5,533 matches
-
comunicare fiindcă poporul român s-a născut nu doar poet, ci chiar, mai nou, și artist. Altfel spus, răspunde și lucrează după inspirație și după chef, și nu organizat, metodic, disciplinat. Așa cum a sperat, cîndva, Carol I, de pildă. În privința retoricii ca artă a vorbirii, a persuasiunii politice, există capcane în toate tipurile de societăți umane. În miezul dialogului "Gorgias", se precizează că retorica este și arta de a convinge mulțimea, pe neștiutori, astfel încît un retor talentat să aibă mereu
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
și după chef, și nu organizat, metodic, disciplinat. Așa cum a sperat, cîndva, Carol I, de pildă. În privința retoricii ca artă a vorbirii, a persuasiunii politice, există capcane în toate tipurile de societăți umane. În miezul dialogului "Gorgias", se precizează că retorica este și arta de a convinge mulțimea, pe neștiutori, astfel încît un retor talentat să aibă mereu control asupra spuselor sale, cuvintele sînt prețioase, pot construi sau, dimpotrivă, pot dărîma lumi, pot manipula cu mare ușurință. Ceea ce am simțit mereu
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
încît un retor talentat să aibă mereu control asupra spuselor sale, cuvintele sînt prețioase, pot construi sau, dimpotrivă, pot dărîma lumi, pot manipula cu mare ușurință. Ceea ce am simțit mereu. Un retor trebuie să deosebească totodată binele de rău. Astfel, retorica bună conduce, inevitabil, la cunoașterea profundă a omului. A structurii sale. În plus, oratoria bună nu admite stereotipii. Fapt de care este suprasaturată limba actuală, agresată și umilită. Toate acestea conduc subtil la ceea ce putem numi deja falsul existențial. Una
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
păreri personale emise de către persoane inexistente în esență. Iar semnele sigure ale acestei inexistențe sînt verbiajul, delirul ideatic, agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemnea banalități, ci doar hrană incantatorie pentru cine știe ce voluptăți obscure, să fie vinovată nepotolita sete de tacla a cititorului sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în faptul că este mai
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
că, dacă aș continua să reproduc părți aleatoriu selectate din Submarinul iertat, toate aproximațiile comparatiste s-ar clătina serios. Așa cum o demonstrează cu asupra de măsură, subminant, prefața excelentă și empatică a lui Mircea Cărtărescu. Volumul acesta e, fără nici o retorică gratuită, singular în spațiul poeziei românești. Și prin felul de a pune pe pagină textul, și prin tematizarea mirajului, și printr-un anumit gen de persiflare cu dus și cu întors a imposibilităților de a duce viziunea până la capăt. Un
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
peste ale cărui analize ultraraționale, impecabil argumentate, era mereu presărată o pulbere de ironie), Gelu Ionescu (sobru, tehnic în abordarea problemelor legate de învățământ și de cultură), ba chiar și celebrii Virgil Ierunca și Monica Lovinescu (aristocratici, superiori, a căror retorică întotdeauna gravă impunea respect). Moderatorul emisiunii, Neculai Constantin Munteanu făcea însă toți banii. Introducerile sale mustind de umor la limita corozivului (și, uneori, dincolo de ea) smulgeau hohote de râs. Cinismul său dezlănțuit la adresa "geniului Carpaților" și a "savantei", sarcasmul fiecărei
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
bine, al domneavoastră Neculai Constantin Munteanu" era ca o promisiune optimistă pentru ziua de mâine. L-am simțit pe Neculai Constantin Munteanu în ultimii ani ai comunismului ca pe "mon semblable, mon frere". Mă identificam cu gândirea și chiar cu retorica sa, iar în momentele de depresie, memorabilele sale caracterizări și, mai ales, starea de spirit pe care o degaja reușeau să-mi readucă zâmbetul pe buze. Cred că Neculai Constantin Munteanu (cu stilul său neconvențional, fără pretenții intelectuale, la limita
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
cu vârf și îndesat, palmele meritate. Marko Bela, cel mai bine plătit poet din republică (!!!), ar trebui să realizeze că pentru a intra în curvăsăriile politice în care și-a târât partidul e nevoie de mai mult decât de o retorică a îmbufnării și de invocarea nerușinată a persecuției pe baze etnice, și când e cazul, și când nu e cazul. Problema mea, ca intelectual și cetățean, e ce se întâmplă cu liberalii. Pentru că, de șaptesprezece ani încoace, am votat în favoarea
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
