831 matches
-
de susținător al Israelului ca stat național evreiesc. În cadrul sionismului, ca și în cadrul poporului evreu, coexistă diverse curente politice, uneori contradictorii, care toate susțin tânărul stat Israel și care sunt grupate sub numele de sionism, de exemplu sionismul religios, sionismul revizionist, sau sionismul muncitoresc. Astfel termenul se mai folosește și pentru programe specifice ale acestor ideologii, cum ar fi încurajarea emigrării și a integrării evreilor în Israel (vezi și aliyah). Termenul „sionist” este folosit și în mod peiorativ în atacuri la adresa
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
„” (în ) este un concept politic revizionist, care vizează revenirea Ungariei la frontierele avute înainte de 1918, când exista structura statală multinațională Austro-Ungaria, oficial „Imperiul austriac și regatul maghiar”. Componentă a sistemului de tratate de la Paris, tratatul de la Trianon (1920) consfințea noile granițe dintre Ungaria, România (Reîntregită), Ceho-Slovacia
Ungaria Mare () [Corola-website/Science/303161_a_304490]
-
cu România, iar în sud Croația, Slovenia și Voivodina au devenit o parte din noul stat Iugoslavia. După tratatul de pace de după Primul Război Mondial, conceptul politic de revizionism maghiar sau revizionism (în general) a devenit foarte popular în Ungaria, revizioniștii maghiari pretinzând că tratatul de la Trianon ar fi fost "injust", nedrept. Ungurii revizioniști au creat o concepție naționalistă, bazată pe caracterul așa-zis nedrept al tratatului, considerat drept pedeapsă pentru că Germania și statul multinațional Austro-Ungaria au pornit Primul Război Mondial
Ungaria Mare () [Corola-website/Science/303161_a_304490]
-
din noul stat Iugoslavia. După tratatul de pace de după Primul Război Mondial, conceptul politic de revizionism maghiar sau revizionism (în general) a devenit foarte popular în Ungaria, revizioniștii maghiari pretinzând că tratatul de la Trianon ar fi fost "injust", nedrept. Ungurii revizioniști au creat o concepție naționalistă, bazată pe caracterul așa-zis nedrept al tratatului, considerat drept pedeapsă pentru că Germania și statul multinațional Austro-Ungaria au pornit Primul Război Mondial și s-au luptat împotriva Antantei. Această concepție politică ungară a stârnit îngrijorare
Ungaria Mare () [Corola-website/Science/303161_a_304490]
-
al Germaniei, "Oficiul federal pentru protecția constituției"). A fost de asemeni membru al "Societății Prusiene Berlin-Brandenburg" ("Preußische Gesellschaft Berlin-Brandenburg"), de orientare politică naționalistă, xenofobă, iredentistă cu privire la fostele teritorii germane din est, pierdute după cel de-al Doilea Război Mondial și revizionistă față de responsabilitatea regimului național-socialist. A fost redactor șef la gazeta "Deutsche konservative Zeitung", a colaborat și la unele reviste și ziare considerate radicale de dreapta, ca, de pildă, hebdomadarul berlinez Junge Freiheit, publicația "Ostpreußenblatt" și revista naționalistă austriacă "Zur Zeit
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
noiembrie 1938), Ungaria horthystă obținuse o porțiune din Slovacia (ținut supranumit "Felvidék", „Provincia de Sus”, în timpul Imperiului Austro-Ungar), iar la mijlocul lunii martie 1939 ocupase Ucraina Subcarpatică (Rutenia) autonomă — regiunea Transcarpatia de astăzi din Ucraina. Ungaria interbelică dorea printr-o politică revizionistă să obțină și celelalte teritorii care aparținuseră Transleithaniei și pe care le pierduse în urma înfrângerii din Primul Război Mondial prin Tratatul de la Trianon, în special Transilvania. În iunie 1940, la o săptămână după capitularea Franței, Uniunea Sovietică a transmis României
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
