1,603 matches
-
din fața canapelei era groasă de zece centimetri. Uneori, Ravelstein Își etala pe această măsuță câteva dintre posesiunile lui: stiloul Mont Blanc din aur masiv, ceasul de mână În valoare de 20.000 de dolari, cuțitașul de aur cu care Își reteza havanele obținute prin contrabandă din Cuba, cutia uriașă de țigări plină cu Marlboro, brichetele Dunhill, scrumierele pătrate din cristal greu, - mucurile lungi ale țigărilor din care pufăise nervos unul sau două fumuri și apoi le rupsese. Mormane de scrum. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mânui. Deasupra șemineului, Judith Încă mai ținea capul lui Holofern de păr. Gura lui era deschisă. Ochii ei Înălțați spre cer. Pictorul urmărise să te facă să vezi În Judith o simplă fiică a Sionului, o frumusețe castă, care tocmai retezase capul unui om. Oare ce gândea Ravelstein despre toate astea? În colțurile intime ale casei existau foarte puține indicii asupra preferințelor lui sexuale. Din nici un punct de vedere nu se ivea vreun motiv ca să‑l suspectezi de neregularități În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
unindu-se cu barba cea lungă. Asemenea tuturor longobarzilor, și-l răsese jur-împrejur până la ceafă, dar îl purta lung în creștetul capului, cu o cărare pe mijloc, căzându-i de-o parte și de alta a feței în două lațe retezate la nivelul bărbiei. Nu purta bogata tunică longobardă de in cu mâneci largi și cu ciucuri de diverse culori, strânsă în talie cu o centură, ci un veșmânt scurt și modest de cânepă. În picioare avea sandale deschise în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
neclintit Andras, cu mâinile încrucișate la piept. Privirea lui mă țintuia, având pe față o expresie ce continuu mă îngrozea din ce în ce mai tare. Un om cu desăvârșire lipsit de emoții. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost briciul care reteza barba blondă a lui Taso, în timp ce călăul îi ținea capul neclintit. Din pricina lacrimilor, n-am mai putut să văd nimic, sau poate că am leșinat. Nu-mi mai amintesc. Știu doar că m-am trezit pe când eram tras de subsuori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Când m-am prefăcut că-mi ridic tunica, a sărit pe mine. Durerea și mânia mi s-au transformat în putere. L-am trântit la pământ, dezarmându-l pe loc, după care l-am înjunghiat cu propria spadă. I-am retezat gâtul pe jumătate, ca să nu strige. L-am despuiat și am cărat armele pe crupa calului meu. După care i-am tăiat penisul și testiculele, agățând trofeul respectiv de oblâncul șeii. I-am întors calul în direcția de unde veniserăm, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și toate femeile și-au tăiat o șuviță de păr și au ars-o. Rachti a rostit rugăciunile către zei și a cântat cântecul morților ce vorbește despre trei femei numite Norme, care trăiesc între rădăcinile arborelui lumii și care retezaseră firul de aur în care se ținea viața lui Faroald. Îmi amintesc doar un vers, pe care l-a repetat de mai multe ori: „Normele au decretat: este un fir care nu se reînnoadă“. L-au spălat și l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trăgeau aveau vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu și erau în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, aveau una curbată ca o seceră, cu tăișul în afară: reteza alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase, cum se-ntâmpla cu scramasaxul. Începând cu scuturile rotunde de lemn îmbrăcat în piele și terminând cu coifurile cu creastă, de piele și de metal, care aveau în vârf smocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
câțiva oameni îmi stau la inimă și îmi sunt dragi. De aceea răspunde-mi fără ocolișuri la întrebare: ce vrei de fapt în schimbul secretului? Nisipul din clepsidra care măsoară timpul întâlnirilor noastre e pe sfârșite, va trebui s-o sparg retezându-ți gâtul. A desfăcut brațele precum cel care se resemnează. - Bine, Stiliano, n-ai decât. Ți-am spus și-ți repet, nu vreau decât ca băiatul să plece teafăr. Am încredere în cuvântul tău. Am căutat să câștig timp, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o anumită vulnerabilitate pe care Darcey era hotărâtă să nu o arate niciodată. Darcey știa, contemplându-și imaginea în oglinzile fumurii, că avea trăsături accentuate, ceea ce însemna cu siguranță că nu era frumoasă. Chiar în tinerețe, până să-și fi retezat buclele aurii, nu fusese cu adevărat