6,394 matches
-
iubește se teme. Printre florile și revistele ilustrate din salonul sanatoriului, Digby, Îmbătat de speranță, uitase acest adevăr. ... Ușa apartamentului era deschisă, așa cum o lăsase. O clipă, Rowe nădăjdui că Anna fugise În timpul alarmei și că n-o va mai revedea niciodată. CÎnd iubești o femeie, nu-i poți dori să fie legată toată viața de un ucigaș. Anna, Însă, era acolo - nu chiar În locul unde-o lăsase, ci În dormitorul unde-l surprinseseră pe Hilfe dormind. Era culcată pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
odihnesc, luând cu ea jumătate dintre florile pe care le adusese. Fiindcă cel mai în vârstă dintre doctorii asiatici o privea din ușă, ezită la piciorul patului meu, zâmbindu-mi cu o căldură bruscă, nesigură parcă dacă mă va mai revedea vreodată. O infirmieră întră în salon cu un bol în mână. Era nou-venită în secția accidente, o femeie cu aspect rafinat, aproape de patruzeci de ani. După un salut plăcut, trase cuverturile deoparte și începu o examinare atentă a bandajelor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
distrugerea intenționată a unor artefacte de fabricație costisitoare îmi lăsaseră o senzație de vertij. Helen Remington mă prinse de braț. Îmi zâmbi, clătinând încurajator din cap, ca pentru a îndemna un copil să treacă de-o barieră mentală. - Îl putem revedea în ampex. Cu încetinitorul. Mulțimea se îndrepta spre mesele demontabile, vocile ridicându-se din nou într-o larmă de ușurare. M-am întors, așteptându-l pe Vaughan să ni se alăture. Stătea printre scaunele goale, cu ochii încă ațintiți asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
plimbat printr-o colonie estivală, fascinat de aripile înălțate ale unei mașini Corvette pe care o tânără gospodină o scoate cu spatele în stradă. Spoilerele din față și din spate îl aruncau într-o transă a recunoașterii, de parcă ar fi revăzut cine știe ce pasăre a paradisului. Deseori, pe când străbăteam autostrăzile, îmi făcea semn să trec pe stânga peste liniile demarcatoare și să țin Lincolnul pe poziție, așa încât lumina soarelui ce ne venea pieziș din față să se reflecte în profilul exact al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan se uita țintă, dincolo de piste, la un avion care se înălța în aer deasupra perimetrului vestic al aeroportului. Îmi telefonase în dimineața aceea, cu o voce de nerecunoscut, și-mi propusese să ne întâlnim la aeroport. Faptul că-l revedeam, că-i puteam urmări din nou contururile feselor și coapselor în pantalonii uzați, cicatricele din jurul gurii și de sub maxilar, mă umplea de o puternică excitare erotică. - Vaughan... Am încercat să-i pun forțat cocteilul în mâini. El clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
probabil ca Băsescu să numească noul guvern. Acest fost căpitan de marină transformat în politician pare bine plasat pentru a conduce România spre destinația sa europeană la data programată a sosirii, 2007, simultan cu Bulgaria.” (R.P., în articolul „«Sega»: «La revede, domnule Năstase !»”, în „Evenimentul zilei” , Nr. 3947, 16 decembrie 2004, p.8). În contrast cu «creșterea imaginii» a domnului Băsescu, este cea a domnului Ion Iliescu, care în urma decorării lui Corneliu Vadim Tudor cu Ordinul Național Steaua României în grad de general
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la unii. [...] La 14 iunie 1990, domnii și doamnele care au răbdat cu greu impertinența pură a Pieței Universității au fost răzbunați (răzbunate). Se știe cum. Dar abia atunci Piața Universității a devenit un mit;” Cine ar avea curiozitatea să revadă caseta cu procesul lui Ceaușescu s-ar convinge că, în câteva rânduri, Ceaușescu a fost întrerupt și, practic, să schimbe vorba; probabil, pentru a nu face dezvăluiri nedorite. Dar încă și mai izbitor e că mărturisirile unor protagoniști ai evenimentelor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la primul tău telefon, curând, ba chiar mâine, cu scuza fragilă a cărții, ca s-o întrebi dacă-i place sau nu-i place, ca să-i spui câte pagini ai citit, sau n-ai citit, ca să-i propui să vă revedeți... Cine ești, Cititorule, ce vârstă ai, ce stare civilă, profesie, venit? Ar fi indiscret să te întreb. Treaba ta. Ceea ce contează e starea de spirit cu care acum, în intimitatea casei