2,142 matches
-
lucrurile mici, unde omul nu are timp să se prefacă, se arată caracterul.” (A. Schopenhauer) Bine - rău; bunătate - răutatetc "Bine - rău; bunătate - răutate" Cine Întinde mâna se face iubit. Pentru că un astfel de om dovedește nu numai că nu are resentimente față de alții, dar și că dorește buna conviețuire: „Cel mai bun dintre oameni: cel plăcut, ce iartă./ Cel mai rău i-acela veșnic pus pe ceartă”.) Plăcerea de a face bine este singura care nu se uzează. (De tristețea sau
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Râvnind la mai multe lucruri deodată, lacomul nu obține, drept pedeapsă, nici unul.) Omul la beție Își dă arama pe față. Starea de beție tulbură În așa măsură mințile celui În cauză, Încât acesta nu-și mai poate controla ambițiile ascunse, resentimentele față de alții sau moravurile: „Vinul nu păstrează secretele și nici un respectă promisiunile”; „Cel cuprins de băutură nu știe ce-i iese din gură”; „Fie omul cât de bun, vinul Îl face nebun”; „Bețivul se Învață cu beția, și tâlharul cu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
rost, de isprăvile și Întâmplările tale; căci plăcerea pe care o ai tu de a povesti nu o au și cei dimprejur de a te asculta.” (Epictet) Câinele care latră nu mușcă. (Atât timp cât ești dispus să vorbești despre nemulțumirile sau resentimentele tale Înseamnă că nu ai de gând să te răzbuni pe cineva.) Vorba deschide vorbă. (Explicația este dată de faptul că fiecare dintre noi acordă cuvintelor receptate, pe lângă Înțelesul care le-a consacrat, și un sens personal, care corespunde dispozițiilor
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
propria prostie s-a răzbunat pe el Însuși. Μ Este oare Întâmplător faptul că simțurile unora s-au specializat În observarea mai ales a aspectelor urâte ale existenței? Nu este, desigur, robie mai puternică decât o gândire Înlănțuită În propriile resentimente sau prejudecăți. Μ Este mai ușor să recurgi În relațiile cu oamenii la autoritarism, decât la măsură: bunul-simț provine, de fapt, dintr-un accentuat simț al măsurii pe care-l are persoana În cauză. Μ Poetul, ca și filosoful, spiritualizează
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ale morții. Μ Pentru adolescent totul este foarte important: o dovedește strălucirea din ochii săi. Μ Îndrăgostitul Împrumută, fără să-și dea seama, ochii iubitei (privește prin ochii acesteia). Μ „Datoria nu poate crea decât o etică negativă: aceea a resentimentului.” (Max Scheler) Aprecierea filosofului german este relativă, ea aplicându-se doar la acea „datorie” prost Înțeleasă de către cineva sau care a devenit Înrobitoare pentru o anumită persoană. Astfel, În raport cu ultimul aspect menționat, un copil care a fost permanent oprimat În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
menționat, un copil care a fost permanent oprimat În familie, care a trebuit să Îndure numeroase ofense sau privațiuni din partea părinților, În numele unei supuneri firești pe care aceștia considerau că odraslele lor le-o datorează, va dezvolta de la Început puternice resentimente față de părinți, pentru a sfârși prin a se răzbuna, așteptând un moment favorabil de revoltă. Același lucru se Întâmplă și atunci când cineva dă un Înțeles greșit termenului „datorie”, considerând, de exemplu, că orice restricție impusă din exterior este un atentat
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Însă „datoria” este Înțeleasă ca un compromis necesar pe care omul civilizat trebuie să-l facă Între respectul față de norma morală și nevoia de a-și apăra inițiativele și convingerile proprii, atunci „datoria” nu mai reprezintă neapărat o sursă a resentimentului sau a revoltei. Μ Hazul ar trebui doar să pigmenteze o conversație, ca rezultat al spiritului pus de interlocutori În conversație, și nu să reprezinte Însuși scopul acesteia. Când hazul se caută pe el Însuși, Își pierde din naturalețe, devenind
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îl face. Așa și cel aflat În cele mai Înalte demnități publice. Μ Oamenii invidioși sau răi sunt cel mai mult rămași În urmă pe scara evoluției spirituale, deoarece toată energia lor psihică și nervoasă este Întrebuințată În cultivarea de resentimente și ostilități. Dimpotrivă, transpunerea empatică, generatoare de simpatie umană, este condiția fundamentală a luptei cu tendințele de risipire energetică ale unui eu hipertrofiat, atras doar de fapte urâte, de fapte josnice, imorale. Μ Orice climat familial Își are rezervat un
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și în același timp rafinat, lucid în proiectul operelor sale, dar febril în furia creativă, de nestăpânit, deseori descumpănitor; este altfel decât ceilalți în judecățile sale mușcătoare și neașteptate, dar și în pozițiile sale publice dintre cele mai riscante, în resentimentele și în obtuzitatea ce continuă săl însoțească și să-l chinuiască toată viața; după cum e absolut în iubiri și în atașamentele sale generoase care nu reușesc aproape niciodată să-l însenineze, iar în final chiar îl rănesc. Pasolini este altfel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
