1,532 matches
-
din Legătura roșie, se încheagă, în orizontul rustic, o lume fantasmatică, aproape aproape ca de umbră, bântuită de un blestem al pământului de care, cu sau fără voie, oamenii se înstrăinaseră. Timpul, supus unei noime străvechi, ființele împietrite în nenoroc, retezate de un trai „apăsat și fără zâmbet”, cu văzul imobil și neputincios, „fără pleoapă”, sunt contemplate și nu evocate de autorul-narator, care știe să se folosească și de câteva tehnici expresioniste. Textul, cu o frazare sincopată, răsucită, se concentrează asupra
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
rău te-a scărmănat cutare?(...) Nu sta cu fruntea abătută. Știu, calde critici juste, deci Și-acelea mult mai mult ajută... Nu-s juste criticile reci. Tu-mi spui că unora, săracii, Li-i vorba rece ca securea. Așa vor, retezând copacii, Să vadă în sfârșit pădurea?(...) Sunt grădinari și n-au căldură. Suni mâini și nu le simți frățește Flori de hârtie ochii fură Iar floarea ce-ar da rod, tânjește... Idee și talent și muncă Pe-oricine trebuie să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
citi cu folos o categorie socio-psihologică. Sophie este rafinamentul senzual provocator, hedonismul închis bovaric („Viața nu ne este dată ca să ne fie chin - reflectează ea - ci bucurie, și, dacă vreau, nimic din supărările ei n-au să mă atingă”) și retezat de spectrul războiului („Să te simți atât de tânără și atât de dornică de a trăi, și totul împrejur să-ți stea împotrivă! Să n-ai ca viitor și perspectivă decât îngrijirea unui bolnav capricios și excesiv, a unei surori
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
spirală, am nimerit în plină tragere. Erau ultimii combatanți ai vechiului regim. Crezuseră că era vorba despre un atac ce venea de la etajele superioare. Am făcut cale-ntoarsă pe scara care răsuna încă de împușcături, m-am trezit cu o sprânceană retezată de un glonte care a ricoșat, tu te-ai întors în fugă, mi-ai văzut fruntea plină de sânge, am avut vreme să-ți prind privirea, să te liniștesc cu o clipire din ochi. Gloanțele trase asupra noastră au trezit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pentru că discuția lor era înfocată. Tanti credea că ele așa dialoghează, ciripind una la alta. Stând puțin aplecată asupra tufei și culegând zmeură, bob cu bob, se pomeni că una dintre păsări zbură spre ea, într-un viraj ascuțit și „retezându-i părul de pe cap’’. S-a mirat pe moment, dar era convinsă că pasărea a greșit drumul sau nivelul de înălțime, coborând mai jos în aer, decât vroia. Neluând în seamă „incidentul”, Tanti Ana culegea zmeura mai departe. Pasărea gălăgioasă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
prezinți la corpul B mâine dimineață la ora șapte fix. Ești liber. Asta Îi spusese comandantul. Doar atât. Și nu fusese chiar o surpriză. Pe măsură ce se apropia momentul invaziei, apăruse un iureș brusc de accidentări În rândul telegrafiștilor. Telegrafiștii Își retezaseră degetele făcând de serviciu la bucătărie. Telegrafiștii se Împușcaseră În picioare În timp ce-și curățau puștile. În instrucția de noapte telegrafiștii se aruncau lasciv pe stânci. Treizeci și opt de secunde - atâta era speranța de viață a unui telegrafist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clopotnița Bisericii Africane Episcopale, așa de multe gloanțe Încât Încețoșează aerul ca ploaia, făcând singurul felinar rămas În funcțiune să pară că e gata să se stingă. Gloanțele izbeau blindajul tancului și ricoșau din cărămidă și tatuau mașinile parcate. Gloanțele retezară cu totul picioarele unei cutii a Serviciului Poștal al Statelor Unite și o făcură să se prăvălească Într-o parte, ca un bețiv. Gloanțele pulverizară geamul cabinetului veterinar și trecură mai departe prin pereți, până la cuștile animalelor din spate. Ciobănescul german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