al II-lea, faptul că a evitat un contact direct cu Hitler, deși se impunea o expunere personală, au întărit convingerea cancelarului nazist că regele României nu va întreprinde măsuri de împotrivire hotărâte, ci va consimți treptat la toate pretențiile revizioniste formulate. La 15 iulie 1940, Hitler îi adresează regelui Carol o scrisoare cu caracter ultimativ, avertizând asupra „gravelor primejdii la care s-ar expune dacă nu ar da curs cererii sale” de a începe tratative cu Ungaria și Bulgaria în vederea
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
romb alb pe fond roșu; cealaltă jumătate a câmpului heraldic fiind identică cu steagul casei dinastice arpadiene (cinci fâșii roșii și patru albe). Ideologia partidului era similară nazismulului (național-socialismului), fiind de factură naționalist-militantă. Programul Partidului Crucilor cu Săgeți viza refacerea revizionista a Ungariei Mari și a valorilor maghiare, definite prin expresia "Hungarizmus", i.e. „ungarism”. În martie 1944 prim-ministrul pro-german Döme Sztójay a legalizat din nou Partidul Crucilor cu Săgeți. În octombrie 1944, partidul a acaparat puterea, forțele germane, care ocupaseră
Partidul Crucilor cu Săgeți () [Corola-website/Science/302709_a_304038]
-
constituții, făcându-se salturi importante spre democrație, prin sistemul parlamentar. S-au adoptat legi noi care să asigure progresul economic, social și cultural. În altele s-a produs fenomenul opus, valorile democratice și spiritul tolerant fiind negate, iar manifestările xenofobe, revizioniste sau revanșarde s-au accentuat. Germania era socotită ca fiind principalul vinovat de declanșarea războiului. Tratatul de la Versailles cuprindea condiții severe teritoriale, demografice, economice și militare pentru Germania. Germania ceda teritorii Franței, Belgiei , Danemarcei și Poloniei, locuite de 8 milioane
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
dintre Franța și Germania. Franța era învingătoare, dar economia își revenea greu, datoria externă era imensă, francul s-a devalorizat, iar salvarea era văzută în încasarea datoriei de război din partea Germaniei. Climatul social-politic german s-a deteriorat, proliferând grupările ultranaționaliste, revizioniste și revanșarde, între care Partidul Național-Socialist, condus de Adolf Hitler. Adepții bolșevici au înființat în 1919 Partidul Comunist German. Grupurile ultranaționaliste de dreapta au încercat să înlăture regimul instaurat în 1919 prin Constituția de la Weimar, fiind plănuite două puciuri, ambele
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
El a fost un prieten apropiat al Mareșalului Uniunii Sovietice Mihail Tuhacevski, care a fost executat în timpul Marii Epurări din 1937. Nu se cunoaște exact de cât de mult Șostakovici își exprima opoziția față de regim în muzica sa. Despre viziunea revizionistă a sa a scris Solomon Volkov în cartea de memorii "Свидетельство" din 1979, cu Volkov susținând că memoriile i-au fost dictate de Șostakovici însuși. Cartea susținea că multe dintre lucrările compozitorului conțineau mai multe mesaje antiguvernamentale codificate, care l-
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
cel mai cunoscut fiind DSCH, cu note care reprezintă inițialele numelui său în felul următor Dmitrij Schostacowitsch. Colaborator de lungă durată cu Șostakovici, Evgheni Mravinski, a spus că „Șostakovici își exprima foarte des intențiile prin imagini și conotații specifice.” Perspectiva revizionistă a fost susținută și de copiii săi, Maxim and Galina, și alți muzicieni ruși. Volkov a scris în "Memorii" și în "Șostakovici și Stalin: artistul și țarul", că Șostakovici adopta poziția unui "urodiv" în relația cu guvernul. Printre alți revizioniști
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