frumoasă, doar o fetiță obișnuită, cu ochii albaștri scânteietori și un nas nițel cam prea mare pentru chipul său. Nu se schimbase de fapt foarte mult. Se mulțumea cu acest statut de femeie obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se petrecuse nimic, dar reușise cumva să alunece în paranoia din cauza faptului că nu îi oferise inelul de logodnă în seara aceea. Poate că până la urmă nu simțise că era cel mai bun moment. Poate că apariția lui Nieve îi retezase din avântul romantic. Sau poate, se gândi ea deodată cu tristețe, poate că inelul nici nu era pentru ea. Numai că asta nu prea era logic. Tipii cu inele de logodnă nu umblă așa pe toate drumurile fără să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sunt pictați pereții?! o biserică e-o biserică peste tot, pictura trebuie să reprezinte sfinți, eu așa cred, Daniel, se-ntoarce spre mine părintele Dumitru cu toată credința lui în pictura ce trebuie să reprezinte, Dar starețul Varava mi-a retezat-o scurt, nu-i chiar așa, eu nu pot sluji într-o biserică ce n-a fost pictată fără ajutorul lui Dumnezeu! Și aici n-am mai înțeles, Daniel, ce voia să spună, tu știi?! Daniel, sfâșiat între cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Înapoieze cu capul unui inamic. Într-o bătălie recentă, când un vasal al fratelui lui Nobunaga se răzvrătise, Inuchiyo luptase cu sete În avangarda armatei. Când un războinic dușman Îi trăsese o săgeată În ochiul drept, Inuchiyo sărise de pe cal, retezase capul luptătorului și i-l adusese lui Nobunaga. Totul fără a scoate săgeata. Era un om Îndrăzneț și frumos, deși avea acum ochiul drept Închis, ca o fantă Îngustă; dădea impresia că pe pielea lui deschisă și plăcută apăruse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se părea că vizita lui Inuchiyo era determinată de Îngrijorarea sinceră pentru Tokichiro. — Te-ai gândit la ceea ce crede Yamabuchi Ukon? Întrebă Inuchiyo. — Probabil că-mi poartă pică. Deci, știi ce gândește și ce face Ukon? — Da. — Așa? i-o reteză scurt Inuchiyo. Dacă Înțelegi asta, atunci sunt cu cugetul Împăcat. Tokichiro Îl privi atent. Apoi, Înclină capul Într-un mod care arăta consmițământul: — Mare figură ești, Inuchiyo. Când Îți pui mintea la ceva, nu te joci, nu? Nu, dumneata ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Oda. Am venit să-ți iau capul. Pregătește-te să mori! În timp ce-și striga numele, Jinnai lovi spre spatele lui Yoshimoto, iar ciocnirea dintre lance și armură le răsună În urechi. Fulgerător, Yoshimoto se răsuci, iar sabia sa reteză În două lancea. Jinnai sări Înapoi, cu un răcnet, ținând În mâini ce mai rămăsese din lance. Jinnai aruncă lemnul și urlă: — Lașule! Îi arăți spatele unui adversar care s-a prezentat? Scoțând sabia din teacă, Jinnai se repezi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sunt! Cu sabia pregătită, Yoshimoto Îl privi crunt pe Koheita. Lancea lui Koheita se repezi, lovindu-i flancul armurii. Însă platoșa era bine călită și rana superficială, făcându-l pe Yoshimoto să nu Își piardă speranța. — Mișelule! răcni Yoshimoto și reteză lancea. Koheita era Îndârjit. Aruncând ciotul, sări Înainte. Dar Yoshimoto se aruncă În genunchi și Îl lovi În picior cu sabia. Avea o lamă excelentă. Din gambiera de zale săriră scântei, iar rotula lui Koheita plesni ca o rodie, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
războiului nu visase să-l facă. Imagawa Yoshimoto Începuse marșul spre Kyoto În fruntea unei mari armate. Ambiția lui - aceea de a i se acorda o Împuternicire imperială, În virtutea căreia să-l controleze pe shogun și să conducă țara - fusese retezată În plin având, dar el nu era decât primul care Încercase. Toți ceilalți mari seniori din țară considerau că planurile lui Imagawa erau cele mai bune. Însă numai Nobunaga fusese atât de Îndrăzneț Încât să călătorească singur la Kyoto și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În jos. Coada suliței rămase dreaptă În apa care se Înroșea, ca un harpon Înfipt Într-o balenă. Cei doi asasini intrară, cu zgomot, În râu. Îl târâră pe Shikanosuke, rănit, de picioare, Îl țintuiră pe țărmul râului și-i retezară capul. Sângele Începu să curgă În pârâiașe peste pietrele de pe mal, În timp ce valurile râului Abe, rostogolindu-se Încoace și-ncolo, păreau aproape În flăcări. În același timp, din susul malului se auzeau strigăte și urlete: — Stăpâne! — Senior Shikanosuke! Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