junghiul din capul primului TEG. Cea stângă se duse după Eterna. Ajungând în partea cealaltă, îl lovi din întoarcere pe cel din spate cu un picior în piept, trimițându-l la pământ. Învârtindu-se, scoase lama însângerată din teacă și reteză gâtul celui din dreapta dându-i sabiei ceea ce dorea. Continuând, implantă junghiul în gâtul celui de-al patrulea și îl lăsă acolo, părăsindu-l pe TEG să se uite cu groază cu coada ochiului la ce era înfipt în el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din cauza lui Govar avea acum problema asta și că mai mult ca sigur mai erau și alte grupări de Gardieni și soldați care cercetau măruntaiele pământului. Tăie puternic în stânga și îl lăsă fără un membru pe căpitan, apoi păși și reteză în dreapta o bucată de cap. Îl văzu pe trădător cum caută pe la cadavre ceva. Mai reteză un corp. Govar găsi ce vroia: bucata rece de metal de la patul unui revolver! Un alt suflet se despărți de domiciliul său temporar. Luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alte grupări de Gardieni și soldați care cercetau măruntaiele pământului. Tăie puternic în stânga și îl lăsă fără un membru pe căpitan, apoi păși și reteză în dreapta o bucată de cap. Îl văzu pe trădător cum caută pe la cadavre ceva. Mai reteză un corp. Govar găsi ce vroia: bucata rece de metal de la patul unui revolver! Un alt suflet se despărți de domiciliul său temporar. Luă în cătare moartea gri care se apropia de el și trase. În spatele său, la vreo cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sunt și alte nevoi financiare... — Care? se interesează furios împăratul. Ianuarius consultă tăblițele. — Sume incredibil de mari se duc pe aprovizionarea cu grâu și apă a Cetății, pentru menținerea ordinii publice, ridicarea și repararea construcțiilor... Cu o strâmbătură, Augustus îi retează vorba: Banii alocați acestor măsuri publice îmi aparțin și fac ce vreau cu ei! Secretarul mârâie nemulțumit. — ...Așa că nu le mai socoti la buget. — Ce fac cu celelalte...? oftează secretarul imperial. Împăratul face ochii mari: — Alte cheltuieli...? De unde le tot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unui stat imperial... Între timp, s-au apropiat de capătul peristilului. La dreapta, lângă un mic altar amenajat într-o nișă la exteriorul casei s-a adunat deja întreaga familie. Ca să nu fie auzit, tânărul coboară glasul: — De când ne-a retezat drepturile politice, ne face cadou sarcini administrative... Antonia nu comentează. Își continuă tăcută drumul. Germa nicus fierbe însă. Bombăne înfundat: — Refuz să particip la o astfel de carieră civilă. Mai bine sol dat pe câmpul de luptă, decât sluga lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
belșug deasupra lor cu mola salsa. Flaminul lui Jupiter apucă și el un pumn din aceeași făină de alac, prăjită și măcinată de ves tale, și o împrăștie în jurul lui. Este rândul lui rex. Pune mâna pe un cuțit și retează câteva fire de păr dintre coarnele taurului și ale berbecului, pe care le aruncă imediat în foc. Din acest moment, animalele au devenit sacre. Se spune că acum apar în măruntaiele lor eventualele semne dacă Zeul respinge cumva sacrificiul, murmură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este. Japonia care se preface că te ascultă și îți dă dreptate, dar care în adâncul sufletului se gândește la cu totul altceva. Așa este. O șopârlă a cărei coadă crește în cele din urmă la loc, oricât i-ai reteza-o. Uneori, am urât insula asta cu chip de șopârlă, dar dincolo de ură, m-a cuprins o râvnă aprigă de-a o cuceri tocmai pentru că este așa cum este. Vreau să mă lupt cu Japonia, tocmai pentru că nu este o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zise unchiul său închizându-și ochii, poate pentru că se aștepta la acest lucru, n-a spus nimic nici despre vreo răsplată? — Acum nu poate face nimic. Mi-a spus să aștept un prilej mai bun. Samuraiul nu putea să-i reteze unchiului nădejdea vieții sale. Trebuia să-i spună că încă mai exista o umbră de speranță. Minciuna îl usturase pe limbă, dar rostise acele cuvinte cu un glas nepăsător. În astfel de momente îi prindea bine chipul acela pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
creațiile, care prin valoarea lor de întrebuințare contribuie la perfecționarea umanității. După deces, corpul fizic al creatorului trebuie integrat în circuitul natural al materiei. 3.2.4.1.3. INDUSTRIA MUZEELOR Industria muzeelor este o afacere foarte profitabilă. Mediocritatea își retează vârfurile contemporane, nu le suportă. În loc să-și cultive valorile contemporane, mediocritatea le retează, pentru a înlătura termenele de comparație, cu lipsa lor de creație de valoare. Mediocritatea canalizează (dirijează) atenția publicului în trecut, pentru a-i abate atenția de la evenimentele
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