revizionistă a fost susținută și de copiii săi, Maxim and Galina, și alți muzicieni ruși. Volkov a scris în "Memorii" și în "Șostakovici și Stalin: artistul și țarul", că Șostakovici adopta poziția unui "urodiv" în relația cu guvernul. Printre alți revizioniști importanți se află Ian MacDonald, a cărui carte "Noul Șostakovici" dezbătea și alte interpretări revizioniste ale muzicii sale, și Elizabeth Wilson, a cărui "Șostakovici: O viata in amintiri" adună mai multe mărturii din partea cunoștințelor compozitorului. Muzicieni și cărturari precum Laurel
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
Volkov a scris în "Memorii" și în "Șostakovici și Stalin: artistul și țarul", că Șostakovici adopta poziția unui "urodiv" în relația cu guvernul. Printre alți revizioniști importanți se află Ian MacDonald, a cărui carte "Noul Șostakovici" dezbătea și alte interpretări revizioniste ale muzicii sale, și Elizabeth Wilson, a cărui "Șostakovici: O viata in amintiri" adună mai multe mărturii din partea cunoștințelor compozitorului. Muzicieni și cărturari precum Laurel Fay și Richard Taruskin contestă autenticitatea acestora și dezbat semnificația „Memoriilor”, susțințnd că Volkov le-
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
2 noiembrie 1938), Ungaria obținuse o porțiune din Slovacia (ținut supranumit "Felvidék", „Provincia de Sus”, în timpul Imperiului Austro-Ungar), iar la mijlocul lunii martie 1939 ocupase Ucraina Subcarpatică (Rutenia) autonomă — regiunea Transcarpatia de astăzi din Ucraina. Ungaria interbelică dorea printr-o politică revizionistă să obțină și celelalte teritorii care aparținuseră Transleithaniei și pe care le pierduse în urma înfrângerii din Primul Război Mondial prin Tratatul de la Trianon, în special Transilvania. Dictatul de la Viena a fost încheiat la 30 august 1940, prin care România a
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
noiembrie 1938, la Viena, în Palatul Belvedere. Prin acest arbitraj internațional, zone din Slovacia de sud și partea sud-vestică a Ruteniei Carpatice, au fost desprinse din teritoriul Cehoslovaciei și atribuite Ungariei, conduse de regentul Miklós Horthy. În acest fel Ungaria revizionistă, sprijinită fățiș de cei doi "arbitri", Germania nazistă și Italia fascistă, recâștiga controlul acestor zone (care aparțin în prezent Slovaciei și Ucrainei). Aceste zone, locuite compact de etnici maghiari, fuseseră pierdute de Ungaria prin Tratatul de la Trianon, din 1920, în urma
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
onirismului poetic), traducător și actor român. Studiază dreptul doi ani, după care se transferă la Institutul "Maxim Gorki" (prin 1949). Inițial membru al Partidului Muncitoresc Român, este exclus din partid și exmatriculat înaintea susținerii examenului de stat datorită unor păreri „revizioniste”. Lucrează ca impiegat, profesor suplinitor, sortator de piei într-o tăbăcărie, vopsitor, zugrav, electrician. La Medgidia este o perioadă antrenor de box. „Alesul boem al Bucureștiului”, este prieten cu, printre alții, Tudor George, Leonid Dimov, Florin Pucă, Stan Palanca, Virgil
Teodor Pâcă () [Corola-website/Science/304255_a_305584]
-
în cadrul Dualismului Austro-Ungar. Prăbușirea Imperiului Habsburgic la sfârșitul Primului Război Mondial va duce la dobândirea independenței Ungariei. Tratatul de le Trianon (4 iunie 1920) însemna și recunoașterea noilor granițe cu statele vecine, inclusiv România. Ungaria horthistă s-a axat pe o poziție revizionistă în perioada interbelică, militând pentru vechile granițe, de aceea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a făcut parte din Axă, alături de Germania fascistă. După război, ca și celelalte state din zonă, a fost încorporată în zona de influență sovietică
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
a dobândit un lot de pământ la eliberarea din serviciul militar. Mordehai Scheinerman a devenit un sionist înflăcărat, unul din fondatorii organizației sioniste locale din orașul Brest Litovsk. El a fost bun prieten cu coorășeanul Zeev Begin, tatăl liderului sionist revizionist și viitor prim ministru al Israelului, Menachem Begin. Atât bunicul lui Sharon cât și tatăl lui Begin au fost delegați la primele congrese sioniste. În anul 1910 Scheinerman și familia sa au emigrat în Palestina,care era,pe atunci, parte
