1,862 matches
-
mai frumos bărbat din lume și taică-su l-a Împușcat ca pe-un câine. — Erați În est când l-ai cunoscut? — Nu, Îl știam dinainte. A fost singurul bărbat pe care l-am iubit. Toți aveam o atitudine foarte respectuoasă față de blonda oxigenată, care zicea toate lucrurile astea pe o voce Înaltă, dramatică, dar Alice Începu să se cutremure din nou. Simțeam asta pentru că stăteam lângă ea. Ar fi trebuit să te căsătorești cu el, spuse bucătarul. — Nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pozitivă față de tot, fie că era vorba de foști profesori, prietene sau angajatori. Nu era cinic față de aceia dintre noi care erau bogați și nici nu ne invidia sau profita prea mult de noi. Își păstra o atitudine plăcută și respectuoasă față de toată lumea, până și față de polițista care-l amenda pentru că parcase ilegal mașina de Împrumut. De altfel, Își plătea Întotdeauna amenzile. Aș spune că avea una dintre cele mai mari calități pe care le poate avea un om, după părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să aleagă. Și fabricantul de țigări de foi spuse că americanii fuseseră la el. Știa că erau americani pentru că nici unul nu fuma și admirau mai mult cutiile lăcuite decât cele zece țigări de foi pe care le conțineau. Le priviseră respectuoși pe fetele lui fabricând țigările. Polițiștii se opriră o clipă ca s-o admire În special pe una dintre fetele cu pricina, o fată frumoasă, cu o expresie dulce și ochi mari de pisică. Luă o frunză plată, În formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
erau serioase și atente, iar când Moff și Wyatt se lăsară pe vine, țipară ascuțit și o luară la goană. Salut! strigă Wyatt după ei. Cum vă cheamă? Fetițe În rochii albe din pânză de sac stăteau la o distanță respectuoasă, evitându-le privirea. Când bărbatul alb nu se uita, ele avansau Încet-Încet, zâmbind timid. Unul dintre băieți alergă până la Moff, cel mai Înalt dintre străini, și În limbajul universal al jocului de-a provocarea, Îl lovi pe Moff peste gambă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pălăria, întinde buchetul de flori și intonează răspicat, accentuând fiecare cuvânt, cu o voce sigură și ușor teatrală, un text de genul: Sărut-mânușițele, stimată domnișoară S! Permiteți-mi să vă ofer acest modest buchet de roze din partea domnului B, împreună cu respectuoase omagii și calde urări de sănătate și fericire cu minunatul prilej al logodnei domniei voastre. Rostește aceste cuvinte atât de înflăcărat, atât de convins și cu atâta emoție în glas, încât ai putea crede că el este domnul B, cel
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
comisionar, încercă Filip să-și scuze parcă gestul atât de intim de a fi oferit flori unei femei străine. Pe domnul D l-am cunoscut azi-dimineață, la florărie. Era foarte agitat. Mi-a repetat de câteva ori să fiu foarte respectuos cu dumneavoastră, ceea ce vă închipuiți că nu era cazul. Nu părea a fi în apele lui. îi cunoașteți adresa? Nu. Dar știu unde-l pot găsi... Nu-mi spune, îl întrerupse repezit femeia. Aș fi tentată să-l caut și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-i spunea foarte serios un text de tipul: Fiica mea mi-a cumpărat o gorilă, și îl indica pe Filip cu un gest al mâinii, care știe să îngrijească morminte, știe să scrie și să citească, să vorbească frumos și respectuos, știe o mulțime de proverbe, sentențe înțelepte și citate din marii filozofi în original. Nu știe să judece; ăsta e singurul lucru care ne deosebește, dar e foarte nostim. îmi ține companie și mă supraveghează când mă joc pe chei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sat și mergeam așa, privind în gol, foarte preocupat de noua postură în care trebuia să intru în cel mult o jumătate de oră. Am tresărit vizibil surprins, când m-am trezit salutat cuviincios de câțiva săteni care-și ridicau respectuos căciulile, privindu-mă cu vizibilă curiozitate. Ba chiar când unul mi-a spus „Să trăiți dom’ profesor!”, cu toate că eram fecior de țărani și binecrescut de felul meu, am simțit că parcă mă umflu așa, deodată, depărtându-mi ușor mâinile pe lângă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