era un om simplu, care nu făcea pe grozavul și care nu era viclean. Convingerea și sinceritatea lui Hanbei erau atât de diferite de stratagemele folosite, de obicei, În timpul negocierilor dintre clanurile de samurai, Încât frații Akashi se lăsară Înduplecați. Retezară legăturile cu clanul Ukita. Numai când fu cu misiunea Îndeplinită, Hanbei ceru, În sfârșit, o scurtă perioadă de odihnă. De astă dată, lăsă deoparte responsabilitățile militare și se duse la Kyoto să se Întremeze. La plecare, Hideyoshi vorbi cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu peste mult, Nobutada plecă spre Kyoto. Însoțit de Naoie, Hideyoshi intră apoi Într-o audiență la Nobutada. În sfârșit, prin intervenția acestuia din urmă, Nobunaga se Înduplecă. În aceeași zi, sigiliul purpuriu fu aplicat pe angajament, iar clanul Ukita reteză complet legăturile cu Mori și se alie cu Oda. Peste nici șapte zile, Însă, fie printr-o coincidență, fie din motive de operativitate militară, unul dintre generalii lui Nobunaga, Araki Murashige, Își trădă seniorul și trecu În tabăra inamică, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
bătrâna mea mătușă din Niwase e pe moarte, adăugă el, Împreunându-și, rugător, palmele. — Minți! strigă ofițerul. Oi fi ținând tu ochii Închiși, dar mă-ndoiesc că ai nevoie de ăsta! Îi smuls brusc bățul gros de bambus și-l reteză În două cu sabia. Din interior căzu o scrisoare rulată strâns. Ochii omului se Învăpăiară spre soldați ca două oglinzi. Căutând o ruptură În cercul de oameni, Încercă s-o ia la fugă. Dar, cu peste douăzeci de soldați În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
treisprezece oameni continuară să Înainteze, cu Mitsuhide În poziția a șasea din față. Dintr-o dată, calul lui Murakoshi se cabră. În aceeași clipă, sabia lui scoasă din teacă lovi În partea din stânga șeii. Se auzi un dangăt sonor, când sabia reteză vârful ascuțit al unei lănci de bambus. Mâinile care țineau lancea dispărură, imediat, În desișul de bambus, dar ceilalți văzuseră clar ce se Întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără Îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva În desișul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să se cațăre primii de dincolo de stânci. — Sunt Ando Hikobei! Pregătește-te! — Numele meu e Uemura Denemon! — Eu sunt Hachiya Shichibei din clanul Tokugawa! Fiecare Își anunța numele, În timp ce se Întreceau să ia capul lui Shonyu. A cui sabie Îl retezase? Mâinile lor Însângerate Îl Înhățară de moț, legănându-l fedeleș. — Am luat capul lui Ikeda Shonyu! țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să considere că retragerea a fost cea mai mare greșeală politică a lui Hrușciov. În septembrie 1958, după retragere, Hrușciov va recunoaște: "În România, chiar și printre oficialii Partidului Comunist, se dezvoltă o atitudine nesănătoasă, naționalistă și antisovietică, care trebuie retezată de la rădăcină. Mamaliznikii (mămăligarii, cum îi insulta Hrușciov pe românii din Basarabia și Ucraina, n.n.) nu sunt o națiune, ci o curvă." Contramăsuri: se închide granița cu Basarabia, orice contact dintre cele două maluri ale Prutului fiind catalogat drept "deviaționism
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
du-te în țări streine, dar cu turcii nu te apuca de luptă”), pedeapsa - mai întâi mazilirea (dorită de marele vizir Mehmed Sökölu123 obținută, mai ales, în urma insistentelor intervenții la înalta Poartă ale lui Alexandru al II-lea Mircea, care retezase și el destul capete, dar îl acuza pe Ion Vodă de cruzime, dorind să-l așeze pe tronul Moldovei pe fratele său, Petru Șchiopul), apoi bătălia pierdută cu turcii, cu lupte la Jiliștea, în țara Românească, la Brăila, Tighina, Cetatea Albă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al III-lea Radu, înainte de sfârșitul anului 1658, învinuindu-l de trădare. Și tot trădarea - pricinuitoare de mari tulburări și aducătoare de instabilitate - a fost cauza pentru care Voievodul Constantin Brâncoveanu a poruncit - vedem și noi cum - să i se reteze capul (destinat unei expuneri infamante) agăi Constantin Bălăceanu (ginere al lui Șerban Vodă Cantacuzino, care o ținea pe Maria), cel omorât în bătălia de la Zărnești (în urma căreia generalul Donat Heissler a căzut prizonier). Nenumitele Pentru situațiile în care actele păstrate
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]