in diferent la sfintele cutume ale micii bur ghezii inter belice. Tot așa, n-am fost deprins cu buna cumpătare (care nu e totuna cu sărăcia resemnată), cu chibzuința în toate, cul tul slujirii și al economisirii. Când, în 1990, m-am împrie tenit cu niște francezi, m-a siderat naturalețea cu care ei își făceau planuri de vacanță pe trei, patru ani înainte, în timp ce noi, în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu Liviu Ciulei. Am fost vecini vreo jumătate de oră la... coadă să plătim lumina, la IDEB-ul de pe Hristo Botev, acum vreo zece ani. Eram chiar în spatele lui și i am urmărit cu stupoare calmul, aerul de pensionar senin resemnat, liniștea cu care îndura acel supliciu - domestic și arhibanal pentru unul ca mine -, însă total inadecvat pentru unul ca domnia sa. Am prefirat mental mai multe variante de a-l aborda. Surâsul nătâng blazat al formulei „Ce să-i faci? asta
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și Lenin la Zürich. Cui trebuie să-i explic de ce? 1 decembrie 2011 La dulcea vampirizare Zău că-mi pierdusem de mult nădejdea că așa ceva poate să mi se mai întâmple! După aproape un deceniu de plictis, agasare sau rutinare resemnată, mi-am regăsit pentru două zile excitațiunea târgurilor de carte! V-am mai spus: cu o singură excepție, am fost prezent activ, adică implicat profesional, la toate edițiile Bookarest/Bookfest și Gaudeamus. Să fi fost vreo treizeci și ceva. Am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Miron Barnovschi voievod.” Tocmai mi-am purtat privirea, părinte, pe Testamentul lui Miron Barnovschi, scris la Constantinopol înainte de 22 iunie 1633 (7141), data execuției lui... „Cum ți se pare acest testament?” a venit întrebarea. Testamentul pare scris de un om resemnat, dar care nu vrea să-și lase treburile nelimpezite. Iată ce scrie voievodul: „Io Miron Barnovschii Movila voievod. Dau știre cu această scrisoare a noastră tuturor cui să cade a ști că eu, fiind acum în mâinile păgânilor, de bunăvoea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de tot călătoriile în interior. In acel interior nu mai erau peisagiile turmentate de altădată cărora, în nesiguranță, să le cerceteze parcursul tragic. Boala se statornicise în forma ei clasică și harta plămânilor fotografiată sta precisă subt ochii lui Maxențiu, resemnat. Căuta acum ocupații mărunte și răutăcioase, îngrijirile infirmierei îl plictiseau fiindcă subliniau prezența ftiziei. Era hărțăgos cu ea ca și cum ar fi șicanat, astfel, boala aceea odioasă. Totuși îi primea îngrijirile cu aviditate. în timpul boalei, Ada venea foarte des în camera
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]