s-astupe gaura din cap, de care e conștient, pentru că nu e așa de mare încât să-l fi lăsat inconștient. S-a dus chiar și la câțiva doctori și pe mulți i-a minunat cu întrebarea lui; după ce intra respectuos în cabinet, cu mâinile frământând de zor ceva în față, că auzise el că nu e bine să mergi la doctor așa chiar cu mâna goală, văzându-l așa de încurcat, îl întrebau: - Ce ai dumneata? Ia să vedem! - De
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
seama ... Mai discutați cu fata între timp ... După mai bine de trei sferturi de oră a revenit și m-a condus în sala unde trebuia să-mi susțin conferința, în care mai erau vreo trei băbuțe care s-au ridicat respectuoase la apariția noastră. După ce directorul mi-a arătat biroul la care trebuia să mă așez, s-a scuzat că va mai lipsi câteva momente „că se pare că cei însărcinați cu mobilizarea, nu au indicat corect locul de întâlnire”. S-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
perle, care alergau să-l primească bucuroase pe marele rege ori de câte ori se întorcea de la o incursiune glorioasă, însoțit de zeci de servitori ce purtau daruri noi pentru fiecare din ele; toate, însă, erau gata să se dea la o parte respectuoase la apariția nobilei figuri a Herecăi, prima sa soție, căreia îi revenea conducerea casei. Atila nu era un bărbat infatuat, dar îi plăcea ca persoanele pe care le iubea să trăiască în bunăstare, ca să nu spunem în opulență. Moderat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se îndreptă, șchiopătând, pe cărarea pietruită flancată de șiruri de mirt, ce ducea la zidul înconjurător, unde se deschidea o poartă secundară - ieșea pe acolo pentru a nu atrage prea mult atenția. Cele două femei îl însoțiră și își luară respectuos rămas bun de la el. încă stăteau acolo, salutându-l, când sosi bătrânul intendent. Născut sclav, descendent din generații întregi de sclavi și, deci, în imposibilitate de a-și regăsi rădăcinile, Clemantius fusese eliberat chiar de domina, pe atunci în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei care circulau printre cei câțiva locuitori ai satului. Chiar în momentul acela, în vreme ce se apropia de ea cu pasul măsurat și modest al oricărui majordom, pe chipul său cu contururi aspre nu se citea nimic altceva decât o deferență respectuoasă. Hippolita încă avea privirea ațintită pe silueta lungă a lui Cetegus, ce se depărta, sprijinindu-se de servitorul său. — Ce e, Clemantius? îl întrebă. Bărbatul își drese glasul. — Invitații au sosit, anunță. Ilustrul Flavius Cilonus e la intrarea principală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în colț pe soldatul care-l păzea pe prizonier și voia să-i vorbească. Pentru a putea ajunge până la cei doi, trebui să străpungă mulțimea de refugiați și nu-i scăpă faptul că unii dintre ei, pierduți, deși o salutau respectuos, tăceau la trecerea ei, aruncând priviri nesigure către diacon, și se dădeau înapoi mai mult decât era nevoie, vrând parcă să evite, în superstiția lor, să se contamineze printr-un contact fizic prea îndelungat cu ea. Simțea limpede - și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
continuând fără grijă să-și facă treaba, ea îi transmitea mesaje de la tatăl său, începând întotdeauna cu aceeași formulă: „Nobilul Uldin zice că...“ sau: „Tatăl tău, nobilul Uldin, mi-a spus că...“; totdeauna așa, totdeauna pe același ton sentențios și respectuos. Tatăl său, în schimb, nu apărea niciodată în zilele acelea, însă era ca și cum ar fi fost acolo de față: îi simțea prezența în armele atârnate de stâlpii de susținere, șeile și harnașamentele numeroșilor săi cai, porțelanurile și uneltele prețioase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acvilă, încuviință grav: — Dușmanul era foarte numeros și hotărât. Dacă nu ai fi fost tu, azi am fi fost copleșiți. Nu voi uita ajutorul pe care ni l-ai dat. Acea recunoaștere regească îl obligă pe Balamber să se retragă respectuos. — Am făcut tot ce am putut cu forțele de care dispuneam. — Războinicii tăi s-au luptat ca niște tigri. Păcat că e prea târziu să-l urmărim pe dușman. La cuvintele acelea, Ardarich și Onegesius schimbară o privire perplexă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pălăria, întinde buchetul de flori și intonează răspicat, accentuând fiecare cuvânt, cu o voce sigură și ușor teatrală, un text de genul: Sărut-mânușițele, stimată domnișoară S! Permiteți-mi să vă ofer acest modest buchet de roze din partea domnului B, împreună cu respectuoase omagii și calde urări de sănătate și fericire cu minunatul prilej al logodnei domniei voastre. Rostește aceste cuvinte atât de înflăcărat, atât de convins și cu atâta emoție în glas, încât ai putea crede că el este domnul B, cel