tale, încerci să restabilești calmul perfect pentru a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spunem lucruri spirituale, râdem, ne povestim fapte oarecare, pe care nu le vom povesti altora, dar care, vorbind despre ele, se dovedesc a fi interesante pentru amândoi, iar înainte de a ne lua rămas-bun ne spunem că trebuie neapărat să ne revedem cât mai curând. Apoi lunile trec, până când ne întâlnim din nou pe stradă, din întâmplare; exclamații vesele, râsete, promisiuni să ne revedem, dar nici eu, nici ea nu facem niciodată nimic ca să provocăm o întâlnire; poate pentru că știm că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a fi interesante pentru amândoi, iar înainte de a ne lua rămas-bun ne spunem că trebuie neapărat să ne revedem cât mai curând. Apoi lunile trec, până când ne întâlnim din nou pe stradă, din întâmplare; exclamații vesele, râsete, promisiuni să ne revedem, dar nici eu, nici ea nu facem niciodată nimic ca să provocăm o întâlnire; poate pentru că știm că nu ar fi același lucru. Într-o lume simplificată și redusă însă, unde terenul a fost curățat de orice situație prestabilită, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și al lui, isi cereau dreptul la odihnă. Dimineață, Miti Matái ordona să se aducă de pe Marara pielea sălbaticului. Această eră prima ocazie, din ziua lansării vasului, cănd Hinói Tefaatáu o prelevase, în care Tapú Tetuanúi avea ocazia să o revadă. Tatuajele se păstraseră perfect, însă era un spectacol macabru s-o vezi astfel, atât de departe de stăpânul ei. În plus, cum fusese tăbăcita în grabă, răspândea un miros groaznic de mortăciune, care îi obligă pe toți cei ce voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora? —O sa m-apuc să-nvăț cu marele Vatau de Moorea, dacă mai e încă în viață și dacă mă primește că discipol. —Și Maiana?... Nu știu, recunoscu Tapú Tetuanúi cu absolută sinceritate. E posibil ca atunci când am s-o revăd să-mi tremure iarăși picioarele, să uit tot ce mi-am propus și să mă hotărăsc din nou să lupt pentru ea, dar acumcred că cel mai bine ar fi s-o uit. Vetéa Pitó ar fi un soț ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
al orașului. Te întreabă dacă nu vrei s-o însoțești. Intrați amândouă în taxi și femeia îi dă portarului o bancnotă de douăzeci de dolari. El își duce mâna la chipiu și zice că e întotdeauna o plăcere s-o revadă. Femeia îi spune șoferului adresa următoare, undeva mai spre marginea orașului, și mașina se înscrie în trafic. Să nu râdeți, dar femeia asta - Lentil, vechea ta prietenă - își scoate un braț îmbrăcat în blană de sub cureaua poșetei, o deschide, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
venită, spunându-i... Nu atinge. Frige! Dă jos picioarele de pe canapea! Și...nu cumpăra niciodată ceva cu un fermoar de nylon. Cu fiecare dădăceală, ești obligată să treci din nou prin toate alegerile pe care le-ai făcut, să-ți revezi șirul vieții lecție cu lecție. Și după atâția ani, vezi cu cât de puțin ai rămas, cât de mărginite ți-au fost viața și educația. Cât de puțin curajul, cât de redusă curiozitatea. Ca să nu mai vorbim de speranțe. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îl așteptă la cantină. Știa că are ore după-amiază și că va apare să ia masa în jur de opt. Spera însă să nu-l găsească acolo, să fie la Hunedoara, gândindu-se la ea, așteptând cu nerăbdare s-o revadă. Când îl văzu coborând scările și trecând pe lângă ea fără s-o bage în seamă, își dori ca pământul să se surpe și ea să cadă în adâncuri pentru totdeauna. Alergă în urma lui și-l prinse de mână, așa cum făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i, cu o grijă atentă, înșiruirea de evenimente prin care trecuse. Rezemată de perna moale, Luana fixa un punct al camerei, părând că nu aude ceea ce-i spunea. Ștefan persista în a-i vorbi, în a spera c-o va revedea plină de viață ca înainte, cu doza de răbdare pe sfârșite. Când el pleca, bolnava se simțea pierdută. Se ascundea sub așternut, refuzând orice comunicare. Cu chiu, cu vai, Sanda reușea s-o facă să mănânce din farfuria cu supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