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
fugă pentru a scăpa cu viață. În cazul în care cavaleri au încercat să se mobilizeze în cealaltă parte a lacului, gheața subțire a început să cedeze sub greutatea armurii lor și mulți cavaleri s-au înecat. În 1983, istoricul revizionist Ioan I. L. Fennell a lansat ipoteza că lupta nu a fost la fel de importantă și nici la fel de mare, precum a fost uneori portretizată. Fennell a susținut că cei mai mulți dintre cavalerii teutoni au fost angajații în altă zonă a Mării Baltice. De asemenea
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
soția lui Răceanu, Ileana Răceanu). Discursul cu principalele acuzații împotriva lui Doncea și a celorlalți veterani a fost rostit de Nicolae Ceaușescu. Un alt lider comunist, Leonte Răutu, i-a acuzat și de faptul că se pronunțaseră pentru o linie revizionistă și își exprimaseră simpatia pentru comunismul de tip iugoslav. Se pare, după unii istorici, că motivele reale al eliminării „grupului Doncea” l-au constituit resentimentele lui Dej față de unii ilegaliști ai partidului care îl criticaseră pentru abandonarea idealurilor comuniste ale
Constantin Doncea () [Corola-website/Science/311672_a_313001]
-
celui de-al doilea război mondial, a lucrat în comandamentul Haganei (1940-1944). Între anii 1944-1949 a fost comandantul serviciului militar de informații al Haganei - Shin Yud (Sherut Yediot), fiind responsabil mai ales de urmărirea activității organizațiilor paramilitare rivale ale sionismului revizionist „Etzel” (Irgun) și Lehi (Grupul Stern). Ulterior, a devenit secretarul Departamentului Politic al Agenției Evreiești (1945-1947). Zeev Sherf a fost numit în anul 1947 secretar al comisiei provizorii (Vaadat matzav) care a fost însărcinată cu pregătirile în vederea proclamării Statului Israel
Zeev Sherf () [Corola-website/Science/311039_a_312368]
-
a edita o publicație cu poezii destinate militarilor de pe front: "Feldpostausgaben deutscher Dichtung". După război este supus „denazificării“. Continuă să activeze ca scriitor și publicist, să întrețină contacte cu foștii scriitori de frunte din perioada hitleristă, să participe la întruniri revizioniste. Din 1959 devine editorul principal al publicației " Südostdeutsche Vierteljahresblätter" de la München, care apare și astăzi. Între 1952-1963 Zillich a fost președintele Asociației sașilor din Germania ("Landsmannschaft der Siebenbürger Sachsen"), publicând în aceeași perioadă și în presa radicală de dreapta. Singura
Heinrich Zillich () [Corola-website/Science/309719_a_311048]
-
-lea și al XX-lea din diferite țări. Joseph Trumpeldor este privit astăzi ca un erou național atât de sioniștii de dreapta, cât și de cei de stânga, iar biografia sa i-a inspirat pe mulți tineri evrei. Mișcarea sioniștilor revizioniști a denumit organizația sa de tineret și precursoare a Partidului Likud Betar, un acronim de la „Brit Yosef Trumpeldor” (Legământul Trumpeldor), în timp ce organizațiile de stânga îl omagiază pe Trumpeldor ca pe un apărător al kibbutz-urilor și au construit monumente dedicate
Iosef Trumpeldor () [Corola-website/Science/310224_a_311553]
-
de către Uniunea Sovietică, familia a emigrat în Statele Unite, unde tatăl avea interese de afaceri. Familia s-a stabilit la New York, unde Moshe Arens a studiat la Liceul George Washington. În timpul anilor de școală, el a devenit activ în mișcarea sionistă revizionistă de tineret „Betar”. În ultimii ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial, Arens a servit ca sergent tehnic în forțele americane de geniu. După proclamarea Statului Israel, in 1948, ca evreu, a emigrat în noua țară renăscută, confruntată de la
Moshe Arens () [Corola-website/Science/309873_a_311202]