corpul fizic al creatorului trebuie integrat în circuitul natural al materiei. 3.2.4.1.3. INDUSTRIA MUZEELOR Industria muzeelor este o afacere foarte profitabilă. Mediocritatea își retează vârfurile contemporane, nu le suportă. În loc să-și cultive valorile contemporane, mediocritatea le retează, pentru a înlătura termenele de comparație, cu lipsa lor de creație de valoare. Mediocritatea canalizează (dirijează) atenția publicului în trecut, pentru a-i abate atenția de la evenimentele prezentului. Ei îi laudă pe cei morți deja, pentru că aceștia nu mai prezintă
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
temeliei repetă actul cosmogonic: înfigînd țărușul în capul Șarpelui spre a-l "pironi", omul imită gestul primordial al lui Soma ori al lui Indra, care, spune Rig Veda, "a lovit Șarpele în adăpostul său" (VI, XVII, 9) și "i-a retezat capul" cu fulgerul (I, LII, 10). Am spus mai înainte că Șarpele este simbolul Haosului, al amorfului, a ceea ce nu s-a manifestat. Decapitarea lui echivalează cu un act de creație, cu trecerea de la virtual și amorf la formal. Am
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la adăpost animalele. Chiar, îi răspunse Khaba, scărpinându-și cicatricea lungă ce-i străbătea toată partea stângă a feței. îmi vine să-l ușurez de o pereche de porci, numai așa, în glumă. — Nu pentru asta suntem aici, i-o reteză Balamber, împungându-și calul cu călcâiele. Călărind la pas, se apropiară de casă, prin al cărei acoperiș de paie se strecura, răsucindu-se firav, fumul unei vetre. Când ajunseră la douăzeci de pași, figura masivă a unui bărbos în haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi dat-o și ție, l-aș fi jignit. Mestecând, Khaba interveni: — Are și animale frumoase. Le-am putea lua noi, nu? întinzând marcomanului burduful cu bere, dar continuând să vorbească în hună, Balamber își îndreptă umerii și i-o reteză: — Nu te teme, Utrigúr o să-ți dea ca răsplată mai mult decât o pereche de porci. Cum cei doi păreau a-și fi spus totul, Audbert i se adresă lui Balamber: Dacă vreți să treceți Rinul fără să fiți observați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din cizmă un cuțit lung, cu o singură și rapidă mișcare, străpunse gâtul bărbatului, care căzu în iarbă, zvârcolindu-se în chinurile morții. Cu un strigăt de triumf, Balamber se ridică atunci din șa și, culegând securea adversarului său, îi reteză capul dintr-o singură mișcare. Când ridică în aer macabrul trofeu și îl arătă bagauzilor ce mai rămăseseră, aceștia, plini de groază, le întoarseră spatele și se topiră în pădure. Ultimul abia avu timp să dispară după un brad: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bâigui. Gualfard păru jignit. — Bineînțeles că e Waldomar! Ce-ți închipuiai, hunule? Că-ți pun în brațe un mort oarecare? — Vrei să-l vezi mai bine? spuse Geremar și, imediat, luând o secure de la unul din oamenii săi, dădu să reteze capul cadavrului. Gualfard îl opri cu mâna: — Stai! îi porunci. Trebuie să pară o cursă întinsă de un grup de bagauzi, de tâlhari. Balamber îl fixa încruntat. Pe chipul său nu se citea nici cel mai mic semn de satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o pauză abia simțită, dar plină de înțeles, că ești cu o femeie și cu fiica ei. Poți să le ții cu tine. El vru să precizeze. Nu e femeia mea, iar fata aceea nu... — Nu mă interesează, i-o reteză ea. Fă cum vrei. Noapte bună. Sebastianus ar fi vrut să mai stea de vorbă, să-i mai pună și alte întrebări. Despre Balamber, de exemplu. Dar fu obligat să amâne pentru un alt moment. Ieșind de acolo, îl izbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așternutul făcut, faceți bine și vă culcați... V-am adus și o cană cu apă și v-am pus-o aici, pe scaun. În caz că vi se face sete, n-aveți decât să Întindeți mâna și veți da de ea“, Îi retezase vorba pe un ton destul de hotărât. „Și v-am mai pus tot acolo, adăugase ea, și o țâră de rachiu, asta dacă veți simți nevoia să vă dregeți... Răposatul Onisei așa obișnuia...“ „Eu nu sunt răposatul Onisei, să avem pardon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare lor, babulea Își reteză degetul mânjit de cerneală și-l aruncă În cuptor, punând-o și pe Fevronia să-și taie sfârcul și să-l arunce-n flăcări. „Acum, bodogăni ea, aș vrea să știu și eu cum vor dovedi tovarășii că am semnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]