4,965 matches
-
Aceasta spre deosebire de Ștefan Manasia sau Andra Rotaru, pe cât de serioși în comportament, pe atât de inexpresivi în lectura propriilor versuri. Buni performeri au fost, apoi, Dan Coman și Teodor Dună, post-expresioniști cu voce bine calibrată și un discurs (liric și retoric) pe cât de conținut, pe atât de percutant. Cel mai popular tânăr poet a fost însă o figură din underground-ul Iașului, Constantin Acosmei, care a electrizat sala și a impresionat juriul printr-o recitare albă, de om care a înțeles de
Turnir poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7819_a_9144]
-
se impune odată cu Răzvan și Vidra, din 1867. Apariția ei nu va declanșa însă o serie. Pînă în primele decenii ale secolului al XX-lea, drama istorică românească în versuri a adoptat, aproape fără excepție, tonul "excelsus", plasîndu-se în registru retoric și valorificînd limbajul nobil. De la Alecsandri pînă la Davila ori Iorga, s-ar zice că acest registru stilistic a reprezentat condiția obligatorie a însăși dramei istorice. Prima piesă din serie avusese însă un regim diferit: Răzvan și Vidra nu adoptă
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
la Davila ori Iorga, s-ar zice că acest registru stilistic a reprezentat condiția obligatorie a însăși dramei istorice. Prima piesă din serie avusese însă un regim diferit: Răzvan și Vidra nu adoptă tonul solemn, nu beneficiază de largi volute retorice, iar drama devine tragedie doar în ultimele scene; pînă atunci, asistăm la o înfruntare de natură psihologică și socială, la un amestec de Victor Hugo (Ruy Blas) și Schiller (Die Räuber), totul într-un registru lingvistic opus celui solemn. Hasdeu
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
de aceea, lasă deoparte tonul solemn, limbajul ales, tirada kilometrică, nesfîrșitele considerații filozofice care grevau drama în versuri. Locul lor este luat, în Răzvan și Vidra, de limbaj popular, fragmente folclorice, expresii cotidiene. Naturalețea, spontaneitatea și exprimarea liberă înlocuiesc teatralitatea retorică.
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
aparența adevărului." E greu de explicat de ce avea nevoie scriitorul de această referință livrescă, de vreme ce singurele „aparențe de adevăr" la care suntem părtași se reduc la încercările disperate ale lui Jones de a cuceri femeile. Vulgaritatea de limbaj si subtilitatea retorică sunt puse la bătaie cu egală pasiune de această mașinărie propulsată de-o energie strict sexuală. În una din descrieri, el își plimbă înfometat „chipul ca o oglindă rotundă în fața căreia se vor fi zbenguit faunii și nimfele la începutul
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
la îndeplinire misiunea: reverendul Mahon și-a abandonat funcția de îndrumător spiritual, refugiindu-se în "cultivarea grădinii", adică în contemplarea artificială a naturii; Cecily refuză cu încăpățânare să-și respecte angajamentul față de iubitul mutilat; Joe Gilligan însuși pierde întreaga forță retorică pe care-o demonstrase în tren, ca și cum ariditatea fundamentală a așezării sudice ar fi paralizat organul producător de sunete, așa cum rănile de război au provocat paralizia lui Donald Mahon. Simțind că alunecă într-un teritoriu al negativității pure, apăsătoare, Faulkner
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
pentru ca ideile sale să fructifice imediat. Însuși traducătorul făcea observația, altminteri de bun simț, că, spre deosebire de italienii care se puteau declara plictisiți de niște strămoși cu împovărător prestigiu, noi "nu avem muzee de incendiat și biblioteci de inundat" - cum pretindea, retoric, manifestul. "Noi trebuie abia să ne cunoaștem strămoșii de care italienii s-au plictisit" - îi scria el celui căruia i se adresa cu "Scumpe confrate". "Energia și îndrăzneala" cu care erau proclamate ideile futursimului obțin adeziunea traducătorului, care nu uită
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
aproape intactă puterea de atracție. De fapt, cum a afirmat și demonstrat, la noi, tot Adrian Marino, manifestele avangardiste, începând cu cele ale futurismului, au constituit "un adevărat gen literar, de frecventat ca atare". Sinteza întreprinsă de cunoscutul teoretician asupra "retoricii" specifice manifestelor de avangardă are ca bază solidă și convingătoare tocmai textele programatice ale italienilor. Nu e locul să le rezumăm aici, dar se cuvine să notăm măcar câteva date definitorii, ce evidențiază o "retorică a nu-ului și a
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