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
comisionar, încercă Filip să-și scuze parcă gestul atât de intim de a fi oferit flori unei femei străine. Pe domnul D l-am cunoscut azi-dimineață, la florărie. Era foarte agitat. Mi-a repetat de câteva ori să fiu foarte respectuos cu dumneavoastră, ceea ce vă închipuiți că nu era cazul. Nu părea a fi în apele lui. îi cunoașteți adresa? Nu. Dar știu unde-l pot găsi... Nu-mi spune, îl întrerupse repezit femeia. Aș fi tentată să-l caut și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-i spunea foarte serios un text de tipul: Fiica mea mi-a cumpărat o gorilă, și îl indica pe Filip cu un gest al mâinii, care știe să îngrijească morminte, știe să scrie și să citească, să vorbească frumos și respectuos, știe o mulțime de proverbe, sentențe înțelepte și citate din marii filozofi în original. Nu știe să judece; ăsta e singurul lucru care ne deosebește, dar e foarte nostim. îmi ține companie și mă supraveghează când mă joc pe chei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lupii în brațe... Știi dumneata ce ai de făcut. Mătușa a vrut să-l poftească în casă, să-l mai calmeze cu o țuică de prună, dar Badea Vasile n-avea putere să mă mai vadă, așa că a plecat, salutând respectuos și luând-o la goană, după ce ușa se închise în urma lui. De ce spusese că iar am umblat cu lupii? Mi se păruse, sau mai făcusem prostii de care nu luasem seama?... Haide să mergem, îmi spuse Marius! Nu te mai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mâna mamei mele spuse scurt: Așa mamă, așa fiu. Doamnă, țin să vă mulțumesc pentru modul în care ați pus-o la punct pe femeia aia impertinentă și să știți că mi-ați câștigat admirația. Tinere, mi se adresă el respectuos, îți sunt dator cu o bere. Dacă mama dumitale este de acord, vă invit în oraș să luăm masa împreună și să ne cunoaștem mai bine. Mama își trăise toată viața alături de un om foarte gelos așa că evita din instinct
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
foarte gelos așa că evita din instinct să se afișeze cu alți bărbați în lume. Avem rude aici și vom merge la ele să petrecem restul orelor care ne-au mai rămas ca să fim împreună. Atunci polițistul bătu în retragere, salută respectuos înclinându-și capul apoi se retrase pe o bancă alături de Erjika. Cu două bănci mai în colo, Creața plângea în hohote făcându-și și părinții să lăcrimeze, în timp ce Petruș încasa alte perechi de palme fără să se clintească. Ce ai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ei. Și mă rog pentru o minune. Ieri am fost la două cursuri, unul la undergraduates și altul la graduates. Toate lumile seamănă. Ce am văzut diferit este că discuțiile de la graduates sunt infinit mai civilizate și mai calme, mai respectuoase. Iar la undergraduates, asistenta era și ea, făcea comentarii la lucrările studenților, avea și spațial un loc al ei. Ei nu o duc pe roze cu atragerea studenților, mai ales la teorie politică. E drept însă că fiecare student aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au și ei o sărbătoare: Kwanzaa. Dacă trimiți pe e-mail o felicitare, trebuie să ai grijă să fie Happy Holliday, nu Merry Christmas, ca să nu o dai în bară față de colegii cu alte credințe. Și cred că este normal și respectuos, dar trebuie să te obișnuiești puțin. Noi suntem așa de nesimțiți, încât facem un caz teribil din Paștele ortodox, tratând foarte la etc. pe cel catolic și protestant, aproape nici nu pomenim de sărbători evreiești sau musulmane. Ieri, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aflat lângă cele două femei, care dormitase până atunci, își cercetă ceasul pe care-l scoase dintr-un buzunar mic de la pantalon și-l întrebă cât mai e până la stație. - Un sfert de oră, îi răspunse acesta, apoi plecă salutând respectuos pe toți din compartiment. Conversația cu femeia de alături rămase întreruptă, iar substanța ei, care ar fi putut să se încropească, se volatiliză la ultimele vorbe ale conductorului de tren ce ne distraseră atenția; cele două doamne își consultară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]