caz foarte dificil. Unii erau prea vehemenți, alții repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Mulți dintre cei tineri Își căutau un rost, căutau să-și cîștige existența altfel decît pritocind la infinit niște resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale. Cum era structurată politic, profesional emigrația? Erau și membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori... Da, da... mai erau Încă prezenți pe scena emigrației române oameni politici de suprafață. Generalul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai tîrziu. Superioritatea tradițională deținută de germani În domeniul agriculturii și comerțului, tratamentul preferențial de care au beneficiat etnicii germani ca urmare a alianței României cu naziștii și cedarea Transilvaniei către Ungaria În 1940 de către naziști cu siguranță au produs resentimente față de germani. Cu toate acestea, nu există date exacte care să certifice numărul românilor care au fost implicați activ În deportarea vecinilor lor germani. 4. „Și ne-a băgat cu bărbați, cu fete... nu conta că ești fată sau ești
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ascunse de antipatie, mai ales În Ardeal, unde În multe cercuri acționa În stare latentă o puternică ură Împotriva ortodoxiei. Și tata era exponentul ei cel mai remarcabil [...]. Din păcate, la cîțiva, foarte puțini, e drept, dintre români au funcționat resentimente anacronice de intoleranță, de ură chiar, pornite dintr-un fanatism care nu-și are locul Într-o societate civilizată și care s-au manifestat prin numeroase lovituri sub centură, Încasate nu numai de tata, dar și de noi. Oficial era
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Cel de-al nouălea capitol este dedicat „Gulagului românesc”. Este o realitate că mulți dintre membrii PCdR făcuseră ani Îndelungați de Închisoare Înainte de 1944, din cauza acțiunilor subversive și apartenenței la serviciile secrete sovietice. O dată ajunși la putere, și-au dovedit resentimentul. La Începuturile regimului comunist „vinovăția” victimelor era prestabilită. Dreptul penal În vigoare În România veche a fost abandonat, adoptîndu-se În schimb cel sovietic, În care autoacuzarea juca un rol foarte important. Apărarea putea solicita, practic, doar clemență. Sistemul concentraționar românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu seninătate, iar pe alocuri răzbătînd un umor fin. Ele sînt captivante, minuțioase și de multe ori șocante, conțin detalii colorate și picante, Însă, cu riscul de a mă repeta, prin ele se propune o evaluare echilibrată, realistă, nepervertită de resentimente, o judecată care refuză atît entuziasmul, cît și furia. Marius Oprea se dovedește un investigator neobosit, care controlează Îndeaproape cîmpul de fapte, un specialist care corectează greșelile strecurate În alte cărți (pp. 185, 269, 280 etc.). Sintetizînd conținutul acestui volum
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
comunitate, ci că era acel tip de comunitate de care burghezia se teme, În care poliția nu poate pătrunde, pe care guvernul nu o poate controla și În care inițiativa este de partea claselor populare pătimașe, nestăpânite și pline de resentimente politice”. Dacă, după cum susțin mulți, Comuna din Paris din 1871 a fost Într-o oarecare măsură o Încercare a celor exilați la periferie de către Haussmann de a recuceri orașul („la reconquête de la Ville par la Ville”), atunci originea geografică a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
practici foarte stricte. Strămutarea și mecanizarea făceau parte integrantă din multe din aceste proiecte. Marea lor majoritate nu au fost nici populare, nici reușite. De fapt, una din explicațiile standard pentru succesele Înregistrate de UNAT În zonele rurale este tocmai resentimentul popular foarte răspândit Împotriva politicii agricole coloniale și mai ales a măsurilor de conservare forțată și a regulamentelor privind sacrificarea și deparazitarea vitelor. Cea mai complexă analiză a logicii ce stătea la baza acestor proiecte de „colonialism al bunăstării” este
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ra. Egalitatea poate atunci fi privit) că o condiție moral dezirabil). Fiecare dintre statele aflate în interiorul ariei balanței va dispune de cel putin o modest) capacitate de a-și menține propria integritate. Pe deasupra, inegalitatea încalc) simțul drept)ții, ducând la resentimente naționale care, sub numeroase aspecte, sunt incomode. Pe baza unor astfel de argumente, ar putea fi preferate sistemele cu numere mari de puteri principale. Cu toate acestea, inegalitatea este inerent) sistemului de state; ea nu poate fi înl)turat). La
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