este, fără îndoială, și delectabilă pentru "spectatorii" lor de azi. Nonșalanța negațiilor în lanț, energia afirmată expresiv în excesul ei, a proiectelor, gustul pentru înscenarea burlescă, regia unui discurs plin de culoare, chemat să uimească și să convingă prin supralicitări retorice subtil calculate fac, la urma urmei, valoarea acestor texte produse de niște deja "strămoși" ai modernității și postmodernității noastre, care n-au dat, în realitate, niciodată foc vreunui muzeu și nici n-au inundat vreo bibliotecă, respectabile instituții în care
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
religioasă, caz în care metafizica e un alt nume dat teologiei. Una peste alta, volumul lui Ștefan Afloroaiei are o netăgăduită valență didactică. Te învață carte prin analiza unor teme ale metafizicii tradiționale. Scrisul autorului nu e tehnic și nici retoric în sens facil. E mai curînd eseistic în forma uzuală a considerațiilor speculative. Detaliu care confirmă o nuanță spusă anterior, și anume că metafizica are un rost educativ: îți pune la îndemînă acele tipare de gîndire de care se leagă
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
care să-i răstoarne ezitarea într-o hotărâre supremă și de neevitat (J 148). Atmosfera proastă de la Consiliul Uniunii Scriitorilor l-a făcut să nu rămână încă, pentru ca mai târziu comportamentul dezgustător al compatrioților să-l determine să se întrebe retoric: Oare Cioran a avut dreptate când a privit extrem de sever comportamentul românilor? ... Cum pot să mai rămân român? (J, 161). Exilat involuntar până în 1989, Bujor Nedelcovici a trecut ulterior la un exil voluntar, presărat cu numeroase vizite în țară. Un
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
Primul deceniu de istoriografie oficială marxistă este pus sub semnul directivei celui de-al doilea congres al PMR, potrivit căreia "știința istorică face parte integrantă din frontul ideologic de luptă al partidului". În ce-i privește pe autorii aserțiunii, nici măcar retoric nu se simte vreo preocupare pentru adevăr, obiectivitate, în ultimă instanță pentru ceea ce ar trebui să reprezinte deontologia profesională a unui istoric. Studiile publicate în această perioadă de avânt revoluționar, atunci când nu sunt răfuieli directe cu istoricii perioadei interbelice, se
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
parlamentar. Cît despre rolul tuturor acestor indivizi în economia romanului, el este, după părerea mea, - cel puțin parțial - acela de a pune în lumină destine, întîmplări, moravuri, reflexii (reflecții?) despre viața din societatea israeliană. Nimic în aceste relatări nu este retoric, forțat, tezist. Autorul pune în mintea și în gura personajelor sale cele mai diverse și uneori contradictorii afirmații. Fluxul situațiilor și imaginilor descrise se desfășoară firesc în plan psihologic, în consonanță - nu numai cu portretul moral al celor implicați, ci
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
a unor atari confidențe e însă rapid depășită prin amplificarea aparatului poetic. E pusă în funcțiune o mașinărie tot mai complicată care elimină confesiunea nudă, bruiată de sunetul motoarelor metaforice. Intensitatea morală ajunge a fi sugerată indirect, printr-o tonalitate retorică. De parcă poetul și-ar ridica vocea pentru ca aceasta să se audă în "vacarmul muzical" ce l-a stîrnit, al "viselor declanșate cu un click, al hormonilor "dezlănțuiți de o atingere / pe un touch-screen sau pe o tastatură ritmată": "Afară grădinile
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
tiparului pe 5 februarie 2009, la Editura Seuil, stârnind imediat o vie polemică. "Barthes - Ultimul strigăt", titrează Les Inrockuptibles. "Cât timp trebuie să treacă de la moartea autorului, se întreabă editorialistul de la Libération, pentru a face publice scrierile sale intime?" Deloc retorică, întrebarea, și asta fiindcă François Wahl, prietenul și ex-editorul lui Roland Barthes, a contestat violent publicarea celor două texte inedite - în aceeași zi de 5 februarie 2009, Editura Bourgois scoate Carnets du voyage en Chine, conținând notele de călătorie ale
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
văd de treaba și de lașitatea lor. A lor este vina că au lăsat să se lățească această imagine. A lor este vina că nu conștientizează cît de grav ar putea fi, la o adică, să trecem de la spiritul excluderilor retorice la practica unor excluderi în carne și oase. Și, iată, toată tevatura vine doar din faptul că nimeni nu vrea să se bată pentru a explica un biet paradox: Ioan Paul al II-lea nu a vizitat pămîntul românesc, ci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
Lady Gâgă a vorbit într-un interviu recent despre kilogramele în plus pe care le-a luat în ultima vreme și s-a întrebat retoric de ce silueta să corpolenta a devenit subiect de dezbateri în presa americană alături de teme cu adevărat importante, în timp ce greutatea cântăreței britanice Adele nu este luată în discuție. Într-un interviu acordat revistei Stylist, cântăreața a vorbit despre acele articole de