existență n-o bănuise. El o privea cufundat în fotoliu, speriat și fericit de asemănarea acestor momente cu clipele de altă dată. Ea povestea cu patos întâmplările de la muncă, rostea numele lui Bariu de o sută de ori iar el revedea zilele căsniciei lor, când venea acasă și-o înnebunea vorbind de Marina cu aceeași încredere și speranță. Departe de a face o analogie între cei doi, calitatea lui Bariu fiind de necontestat, Ștefan știa că acesta avea să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de singurătate, se retrase pe terasă și căută să descâlcească tâlcul sentimentelor pe care le încerca. Își aminti că în copilărie văzuse un film care-i provocase o adâncă impresie. Visase, ani la rând, ca într-o zi să-l revadă. Dorința i se împlinise într-una din zilele goale în care îl aștepta pe Ștefan să se întoarcă acasă. Se așezase încântată în fața televizorului, tremurând la gândul că, în sfârșit, va mai trăi o dată minunea. Dar filmul nu mai avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
văzut azi era doar... un amuzament. — Sigur, a spus el cu o voce nesigură și a și Început să se retragă spre adăpostul clădirii. De-abia aștept să descopăr țara asta (Încă o ușoară ezitare), mai bine zis să te revăd. Pe când traversa curtea cu pantofii lui superbi, părea cum nu se poate mai elegant și mai mic de statură. Odată ajuns la jumătatea curții, s a Întors să-și fluture amândouă mâinile În chip de rămas bun, mâinile lui bine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
până de curând, dar Între timp o pierduse, iar ea era Încredințată că dispăruse pentru totdeauna. Încă și mai rău era faptul că fusese Înlocuită de o apreciere exage rată a faptelor, care-i spunea că nu avea să-l revadă niciodată pe Karl. — Ai dreptate, Mick, a zis, trebuie doar să-l găsim pe Adam și să-l aducem din nou acasă, să ne asigurăm că n-a pățit nimic. Dacă nu dăm de Karl, o să-i găsim un cămin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fratele meu, venirea la voi. Aș vrea eu să fie doar o născocire, dar știu că nu e. știi ce se zice, că amintirile pălesc odată cu trecerea vremii, că memoria slăbește. Ei bine, nu-i adevărat. Totul se limpezește. și revezi Întruna totul. Întruna. Încerci să fugi de amintiri, dar ele se țin după tine clipă de clipă, zi și noapte, și n-ai scăpare. și ce-ți amintești? Degetele ei i-au Înconjurat mâna și au apăsat-o blând. Mi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deși nu Întotdeauna prea cinstit. E rostul care mă Împiedică să primesc darul, pentru că nu pot să ofer nimic În schimb. Acum trebuie să mă Întorc la treburile mele de conducător al acestei țări. Mi-a făcut plăcere să vă revăd. A Împins plicul spre marginea mesei, iar tânărul aghiotant l-a luat repede, i l-a dat lui Margaret și i-a atins ușor cotul ca să o conducă afară. — Vă rog, a zis Margaret, Întorcându-se spre președinte. Nu doriți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de multă vreme. Pur și simplu am avut o tresărire când am văzut-o aici, la tine. Și, uite, acum mă gândesc că nu-mi mai este atât de intim necesară, e doar ceva, sau cineva drag pe care-l revezi cu plăcere. Carmina rămăsese sprijinită de tocul ușii, încă nu-și revenise din șocul inițial. Era ca și cum cineva o surprinsese într-o situație extrem de intimă și nu reușea să reintre în normal. Alexe se instalase familiar pe canapea, găsise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bruscă avaria își țesea pânza. Bucăți, bucăți din interior se prăbușeau în interior. Era o seară de mai înmiresmată și arțăgoasă, o seară când poți gândi sâcâitor că n-ai pe cineva alături căruia să-i spui noapte bună. O revedea pe sora ei, Elena, micuță, roșiatică, plină de pistrui. Să dormi cu noi, mămică, implora la culcare, mie mi-e frică de mort. Ce mort visezi? Nu ești cu soră-ta? Îi răspundea femeia trebăluind. Ea e mică e copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în când spre ei clinchet de clopoței, voci de copii, pocnet de bici, urături și totul părea a fi un zgomot venit dintr-o altă lume, de foarte, foarte departe, o lume ostilă ce-o înghițise pe Elena. Carmina o revăzu pe Elena, așa cum era îmbrăcată cu o zi înainte, cu rochița din barchet albastru cu bleu, cu guleraș alb, rotund din dantelă, puțin încrețită în talie, cu mânecă lungă, largă terminată cu o manșetă îngustă, strânsă pe încheietura mâinii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]