răsucirile, întreruperile, reluările rup, aparent, structura poeziei, reconfigurând-o însă într-un plan de autenticitate superior. Puterea sentimentelor "diurne" și forța pulsiunilor obscure se sprijină pe o scriitură dezasamblată. Pe scurt, poetul "optzecist" nu scrie frumos. Miza lui nu e retorica, dar intensitatea lirică. Și el știe, în acest univers enorm adus în contextul poeziilor din Craterul Platon, să evite glisarea curentă a altor autori fanteziști, de la cosmic la comic. La câțiva centimetri numai de ridicolul figurativ ce abia așteaptă să
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
la el și-l rugam să mă lase să dorm. (...) acesta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi ce-l cuprinsese." Nu vom lua, de aici, observațiile medicale - ci modul de lucru însuși: cum vedem, poetul experimenta retorica versului, rostea cu voce tare, bătea tactul (nu cum dorește Slavici: "bătea cu pumnul în masă", ca pentru un furios...), studia așternerea pe hârtie a cutărei sau cutărei forme, analiza îndelung poezia în acest an greu când își definitiva ediția
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. ION Gheorghiu: însingurat, în timpul vieții, aproape absent din vacarmul istoriei, el s-a retras înlăuntrul propriilor sale plăsmuiri. Energiile irepresibile, predispozițiile pentru ampla retorică barocă și furia investigației au fost supuse unei ordini severe, la limita geometriei. Adîncit în lumea infracelulară, în structurile microscopice prin care dau năvală minusculele fluvii de seve, pictorul a inventat Grădinile suspendate, aceste cosmogonii decorative în care zac laolaltă
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
câteva milenii n-a fost vreodată mai acută decât în fraza lui Farfuridi (unii i-o atribuie lui Caesar): "Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători." O frază mult mai încurcată decât ne imaginăm la simpla lectură. Ea mobilizează o întreagă retorică a necesității și acțiunii, a oportunității și obligației. La noi, trădarea se face în numele unor presupuse înalte comandamente etice ori de supraviețuire, dar actorii ei sunt blamați pentru micime morală și lașitate. Din acest motiv, ne grăbim să ne acuzăm
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
matematica. Pentru celelalte domenii - artistic, speculativ sau teologic - infinitul nu este decît un prilej de exersare a unei îndemînări retorice sau un pretext de exhibare a unor acrobații conceptuale. În cazul lor, infinitul sugerează ceva și nu desemnează nimic. Neîndoielnic, retorica pusă în joc poate fi de o solemnitate a cărei melodie să atingă treapta degustării estetice sau chiar pragul înfiorării religioase, dar pînă la urmă retorica își va vădi esența: o rafinată însăilare de cuvinte care rezistă prin efectul lor
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
unor acrobații conceptuale. În cazul lor, infinitul sugerează ceva și nu desemnează nimic. Neîndoielnic, retorica pusă în joc poate fi de o solemnitate a cărei melodie să atingă treapta degustării estetice sau chiar pragul înfiorării religioase, dar pînă la urmă retorica își va vădi esența: o rafinată însăilare de cuvinte care rezistă prin efectul lor artistic asupra imaginației, dar nu prin puterea lor de a se referi la ceva real. Așa se face că nu există decît un singur infinit: cel
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
-o și până acum. Nu o va face mai dur decât până acum. E o chestie de imagine pe care o folosește Victor Ponta sugerând că va lua măsuri radicale, dar nu va face mare lucru, nu-și va schimba retorica politică, pentru că pactul oricum nu avea nicio valoare și nu mai are valoare. În două luni începe campania electorală. Traian Băsescu are replici cu care lumea s-a obișnuit, dacă ar veni cu nu știu ce dezvăluri senzaționale poate că ar conta
Victor Ponta a rupt pactul de coabitare cu Traian Băsescu. Semnificația gestului politic, explicată de Bulai by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81890_a_83215]
-
-o și până acum. Nu o va face mai dur decât până acum. E o chestie de imagine pe care o folosește Victor Ponta sugerând că va lua măsuri radicale, dar nu va face mare lucru, nu-și va schimba retorica politică, pentru că pactul oricum nu avea nicio valoare și nu mai are valoare. În două luni începe campania electorală. Traian Băsescu are replici cu care lumea s-a obișnuit, dacă ar veni cu nu știu ce dezvăluri senzaționale poate că ar conta
Victor Ponta a rupt pactul de coabitare cu Traian Băsescu. Semnificația gestului politic, explicată de Bulai by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81892_a_83217]
-
apucase încă să se manifeste complet". Mulți dintre ei sînt blagieni, arghezieni sau barbieni, redescoperind totodată filonul gîndirist, suprarealismul și nu în ultimul rînd expresionismul, spre a regăsi "normalitatea rostirii lirice". Simțămîntul este cel al "repunerii în funcțiune a unor retorici de-a gata", agravat de involuția spre manieră și autopastișă a unora din poeții generației în chestiune. Lucruri cît se poate de reale, pe care le-am susținut noi înșine cu decenii în urmă! Gheorghe Crăciun se mulțumește să adauge