Lady Gaga, contrariată că oamenii nu vorbesc și despre silueta cântăreței Adele () [Corola-journal/Journalistic/73181_a_74506]
-
devenit subiect de dezbateri în presa americană alături de teme cu adevărat importante, în timp ce greutatea cântăreței britanice Adele nu este luată în discuție. Într-un interviu acordat revistei Stylist, cântăreața a vorbit despre acele articole de presă și s-a întrebat, retoric, de ce nu este vizată și silueta cântăreței Adele. "Adele e mai grasă decât mine; cum de nimeni nu zice nimic despre asta?", a declarat Lady Gâgă. "Ea e atat de minunată și cred că încrederea pe care ea o are
Lady Gaga, contrariată că oamenii nu vorbesc și despre silueta cântăreței Adele () [Corola-journal/Journalistic/73181_a_74506]
-
că jurnaliștii au întrecut o limită profesională și legală, încălcându-i viața privată a lui Zsolt Csergo. Director General al Adevărul Holding, grup care conține și tablodiul Click, califică imaginile surprinse pe yaht cu Zsolt Csergo drept ”interpretabile,” întrebându-se retoric ”cât de josnic poate fi un patron de televiziune care își vinde vedeta.” Totodată, el a adăugat că a sfătuit-o pe Nicoleta Luciu să plece de la trustul cu care are contract, în vederea participării la emisiunea ”Dansez pentru tine!” Căsătoria
Peter Imre, nașul Nicoletei Luciu, atacă trustul PRO: Sârbu a vândut-o by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/73224_a_74549]
-
își are rostul, utilitatea imediată pentru viață, pe când emisiunea mea de cuvinte înșirate nu are nici o funcție în ordinea practică. Sau poate își are totuși rostul în păstrarea sau câștigarea unui echilibru vital?ť (26 aprilie 1992) Desigur, întrebarea este retorică: firul diaristic are rostul lui - nu numai pentru propriul echilibru vital, ci și al epocii. E un mod de a aduna idei, de a fixa mișcarea perpetuă și schimbările de direcție, de a stimula fără a crea presiune, de a
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
reprezintă sensibil mai mult decât o poveste voioasă cu securiști, după cum cea mai recentă reușită narativă a lui Matei Vișniec, Sindromul de panică în Orașul Luminilor, înseamnă cu totul altceva decât o hartă turistică a Parisului de azi. (Nu improvizez retoric. Sunt critici care au comentat în felul acesta cele două cărți.) A le citi însă așa, otova și reducționist, echivalează, până la urmă, cu a nu le citi deloc. Ca să nu mai vorbesc de atât de fertila, sub aspect interpretativ, relectură
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
arborată de niște inși care au despre ei păreri superlative, este aceea a modestiei: vor - chipurile - să învețe de la noi, ne cer părerea, fac "băi de mulțime" ca să ne afle păsurile etc., etc. N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți în aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comédia minciunii? Așadar, într-o formă sau alta, psihologi sîntem cu toții "făr-a prinde chiar de veste", iar
Arheologie lexicală by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7126_a_8451]
-
întreb pe domnul doctor dacă s-a speriat de Oana, dacă s-a simțit amenințat de aceasta. Este ditamai bărbatul”, a spus avocatul. În acel moment Mara Bănică, prezentă în platou, a intervenit și a spus că e o întrebare retorică. S-a speriat că îl face de râs la televizor. E retorică întrebarea, domnule avocat. Cine nu se sperie de Oana și de gura ei?”, a spus Mara Bănică. Replica cu adevărat bună a venit din partea medicului. Domnule avocat, n-
Oana Zăvoranu, șantaj. Replică genială a dr. Vâlcu pentru avocatul vedetei by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/71318_a_72643]
-
a simțit amenințat de aceasta. Este ditamai bărbatul”, a spus avocatul. În acel moment Mara Bănică, prezentă în platou, a intervenit și a spus că e o întrebare retorică. S-a speriat că îl face de râs la televizor. E retorică întrebarea, domnule avocat. Cine nu se sperie de Oana și de gura ei?”, a spus Mara Bănică. Replica cu adevărat bună a venit din partea medicului. Domnule avocat, n-aș vrea să am dreptate, dar peste trei ani de zile vă
Oana Zăvoranu, șantaj. Replică genială a dr. Vâlcu pentru avocatul vedetei by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/71318_a_72643]
-
și un stigmat. Am văzut deja, săptămâna trecută, care sunt singurii autori de teatru din anii '50 pe care Manolescu îi transferă, din lista întocmită de Marian Popa, în Istoria proprie. Intrarea lor în scenă se face, însă, din unghi retoric, pe ușa din dos. Adică pe aceea a dicționarului contrasemnat: "O simplă privire aruncată însă pe copioasa listă de nume și de titluri ne convinge de mediocritatea generală. Printre autorii de teatru din epoca realist-socialistă sunt și câțiva dintre veteranii
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]