dovedit eficientă nici măcar pe linia apărării unor interese elementare ale țăranilor. Comunitățile sătești nu erau egal legate din punct de vedere social, pentru că distincția dintre țăranul bogat și plin de succes și țăranul pauper era destul de clară spre a crea resentimente și invidie. Totdeauna nemulțumirile individuale ale muncitorilor agricoli au fost locale și specifice, astfel că inamicii lor, proprietarii de pământ fără scrupule, le-au putut lesne neglija, cu sprijinul binevoitor al birocrației. Din aceste motive, țăranii au căzut pradă ușoară
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
conducătorul partidului și suveran au rămas constant încordate. Ambasadorul Marii Britanii la București, Sir Reginald Hoare, scria în acest sens, în vara lui 1936, că „Maniu, șeful P.N.Ț., are prejudicii violente contra regelui“36. Pe de altă parte, în afara vechilor resentimente, Carol al II-lea se temea, în mod nejustificat, de orientarea spre stânga a partidului și, din această cauză, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-l discredita. Astfel, deși regele nu a sprijinit de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
păcii despre o „conspirație“ româno-italiană „în ideea de a plasa un conducător-marionetă pe un tron maghiar restaurat“4. Iar istoricul britanic Robert Seton-Watson era de părere că liderul liberal Ionel Brătianu, chiar „în momentul în care provoca cele mai mari resentimente la maghiarii din toate clasele, se complăcea în a-și înfățișa o alianță ungaro-română, pe care ar cimenta-o unirea celor două coroane“5. Și unii dintre istoricii maghiari au scris despre proiectele de uniune româno-maghiară, fără însă a putea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acceptase armistițiul cerut de către aceasta. Imediat au început să apară acuzații la adresa României: aceasta „stabilise un guvern reacționar care era contrar politicii Aliate“27. Reprezentanții Aliați aflați în capitala Ungariei certificau implicarea românească în schimbarea guvernului maghiar 28. La Paris, resentimentele împotriva României atinseseră o • 1918 la români. Documentele Unirii, Unirea Transilvaniei cu România, 1 decembrie 1918, vol. VII, București, 1989, p. 361; Gheorghe Iancu, Contribuția Consiliului Dirigent la consolidarea statului național unitar român (1918-1920), Cluj-Napoca, 1985, p. 25, 107, 110
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
britanici de la fața locului. Era foarte clar că nici un politician maghiar nu ar fi îndrăznit să acționeze fără a fi discutat mai întâi cu emisarii Aliați 31. Telegramele trimise de la Budapesta de diverși ofițeri Aliați nu indicau, inițial, nici un fel resentimente față de schimbarea politică din Ungaria. Abia când cei de la Paris au dat tonul aruncării responsabilității asupra românilor, s-a schimbat - și nu în întregime - atitudinea reprezentanților Aliați de Budapesta față de tandemul JosephFriedrich. N-au fost luate în considerare nici măcar dezmințirile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
uniuni vamale româno-maghiare; în cele din urmă, realizarea „uniunii celor două Coroane“ în persoana lui Carol al II-lea129. Politicianul maghiar intuia faptul că o soluție germană dată diferendului româno-ungar în privința Transilvaniei „nu poate fi decât o soluție provizorie, creând adânci resentimente între România și Ungaria și care ar trebui corectate cât mai repede tot prin această politică de apropiere și unire între cele două țări“. Eckhardt considera că însuși Horthy ar putea susține un asemenea plan130. Însă, așa cum bine se știe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui îl desemna ca principiu dominator și negativ al Pământului. În burghez se ura individualismul, în evreu universalismul. Oricât de mult te revolta burghezul egoist trebuia să îți faci puțin timp și pentru evreu. Toate acestea denotau cultură, mentalitate, obișnuință, resentiment. Nu putem ști ce cotă-parte din fiecare își însușise Marx. Poate că, neiertând capitalismul, nu făcea decât să deplângă nenorocul lui, succesul altora. Autorenegându-se atât în plan familial cât și în cel comunitar, recrea, în regie proprie, mitul evreului rătăcitor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nutrit din ideea că orice radicalizare a discursului său poate antrena intervenția devastatoare sovietică. Propensiunea către abordarea registrului problematic major al societății românești a fost blocată în aceste condiții, generând inevitabila mediocritate. Astfel, naționalismul nu a dobândit o dimensiune antimarxistă, resentimentele față de sovietici s-au exprimat în același registru minor și provincial, fără a provoca o revoltă antisovietică, în vreme ce frica paralizantă pentru soarta națiunii a blocat căutarea alternativelor politice în interior. Frica s-a întins o dată cu teroarea, anihilând atât gândirea alternativă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]