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
Zaraza, Bonsoir, mască!), noul limbaj de lemn (Lumea lui mega, super, epocal, genial, Activistul de partid și limba de lemn) ori veșnicele metehne românești (Dispozitiv de omorât capra vecinului, Un sfert de oră în București, Arătatul cu degetul la români, Retorica lui NU, Când vorbesc statuile, Între păgubosul NU și mult prea veselul DA). Dacă o parte din tablete, precum cele de mai sus, au, implicit sau explicit, o bună doză de vehemență, în altele e evidentă consonanța afectivă cu exemplaritatea
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
Deși Jacobi gîndește plastic și narativ cu o remarcabilă profunzime și cu o tot atît de mare finețe, ceremonialul creației sale nu este unul prometeic, măreț și inhibant pentru privitorul neprevenit. Forța lui ieșită din comun nu este consecința vreunei retorici copleșitoare, ci rezultatul direct al unei mari capacități de concentrare și al unei afectivități profunde și discrete. Brâncușian matur și responsabil în gîndirea formei, fie că este solidar, fie că este polemic față de lumea lui Brâncuși, Peter Jacobi este interesat
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
10.02.2003). Se pot găsi, oricînd, în Parlament, momente poetice: "Așteptările sunt mari, un freamăt pare că se ridică spre cer, asemenea fuioarelor de ceață dintre brazii udați de ploaie" (CD, 30.09.2003). La originea acestora stă probabil retorica de manual școlar tradițional ("treceți pe caiet cuvintele frumoase", "identificați metaforele din text"), precum și stilul practicat în perioada comunismului, în special în textele encomiastice, ca minimă variație permisă în interiorul limbii de lemn. E în orice caz rezultatul unei educații pentru
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
esență, contemplativ în manifestare și moralist în atitudini, Ion Lazăr a scris o carte rară, anacronică și vie în același timp, enervantă și seducătoare în aceeași măsură. O carte încărcată în subsidiar de viziuni edenice, marcată stilistic de o amplă retorică sapiențială și conturată vag, asemenea versurilor autoreferențiale prin care pictorul își extinde semnificativ cîmpul de expresie, de o atmosferă pură și stranie: ,, În atelierul pictorului s-a lăsat liniște O tăcere de început de lume, O liniște de seară de
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
vocații. Proiectul național cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale istoriei, iar, pe de altă parte, reprezentarea alegorică a unor noi aspirații. În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica hieratică a frescelor și nici lumina stinsă a icoanei nu mai sunt suficiente. Este nevoie de o expresie directă, puternică și purtătoare a unor mesaje fără echivoc. Altfel spus, este nevoie de sculptură, de arta de for. Cei care vor
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
din anii '80, de ce să utilizăm, în continuare, concepte și metodologii ale totalizării? Răspunde el însuși la această spinoasă întrebare, mutând accentul de pe iluzia totalizantă, globală, generică a creației literare (cu arta clasică și romanul realist în prim-plan), pe retorica înglobantă, acumulativă, sumativă. Aceasta absoarbe toate paginile scrise în timp, arhivân-du-le și reactualizându-le într-un uriaș Text: "poezia postmodernă, de care a vorbit, printre primii la noi, Alexandru Mușina, își recuperează omogenitatea nu în planul iluziei, ci în acela
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
blând-tolerantă, în care poate încăpea întreaga istorie a culturii. (...) încep să se prefigureze zorii unui nou umanism și, în sens strict cultural, poate ai unui nou clasicism, cum au lăsat să se înțeleagă unii exegeți, întrucât totul se închide în retorică." (p. 54); "desubstanțializarea lumii fiind una din trăsăturile viziunii postmoderne, efortul acestei literaturi se îndreaptă spre omogenizarea prin cumul, prin aglomerare, prin suprapunere. Retorica, practica textuală egalizează totul și, nu întâmplător, imaginea de panoptic e foarte des întâlnită. (...) O veche
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
unui nou clasicism, cum au lăsat să se înțeleagă unii exegeți, întrucât totul se închide în retorică." (p. 54); "desubstanțializarea lumii fiind una din trăsăturile viziunii postmoderne, efortul acestei literaturi se îndreaptă spre omogenizarea prin cumul, prin aglomerare, prin suprapunere. Retorica, practica textuală egalizează totul și, nu întâmplător, imaginea de panoptic e foarte des întâlnită. (...) O veche iluzie este îndepărtată, pentru a face loc alteia, de natură pur teoretică. Din fragment al unei cărți sacre, opera devine un uriaș catalog al
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]